mamici cu tatici departe

aura_m spune:

Mariana draga stai linistita ca nu fac pe detectivul si il urmaresc pe sotul meu ca am si alte treburi, un serviciu, responsabilitati casnice, dar ideea cu "pana ce moartea ne va desparti" este o idee reciproca asa gandeste si sotul meu si in ceea ce priveste faptul ca nu am prieteni, nu de frica ca imi fura sotul, nu mai vreau sa intre nimeni in casa noastra pentru ca in ziua de astazi lumea este rea si invidioasa si chiar nu avem timp de prieteni mai ales ca avem niste planuri de dus la capat. In ultima vreme chiar nu am avut timp de noi ce sa mai zic de prieteni.

AURA

aura_m spune:

Scuze, Marina

AURA

Fania spune:

Aura parca citisem ca te hotarasei sa nu mai intrii pe acest subiect..sper ca nu te-ai razgandit cumva
Nu ai cum sa intelegi ceva ce nu traiesti sau nu esti nevoit sa traiesti, deci incearca sa te abtzii de la comentarii fara rost.

[poze]

danat spune:

Salutare fetelor! Intru si eu sa reinviu subiectul, care vad ca e parasit de mai bine de o luna! Sa inteleg ca vi s-au intors sotzii de la lupte? Nu mai sunteti singurele? Daca da, bravoooo, asa trebuie!
Oricum, despre noi in 2 cuvinte: de o luna am intrat si eu in randul mamicilor cu taticii departe. Am avut insa norocul sa facem Craciunul impreuna, insa pe 26 dec. a trebuit sa plece la servici inapoi, asa ca de revelion vom fi doar eu si baitelul nostru de 4 anisori.
Am citit cate ceva din ce povestiti si...incep sa ma recunosc in unele cazuri. Deocamdata traiesc o vaga dezorientare, inca sunt in perioada cand trebuie sa imi castig autoritatea in fata copilului, ma contrazice mai mereu, nu asculta decat daca ii dau n argumente, da de ce asa si nu invers, etc... sunt obosita deja psihic, ma lupt sa-l conving pt orice... Sper sa ne intram intr-un normal mai usurel, sa ne intelegem mai simplu, probabil ca se simte lipsa autoritatii paterne acum.
Cam atit despre noi. Eu va doresc sa aveti un final de an agreabil, ir anul 2008 sa vina cu sanatate, bucurii si spor in toate! LA MULTI ANI!!!

"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"

Dana mama lu'Radu Stefan (Fecioras de 2003)

Radu mamii (intre 0-2 ani) si Raduc de la 2 anisori :-)

Onetzica spune:

Aura draguta...nu crezi ca ar trebui sa postezi la alte subiecte? Dupa cum vorbesti si gandesti nu prea ai ce cauta la acest subiect. Ar fi de preferat sa vorbeasca fete care s-au aflat sau se afla in situatia respectiva. Nu cred ca are cineva nevoie sa "asculte" ceea ce ai face sau nu ai face tu. Aici avem nevoie de exemple concrete.

Marina spune:

hai mey mami frumoasa ca nu se rastoarna cerul acum. O sa vezi ce bine o sa te intelegi cu Raducu.
Noi suntem fericiti ca anul asta avem tatic asa ca am savurat si Craciun si o sa petrecem de Revelion.
Va urez la toate un an nou plin de fericire, sanatate, tatici cat mai mult pe acasa si multa armonie in familiile voastre

