Albumul mamelor si tatilor singuri (2)

Raspunsuri - Pagina 20

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns dicirstea spune:

Va doresc un an mai bun ca cei de pana acum, sa va bucurati de sanatatea si reusitele copiilor vostri!

Eu cautam o persoana deosebita (toate sunteti), Vanilla_baby, mai stie cineva-ceva de ea? Acum un an zicea ca ar veni in Bucuresti...sper ca e bine.

Singur, nu te mai gandi la aceea depresie-bau-bau, sa stii ca daca nu ai perechea potrivita e mai rau decat atunci cand esti singur. Macar asa nu mai poti fi dezamagita si stii exact pe ce te bazezi.
Mama mea a crescut cu un singur parinte, bunicul murind in razboi, asa ca a tinut cu dintii de o casnicie ratata din primii doi ani. Toata viata a fost nefericita si nici noi nu am avut o copilarie prea frumoasa, dar s-a ambitionat sa nu divorteze "ca sa aiba copii un tata". Iar cand am crecut mai mare eu ma rugam de ea si o certam ca nu a divortat, iar problemele tatalui meu nu erau de la bautura (atunci) sau de la femei ci de la familia lui si de la avaritie,

Un tata nu trebuie sa fie doar la numar, o portie la masa si un nume la casuta postala, trebuie sa dea stabilitate si siguranta familiei, daca nu poate...adio si-un praz verde, femeile fac treaba asta de 10 ori mai bine singure!


CAPRA CU 2 IEZI


mamica lui Matei Constantin (21.05.2007) si a lui Theodor Cristian (03.06.2009)

MINUNEA MEA

www.flickr.com/photos/11558563@N06/" target="_blank"> A DOUA MINUNE 2

A DOUA MINUNE

MOS CRACIUN 2010

www.animalutze.com/umanitare/bb-darius/index.php" target="_blank">Ajutati-l si pe Darius!

Sa o ajutam pe Georgi sa mearga

Manu - papusa fara picioare

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca_nicolae spune:

Dosita

te pup, imi pare bine ca voi sunteti bine, imi pare rau ca tatal se poarta asa de... neimpacat cu el insusi, dar, cum ff bine ai scris pt singur, e f important sa INVATAM sa ne bucuram de ceea ce este bun si pozitiv in viata noastra, ca tot cautand perfectiunea... am ramane cu o viata goala si netraita.

Singur

Culmea, prima ta postare am crezut ca este scrisa de un barbat, atat de taietoare mi -sau parut intrebarile tale. Apoi am vazut ca esti.. ca noi :). So, mesajul/raspunsul meu catre tine are 2 sectiuni:

1. Eu sunt de la casa de copii, m-am nascut dintr-o relatie frumoasa dar sfarsita. Am tot vazut la multe discutii, emisiuni, dialoguri cum diversi oameni considera ca e mai rau sa aduci pe lume un copil fara o familie ideala decat sa nu-l mai aduci deloc... INSA, eu VA vorbesc din INTERIOR, pt ca eu sunt ACEL copil pt care, vai, ar fi fost mai bine sa nu ma nasc, dceat sa fiu la casa de copii [atentie, pe mine nu doar tatal m-a abandonat, dar si mama!!!] Si voi spune ca daca, ipotetic, as fi acum in burta unei femei si mi s-ar pune intrebarea ce as vrea sa fac, sa ma nasc sau nu, avand deja experienta vietii mele de pana acum, as alege sa fiu VIE! So, in nici un caz nu regret ca am 3 copii, 2 cu un tata 90% inexistent si al 3-lea fara tata deloc. Cand ii vad cum rad din tot sufletul cateodata, STIU ca avortati, undeva sus, nu ar mai fi putut sa rada asa, si deci, NICI O CLIPA nu regret ca le-am dat SANSA sa isi traiasca VIATA! Prin urmare, daca astepti un copilas, bucura-te pe sanatatea voastra, vei vedea ca daca iti presari TU singura, tie insati, in sufletul tau, bucuria vietii, atunci si ea, viata, te va recompensa cu variate momente bune.

2. Vad ca esti din Bucuresti. Eu la fel. Daca simti nevoia unui ajutor, sfat, plimbare, ma poti suna [sau sms] la 0723602381.

La multi ani tuturor!!!

