Albumul mamelor si tatilor singuri (2)

emanouela spune:

buna
hop si eu
unii din tati vad ca au probleme cu alcool, discoteci, mame, etc....tatal lui Darius e prea egoist sa-si 'sacrifice' tineretea cea de la 42 ani pt a ne fi alaturi. zice ca l-a dorit enorm, ca a divortat de fosta pt ca nu vroia copii....asa zice, nu ca asa este....iar cand a vazut ca nu e usor, a preferat sa isi gaseasca alta care sa-i fie disponibila 24 din 24. a fost ciudat la inceput...adica acum vreo 4 luni, ciudat pt ca nu intelegeam, pt ca nu vroiam sa accept....ciudat pana am luat fraiele in maini, am depus actele de divort, nu mi-e usor nici acum dar sunt psihic si moral linistita si asta e cel mai important lucru. va urma un divort care nu stiu cum va fi....oricum socul pt mine a trecut si m-a uimit neplacut si m-a dezgustat de atatea ori incat de acum pur si simplu mi-e indiferent.

mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de nazdravana Darius Mihail

arwen4y spune:

Buna tuturor. Sunt o viitoare mama singura.Am inceput divortul si sper sa se termine cat mai repede.Suntem casatoriti de 4 ani,dar ,,ne-am curtat,, 10. Fetitza mea are 6 luni,iar tatal ei nu mai sta cu noi de aproape 3 luni.Singurul lucru care imi da ambitie si putere e puiutul meu.O sa fac tot posibilul sa nu ii lipsesca nimic.

ea_she spune:

Ai mare dreptate ... citind cele scrise pe cateva dintre pagini, am ajuns la concluzia ca le cam place sa se laude cu suferinta lor.
Se poate sa fie si altceva: sa aiba nevoie sa li se psuna ca nu au gresit. De multe ori oamenii inselati (intr-un fel sau altul) se autoacuza si au nevoie sa auda contrariul. Am simtit-o si eu ..
Cu toate astea ... prea multe vorbe de jelanie!
Cu exceptia lui "lori03" care traieste o adevarata drama, toate celelalte (sau ceea ce am citit eu pe vre 4-5 pagini) isi urla supararile mai mult sau mai putin reale.
Le propun tutror cateva variante:
1. un duhovnic adevarat, pe care sa il cerceteze de cate ori simt nevoia;
2. o prietena buna si reala (fa#355;#259; c#259;tre fa#355;#259;, nu prin ecrane);
3. un psihoterapeut bun (da, d#259; roade!);
4. o introspec#355;ie ADEV#258;RAT#258;: ceea ce a gre#351;it el, dar #351;i ceea ce am gre#351;it EU;
5. O carteminunat#259;: Divortul - cum il prevenim, cum il depasim (colectie alcatuita de Dmirty Semenik - eu am gasit cartea la Mrea LAinici, dar ced ca se afla in librariile Sophia sau Carturesti, deoarece face parte din colectia Psihoterapia Ortodoxa).
6. Rug#259;ciune!
7. Sfintele Taine.


Ordinea ... nu are leaura cu importanta. Bine ar fi sa le descoperiti pe toate si atunci ordinea va veni de la sine.
Vedeti cate variante aveti, fetelor? Si sunt departe de ale fi epuizat!

P.S. Nu ma intelegeti gresit, sunt tot o femeie divortata, care isi creste fetita de 7 ani, nevizitata de taticul ei de 4 ani, de la inceputul divortului. Sunt profesara (fara meditatii), nu-mi este usor sa platesc un credit la banca (300 dolari), plus alte credite lasate "mostenire" de fostul sot si nu m+as fi descurcat fara ajutorul parintilor (pensionari).
Am dobandit, cadou de casnicie, cateva boli si de restul, datorii.
Cu toate astea... privesc inainte!


Asta va sfatuiesc sa faceti!
Priviti inainte si nu va ganditi numai la ceea ce a gresit "el".
Incercati sa invatati lectia din fiecare experienta de viata!
Fiecare eveniment din viata este o lectie pe care o meritam, de care avem nevoie!!
MAria

anca_nicolae spune:

ea_she,

sincer, mie mi s-a parut mesajul tau cam pripit si fara caldura...

Pe langa faptul ca NU toate fetele de aici si-au scris povestea "laudandu-se cu suferinta lor, cu prea multe vorbe de jelanie" [desigur, ai citit doar 4,5 pagini], importante sunt motivele pentru care cineva simte nevoia de a scrie aici, cum ar fi:

- cauta o regasire de sine. Exact ceea ce tu singura ai sfatuit, la punctul 2. Insa nu toti oamenii au prieteni foarte buni carora sa le poata spuna orice dezamagire, orice of, si atunci, unii scriu aici. Dar tu, consideri ca povestitul pe forum e doar o jelanie, in schimb, povestitul catre "o prietena buna si reala" e ok. De ce exista aceasta diferenta in perceptia ta? Doar pentru ca nu vezi ochii confidentului? Eu ii SIMT atunci cand postarile sunt citite.