Daria_Ioana spune:

si eu trec prin aceasta situatie de a trai mai mult fara sotul meu langa mine si fetita noastra de un an.
Acum sunt si insarcinata iar in 5 luni si vom avea si un baietel.
Acestea sunt lucrurile care pe mine ma fac fericita.
Niciodata nu credeam ca voi avea o asa casnicie ,caci niciodata nu credeam ca voi rezista singura fara sotul meu langa mine si mereu am fugit de barbatii care aveau meserii de natura de a pleca de acasa.
Nici cand m-am maritat nu am stiut ce ma asteapta ,dar pentru ca il iubesc si sunt convinsa ca altul mai bun nu exista sunt in stare sa fac absolut orice pentru el si pentru a fi impreuna.
Nu e vina noastra ca el pleaca si nu ne dorim ,la noi e o chestiune ca eu nu pot merge unde traieste el ,ca nu pot primi viza timp de 5 ani si de aceea timp de 5 ani vietile noastre sunt despartite cam 7-8 luni pe an.
Insa mereu vorbim pe messenger si cat e el plecat ies mereu cu capul sus din aeroport si mereu vreau sa pun piciorul drept in fata .
Acum va pleca din nou peste o luna si eu voi fi singura cu o fetita de un si gravida in 6 luni si ceva ,exista si posibilitatea sa nasc si fara ca el da revina in tara si mai ales ca voi face cezariana e si mai greu ,dar din pacate eu si el nu putem controla aceasta situatie .
Cand ne-am casatorit nu am stiut de legea asta idioata cu vizele si mereu eu fiind mai rautacioasa ii zic ca daca stiam ca 5 ani trebuie sa traim asa nu ma mai maritam.
Eu nu am ce sa ii reprosez lui ,dar e foarte greu sa traiesti in asa relatie si sunt convinsa ca la un moment dat ti se acreste oricat de mult te-ai iubi.
Cand vine acasa dupa luni de zile cat e absent simt ca ma mai iubeste,ca poate eu m-am schimbat si lui nu ii mai place ,nu ma mai simt atragatoare ,simt ca nu ne mai intlegem ,ca el face lucrurile altfel ca inainte,eu paote vreau sa ies prin oras ,el vrea sa stea sa ne relaxam,eu ii zic ca sunt stresata sa stam numai in casa ,ca ma obosit singura cu un copil mic si fara nici un ajutor,el zice ca nu e vina lui ca e vina ca nu am o familie unita aici care sa ma ajute si de multe ori cand vine eu sunt deprimata dupa cateva zile .
La inceput cand vine in tara nu ii place nimic la Romania si compara blocurile cu ghetourile din Brzilia ,nu ii convine nimic la societatea asta si o compara mereu cu tara de unde vine si mereu zice ca ii e mila de noi 2 si parca imi ia din elan si ma molesesc.
Plus ca vine obosit si obisnuit cu alt orar si eu gravida mai mereu cand el vine nici nu putem avea o viata sexuala super si mai ales cu copil mic nu putem fi liberi sa ne plimbam si sa facem ce dorim si incepem sa ne certam ,el nu cu vocea tare ,dar incepe cu reprosuri ca as fi prea dezordonata ,ca sunt prea dependenta de el cand vine ,ca sunt bolnava sa fac shopping sau piata ,ca sunt ca romanii astia bolnava sa fac piata mereu ,ca ce bine e la el in tara ,ca aici se simte in comunism etc.
Dar noi ne iubim foarte mult si ne ia ceva TIMP sa ne obisnuim iar unul cu altul.
la inceput el mi se pare prea moscait,mi se pare rece ,distant ,as vrea sa ma mangaie si sa ma sarute tot timpul si oricum pana sa ne obisnuim iar el trebuie sa plece inapoi .