Poze cu noi

Veronica-Elena 12 ani, Tudor-Iulian 10 ani, Robert-Adrian 1 anisor

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca_nicolae spune:

Si especially pt Dosita, dar si pt oricine vrea sa vada cat de "nefericita" sunt eu ca parinte singur, iata alte linkuri de poveste...

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=159807&whichpage=17

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=159807&whichpage=18

gata, fug la munca... ca deh, harnic de nevoie, lenes de placere


Poze cu noi

Veronica-Elena 12 ani, Tudor-Iulian 10 ani, Robert-Adrian 1 anisor

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns diannaalex spune:

Buna ziua fetele!!! Ma primiti si pe mine la voi? Va citesc de mult timp dar nu am avut curaj sa va scriu. Numele meu e Diana si sunt parinte singur sunt despartita de tatal luk Alex de la o luna de cand s-a nascut Alex iar ultina oara l-a vazut pe Alex cand avea 6 luni acum are 4 ani si 9 luni. Dar imi este bine singura mult mai bine dacat cu el. Ne-am despartit din cauza faptului ca se apucase de baut su facea scandal. Acum stau cu Alex si cu parintii mei si e mult mai bine. Nu stiu ce as face daca l-as vedea acum langa mine dupa atat de mult timp. Ma rog doar ca Alex sa se faca bine si atat. Foarte multa lume imi zice ca mai bine stateam cu el asa cum era. Eu nu consider ca era mai bine. Oricum asa cum e ma simt bine si sunt linistita langa copilul meu

mami de pui Alex www.dianalaura.wblog.ro
veniti la produse noi sau impecabile la preturi foarte bune
pt. Alexandru Hapaleti si alti copii

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns eli1977 spune:

bunaa!

nici nu stiu cum sa incep...
mai primiti printre voi o mama singura?

va citesc de ceva timp dar abia acum mi-am gasit un pic de curaj sa va scriu.,
sunt Eli si sunt mama singura
Sunt despartita doar in fapt de tatal lui Andrei de 2 luni..
va scriu in incercarea de a gasi un sfat, o idee..
suntem casatoriti din 2005..acum 5 ani am facut niste greseli, de care el a aflat dar a spus ca poate merge mai departe. Nu exista nici Andrei, nici case, situatii materiale, planuri..am mers mai departe invatand din greseli, m-am dedicat total lui..a venit pe lume Andrei, ne-am cumparat apartament, apoi ne-am facut o casa...au fost nenumarate momente de fericire, dar si multe greutati..am trecut prin toate
in 2009 toate s-au naruit..a murit soacra mea (pe care am iubit-o nespus), am terminat cu mari sacrificii casa, ne-am mutat..in toamna eram la casa, toti trei..Andrei si noi doi..incepea o noua viata
In septembrie 2009 am fost arestata..nu, nu sunt o infractoare..lucram in intr-o functie de control si printr-o conjunctura nefericita am fost condamnata 3 ani pt luare de mita..
m-a cautat tot timpul..la inceput imi scria sricori, ii era dor de mine..a trecut timpul, vizitele lui erau mai seci..in noiembrie anul trecut l-au arestat si pe el, tot dna-ul..
ai mei au fost langa el , ne-au tinut copilul tot timpul asta..
a reusit sa se judece in stare de libertate .
am terminat de executat pedeapsa in mai, pe 24..m-a adus acasa..si-n primele ore de libertate mi-a spus..ca nu mai simte nimic..c-a trait 5 ani o minciuna..
m-a lasat ca pe un bagaj, singura, in casa noastra inca neterminata, undeva la 10 km de Bucuresti..
ulterior mi-a povestit cate aventuri avusese in acesti 5 ani care au curs de la "greseala mea"..si ca are o noua relatie..de 1 an
ca noua l-a ajutat , l-a scos din arest, i-a angajat avocati, i-a inchiriat casa, a avut grija de el..si ca tine la ea..
o luna a spus ca se gandeste..am adus copilul de la ai mei, poate il ajuta sa se decida..in loc sa se intoarca a ales sa-l ia pe Andrei la el in garsoniera, unde sta cu alta femeie..pt ca eu lucrez si el are timp pt copil..a fost cumplit..ivinerea il luam, duminica venea si-l lua iar..copilul e tare dezorientat..vrea la mine
de cate ori ii spune sa se intoarca acasa, el are impresia ca eu il invat..
Andrei se poarta urat cu "noua ", o jigneste, vrea la mine
acum Andrei e la ai mei din nou dar vreau de la 1 sept sa-l aduc definitiv..o sa ma mut pe timpul iernii in chirie in Bucuresti, sa-l pot duce la gradi..ma pregatesc sa traiesc doar pt el..
numai ca fostului nu-i place asa...a spus ca daca divortam vrea 2 weekenduri pe luna sa-l ia la el si in timpul saptamanii de cate ori se poate..ca el nu-l va abandona niciodata..
am obosit..ne-am si certat, am vorbit si calm, am incercat sa fiu si pretena...cam cum sa fiu prietena cand el il duce pe Andrei sa stea cu aia..pleaca in vacanta in strainatate cu aia si ar fi vrut si copilul...e normal? poate sunt eu absurda, poate nu judec corect..are momente in care afirma ca va lupta pt custodie..