- unii isi pot creiona gandurile mai bine atunci cand "dialogheaza" cu cineva. Un exemplu simplist sunt chiar eu cu problemele la geometrie. Desi eram buna la mate, cateodata nu gaseam succesiunea de elemente ca sa demonstrez ceva si mergeam la tata sa-i prezint problema. In timp ce ii povesteam problema, mi se prelungeau deductiile si reuseam sa gasesc solutia. Iar tata, doar ma privea. Dar, in plus, mi-a spus un secret: daca vrei sa inveti/stii ceva FOARTE bine, atunci propune-ti sa il predai/expui cuiva!!!

- unii scriu aici pentru a INSUFLA speranta ca SI acei oameni mai putin "norocosi" [stiu, iar suna a jelanie ] pot gasi/construi clipe/realizari minunate si fericite in viata lor. Dar tu consideri ca doar cu carti spirituale ar trebui oamenii sa-si hraneasca gandurile/sufletul. Sunt foarte linistitoare acele carti, foarte utile, e adevarat, insa.. oamenii traiesc nu doar printre carti, ci si printre ALTI oameni. Asa ca mi se pare ok ca ei sa relationeze, fie si pe calea unui forum virtual.

- sunt si cazuri cand aceste id-uri virtuale prind viata "reala", cum iti place tie cuvantul, . De exemplu, eu ma intalnesc cu fete din odiseea mea, mergem in excursii, "sheruim" din cand in cand mici holograme de viata. Mai mult, cineva [nu din odiseea mea, ci de undeva din acest forum virtual] mi-a scris pe mailul personal ca mi-a citit postarile si i-ar place ideea sa ne si cunostem. Si stii ceva? Parca imi este DEJA o prietena de mult timp, desi nu seamana cu mine deloc [la fire ma refer]. Desi ne vedem rar, rar, dar o SIMT undeva langa sufletul meu, clipind din ochisorii ei melancolici, privind la mine si la viata din jurul nostru... Fara acest forum nu as fi cunoscut-o. Si mi-ar fi parut rau. As fi fost un pic ma saraca.

oricum, sper ca multe fete sa incerce sa caute si sa gaseasca acele carti scrise de tine. Pentru unii dintre noi, ele sunt chiar MINUNATE! Multumim.

anca
.

Poze cu noi

Veronica-Elena 13 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

emanouela spune:

cam te-ai grabit sa faci o 'caracterizare' a 'cartii' inainte s-o tremini, ti se pare corect?
tu, la inceput, nu te-ai jelit, nu ti-ai pus intrebari, nu ai simtit nev sa te eliberezi? ca nu ai facut-o aci, asta e altceva, dar ai facut-o, lasa-i si pe altii sa o faca

mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de nazdravana Darius Mihail

Dosita spune:

Salutare fetelor! Nu am mai intrat de cateva luni, vazand ca nimeni nu mai este interesat de subiectul asta, acum am deschis pagina doar din nostalgie si, spre marea mea surprindere am constatat ca a "reinviat" forumul asta! Ma bucur enorm, este forumul meu de suflet, locul unde am reusit sa-mi spun oful in momentele cele mai grele. Nu ma intelegeti gresit, nu ma bucur pentru suferinta voastra, e trist sa vezi ca asa multe femei raman singure cu copii foarte-foarte mici, sau chiar insarcinate, eu ma bucur ca ati gasit si voi locul acesta unde puteti sa va descarcati sufletul. Din pacate vad ca si pe aici exista persoane care nu inteleg rolul acestor confesiuni si sunt gata sa critice,ceea ce mie mi se pare rautate.

anca_nicolae, multumesc ca ai intrebat de mine! Noi suntem bine, am terminat facultatea, mi-am dat si licenta, ceea ce mie mi se pare o realizare extraordinara, avand in vedere ca nu am cu cine sa il las pe Aron, deci il duceam cu mine si la examene. Profesorii au fost foarte intelegatori, am fost placut surprinsa. Acum m-am inscris si la master, sa vedem cum voi reusi sa ma descurc....
Aron creste frumusel, e un copil minunat, sociabil, zambaret, un deliciu. Ne apropiem de varsta de un an, incredibil cum zboara timpul. Taticul e sub orice critica, apare aprox. la 3-4 saptamani, aduce niste banuti (o suma modica), face doua- trei observatii (ma enerveaza la culme!), sta max. 30 minute si se crede cel mai tata....Dezgustator....Ma bate gandul sa nu il mai primesc deloc, ce tata e asta?