CAnd se duce inapoi plang la telefon ca am fost rea cu el ,ca nu am apreciat momentele impreuna cum trebuia ,ca am fost prea trista ,ca trebuia sa ma fi purtat altfel,si am iar crize si el incepe sa ma incurajeze si sa zica ca anii astia o sa treaca si voi merge si eu acolo cu el etc.
Ideea e ca atunci cand pleaca acolo unde eu nu am viza si nu pot merge e asa de dureros la 11.000 de km ,o alta tara ,o alta realitate pe care eu nu o inteleg si pe care el o adora si o tara pe care ma prind nervii ca nu pot merge la el nici daca el s-ar imbolnvi acolo si are nevoie de mine eu nu as putea ajunge la el,nici daca ar muri eu nu as merge acolo ,nici copii lui nu pot merge acolo ,deci tara aia e sector interzis pentru noi ,iar el trebuie sa stea acolo majoritatea timpului pt ca daca vine in Romania poate sa piarda drepturile de a mai trai acolo si de a mai putea vreodata spera sa ne aduca si pe noi cu el.
Cand pleaca am zile cand imi pare bine ca exista moartea ca final la viata si se termina odata toata suferinta ,am zile cand simt ca nu mai rezist singura sa le fac pe toate ,sa dorm singura ma innebuneste ,sa nu am cu cine manca si rade si vorbi ,sa nu il pot atinge si privi in ochi ..trec pe strada si vad oamenii impreuna si ma simt o fiinta care valoreaza mai putin ca ceilalti ca sa merite o viata de famile normala .
Sunt clipe cumplite cand plang si nu stiu cum voi rezista.
Apoi timpul trece si totul devine ceva mecanic,si uit cum e sa ai langa tine un barbat,uit cum e cand il sarut ..incerc sa nu ma gandesc la asta si traiesc ziua respectiva cu planuri pentrua doua zi,si ma pierd in cresterea copliului,il ingijesc,fac curat,fac mancare,spal,fac piata,scot copilul la plimbare si mai incerc si eu sa ma mai uit la un film,sa mai citesc un pic ,sa mai stau pe net ,dar toate astea ca pe un lux ,caci de multe ori si sa fac baie devine o provocare .
Sper sa treaca anii astia,dar in acelasi timp imi dau seama ca asta e tineretea mea si imi pare rau ca gandesc asa .
Nu cred ca te obisnuiesti vreodata cu o asa viata ,dar cum au zis si alte fete ...te mai racesti si devi ca un robot.
eu una mereu ii zic sotului ca nu sunt facuta de asa viata ,ca nu am vrut niciodata si mereu am fugit de asa ceva ...si ma simt acuma ca un urs polar care trebuie sa traiasca in desert 7-8 luni apoi 2 luni in gheata si zapada ,adica in mediul lui ,dar din cauza ca e nevoit sa stea in desert atata timp incepe sa nu se mai simta in mediul lui nici la pol, si daca mai continua mult asa ajunge sa se autoditruga ...asa sunt si eu ..dusuri fierbinti alternate cu dusuri reci...uneori incep sa gandesc aiurea sa zic cine ma mai vrea pe mine cu 2 copii ,parca as gnadi ca o vaduva sau ca o femeie divortata cand e el plecat,ma simt parasita si trec prin aceleasi dureri ca atunci cand ne-am fi despartit ,si mereu incerc sa gandesc pozitiv ca de fapt am un sot care ma iubeste si am o famile ...e greu ce sa zic ...pentru mine e o drama ,chiar daca in lume exista maorte si boli si mizerie si foamete si cataclisme,pentru mine aceasta situatie de a nu fi o familie normala o numesc tot o drama ,una personala ce e drept ,pe care doar eu si Dumnezeu o intelegem.

Victoria_mami spune:

quote:

---

Originally posted by Kya
...
Mai e si cealalta categorie de persoane care imi provoaca greata, si anume cei care "baga strambe" de ganul "aa, pai ce stii tu ce face el cand e singur, cate ispite sunt pe langa el..."

In fine, doar cei care traiesc tot intre 2 voiaje pot sa inteleaga.


Kya cu Victor

A inceput o mare dragoste

-------------------------

God didn't bring me this far, to leave me here!

---

Si tu ce asculti la oameni incuiati la minte; nu stii ca numai hotzului ii e frica de hotz?

Si da-mi voie sa-ti spun ca sotul meu e acasa cu mine, dar cu toate astea, inteleg ce greu va este tuturor cu sotii plecati departe! Of, eu nu cred ca as putea sta departe de al meu; poate ca m-as obisnui in timp, dar mi-ar fi nespus de greu; am fost doar in Ro 3 saptamani fara el si abia asteptam sa vin acasa. Si sora-mea a propus ca dupa ce nasc sa merg cu bebe in Ro o luna; si eu si sotul meu am sarit ca arsi, cum sa stam iar separati O LUNA!!! Cred ca voi acum ganditi... uf, o luna trece asa repede... poate da, daca esti obisnuit, dar pentru mine alea 3 saptamani au fost mai mult chin decat relaxare, si al meu sot a zis ca a fost un cosmar acasa fara mine, ca nici nu-i venea sa vina acasa dupa servici, cica ar fi muncit non-stop 3 saptamani, sa treaca timpul mai repede... asa ca imi imaginez doar ce greu va poate fi voua.
Va pup si va doresc tuturor, si voua si sotilor vostri multa, multa putere!

_
http://bd.lilypie.com/klQFm4.png

Daria_Ioana spune:

Buna,
ieri am scris si eu un mesaj aici la aceasta rubrica si apoi recitindu-l mi s-a parut tare imbarligat si aiurea.
MA gandesc ca daca cumva ar fi cineva care sa citeasca totusi mesajul meu nu ar intelege mai nimic .

Si din ce am scris nu a reiesit poate faptul ca ne iubim si aceste mici certuri pe care le avem sunt doar in primele 2 saptamani pana ne acomodam .

Eu niciodata nu l-am simtit departe de mine din punct de vedere sufletesc si de 3 ani de cand suntem impreuna nu a fost zi sa nu vorbim la telefon sau la messenger si nu cred ca am stat certati unul pe altul mai mult de 10 minute.

Inca decand ne-am cunoscut am simtit o conectie atat de puternica incat am stiut ca vom ramane impreuna si ca suntem facuti unul pentru altul.

De aceea ne-am si dorit mult o familie impreuna chiar daca ne e mai greu la inceput si ne desparte distanta si legea imigrarii .

Si noi am mai primit strambe de la oamenii din jur dar niciodata nu i-am ascultat si am avut incredere unul in altul .

CAnd este aici in Romania cu noi ,sotul meu ma ajuta la absolut orice ,el ne gateste ,si spala si face curat ,se ocupa de fetita noastra ,ma ajuta sa o spal,iar noaptea si dimineata el e cel care se trezeste sa ii faca lapte praf si sa ii dea sa manance,iar ziua tot el ii face tot felul de mancaruri .

Mereu ma menajeaza si imi face toate poftele,iar cand am nascut acum un an a stat cu mine la spital in rezerva si a dormit cu mine acolo 6 nopti si el avea grija si de mine si de fetita.

Cand pleaca si il conduc la aeroport e foarte dureros si simt ca se rupe din mine ceva ,iar primele zile fara el simt ca nu am aer si ma apasa o mare greutate pe piept si as vrea doar sa fim impreuna si sa nu ne mai despartim .

SI cu toate ca sunt momente cand ii zic ca nu mai rezist asa mai mult de 2 ani stiu ca totusi as rezista nu o viata ci sute de vieti pentru ca fara el si copiii pe care mi i-a daruit nu e nimic mai frumos .

matildasep spune:

Fetelor, am citit si eu cateva din postarile voastre si va inteleg. Intr-adevar e foarte greu cand el este plecat, chiar si pt. o perioada mai scurta, cum e in cazul nostru. Al meu sot pleaca cu jobu' cam 3-4 zile pe luna, si ma simt singura, desi am fetita si-mi petrec timpul numai cu ea, este greu, nu pot dormi, de mancat nici atat, gatesc numai pt. ea, mai rau e in week-end, cand vad prin parc familii, si noi singurele.
O intrebare am pt. Daria-Ioana, din curiozitate sper sa nu te superi, de ce nu poti primi viza timp de 5 ani? e prima data cand aud asta, chiar daca se ia greu pt. unele , in cazul tau, fiind casatorita ar trebui sa poti lua viza usor, poate chiar cetatenia..
Explica-mi si mie , te rog, sa nu mor curioasa


Through a childs eyes:" Dear God, Thank u for the baby brother, but what i prayed for, was a puppy."