Fetelor, care sunteti inca la inceput de drum, nu disperati, lucrurile se aseaza cu timpul, ranile se vindeca, e paguba lor (a tatilor) ca pierd momente magice din viata copiilor lor!

Mami fericita de ARON (12.11.2010)

anca_nicolae spune:

Dosita

Bravo tie pt facultate!!! Si acum, si master!!! Bravo!!!

Despre "tatal lui Aron", eu zic sa nu hotarasti tu daca sa mai vina sau nu. Eventual nu te inghesui sa il inviti. Dar de lasat, daca el singur are initiativa sa il viziteze pe Aron, eu zic sa il lasi. In timp, Aron singur va filtra. E mai bine pt copil sa stie [si sa vada, cand e posibil] pe acel tata, pentru ca e o diferenta pt copil sa spuna: eu nu am tata deloc sau sa spuna: la mine, tata nu sta cu noi, dar vine in vizita. De exemplu, v+t sunt liniari cand vine tatal lor in vizita, adica nici nu sar in sus de bucurie, dar nici nu alearga acasa, daca ei sunt pe afara. Pentru ca ei au inteles cam cat de mult se "ofileste" tatal lor. Asa ca.. se intampla sa vina tatal lor la noi acasa, ei sa fie la joaca si cand ii suna sa-i cheme in casa ca vaaaai, a venit in vizita marele duce, ei zic: pai lasa cornurile chipicao pe masa la bucatarie ca le gasim noi cand venim acasa, pa. De ce? Simplu, au vazut SINGURI ca la atat se reduce tatal lor: ii viziteaza [ca sa nu fie acuzat de abandon] si le aduce cate 1 corn cipicao sau biscuti. In rest, tot asa, max 30 min, din care 28 pe balcon, singur, fumand. Nu a fost nevoie sa le zic eu ceva. E advearat, singurul lucru frustrant este afirmatia [din partea parintelui ne-tutore, daar si din partea multora din jur]: daca cel mic face ceva rau, SIGUR e vina lui ma-sa, ca asta este, EA l-a crescut asa gresit! Insa asta este riscul asumat din start, sa ajungi ca in zicala "si batuta, si cu banii luati".... E foarte important sa iti spui tie insati ca perceptia gresita si/sau incompleta a celor din jur despre tine ca parinte nu o vei schimba niciodata si de asta, sa nu te apese DELOC. Pe mine la inceputuri, ma enervau, si tot explicam, argumentam, etc, in timp am inteles ca este o cauza pierduta din start, asa ca eu fac ce pot, ce sper ca e mai bine, si restul pot comenta cat or vrea. Nimeni nu imi va schimba propria evaluare despre mine ca parinte.

Asa ca IGNORA vorbele/comentariile vizitatorului, fii paralela cu el, nici nu-i cersesti prezenta dar nici nu-l alungi din viata lui Aron. Pentru ca nu poti prevede nimic din viitor, doamne fereste, da masina peste tine, macar Aron tot ramane cu un parinte, egoist/neegoist cum o fi...

Dar important este ca puii si noi sa fim sanatosi, veseli cand reusim sa ne creem momente si multumiti in general de viata, pentru ca, desi oamenii nu realizeaza, chiar avem o gramada de motive!!!



Aaa, si ce te rog eu: adauga la semnatura si pe baiatul cel mare, parca ma doare un pic inima sa vad scris doar Aron..

Noi suntem bine, duminica am fost la Antipa, si uite cateva poze.

https://picasaweb.google.com/AncaNicolae2002/PozeCuNoi?authkey=Gv1sRgCO7y1LCy9IzpRw#5656611999876007490


http://picasaweb.google.com/AncaNicolae2002/PozeCuNoi#" target="_blank">Poze cu noi

Veronica-Elena 13 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

Dosita spune:

anca_nicolae, cu semnatura m-am conformat, ai dreptate, scria doar Aron pentru ca asa a ramas cumva decand eram gravida. In fine, nu e o explicatie prea plauzibila, dar doar pe asta o am
Cu taticul...ai dreptate si aici. Probabil doar i-as usura viata daca nu l-as lasa sa il mai vada pe Aron. Ce scuza buna ar avea el! Deci probabil am sa-l primesc in continuare, chiar daca ma enerveaza, oricum vine rar...Vom vedea noi pe parcurs ce se mai intampla.
Am vazut pozele voastre, ce mare a crescut Robert! Si ce frumos e! Dady?
Acum nu am mult timp la dispozitie, poate am sa scriu mai mult cu o alta ocazie.Pana atunci astept vesti de la tine si de la toate fetele curajoase care scriu pe acest forum!

emanouela spune:

buna fetele,
eu nu am vesti bune....sit la noi e complicata, procesul e in toi....deci 'distractie' maxima....bine in schimb ca suntem sanatosi

mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de nazdravana Darius Mihail

pupuruza spune:

felicitari, esti o invingatoare!