fetelor, va rog, orice idee mi-ar prinde bine..sunt tare obosita..

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca_nicolae spune:

Eli

In primul rand, sigur ca te primim :) si te felicit pt curajul de a scrie cateva pasaje din viata ta

Ai ridicat mai multe probleme, sa le iau pe rand...

Mai intai, relatia ta cu sotul tau. Nu m-a frapat ca in timpul anilor tai de pedeapsa, el si-a gasit pe altcineva [m-ar fi frapat dc nu-si gasea ], insa m-a frapat afirmatia lui ca in TOTI cei 5 ani el a trait o minciuna. Daca asa este, atunci nu ar trebui vreo clipa sa privesti inapoi, decat pt amintiri. Un om poate fi ravasit/implicat/bulversat de o relatie prezenta, dar nu atat cat sa "anuleze" calitatea timpului petrecut langa altcineva. Daca asa simte, atunci este ok sa va separati. E trist, insa asta este, cateodata asa se intampla :(.

Legat de copil in prezenta "noii" partenere. Aici e f discutabil. Daca tu ai fi intalnit un barbat "aproape singur" [cum poate s-a prezentat sotul tau...] si cu 1 copil, daca ai dori sa fi impreuna cu el, atunci ai dori sa te implici si in relatia cu copilul lui, macar sa ii fi prietena [nu mama]. Deci nu situatia asta e negativa/anormala. Ci ponderea timpului petrecut de copil cu ei in defavoarea timpului petrecut cu tine. Am sesizat ca ai spus ca tu lucrand, sotul tau poate sta mai mult cu Andrei. Cum asa? Sotul tau nu are servici?... Oricum, mai ales cat timp copilul cere sa stea mai mult cu tine, acest lucru trebuie sa conteze cel mai mult. Faptul ca sotul tau ignora asta arata egoism din partea lui si chiar lipsa de iubire pt copil. E bine ca ai adus copilul la paritnii tai si ca te gandesti sa te "muti" pt a sta cat mai mult cu cel mic.

Acum.., legat de custodie si/sau divort. Eee, aici e mai greu, va atarna greu perioada ta de pedeapsa..., eu zic ca DACA sotul tau nu te preseaza cu divortul, mai asteapta, sa "acumulezi" mai mult timp alaturi de copil, pt a putea contrabalansa dezavantajul inchisorii. Faptul ca si el a fost cercetat dar a ramas in libertate va fi un dezavantaj mai mic al lui. De aceea, doar timpul [atentie, si cu martori potriviti!!!!!!] petrecut de tine cu Andrei te poate sustine in obtinerea custodiei. Si ce mai e important: sa nu te lasi pacalita sa accepti cusotdie comuna. Nu. Din comportamentul sotului tau se vede clar ca ar fi in stare si de jocuri murdare pt a pleca la un moment dat cu copilul din tara si sa nu il mai poti vedea o gramada de timp. Nu. Tu va trebui [cand divortul/procesul chiar va incepe] sa lupti pt custodie doar pe numele tau. Insa, este rezonabil sa accepti program de vizita. Eu zic ca 2 weekenduri pe luna nu e extrem de grav. Legat de in timpul saptamanii s avina cand vrea, aici poti si un pic smechera, adica sa spui: "Da, accept, dar cu conditia sa fiu anuntata cu cel putin 1 zi inainte, si doar cu acordul meu!". In acest fel vei putea sa mai suntezi anumite momente, pe motiv ca esti plecata cu Andrei la diverse activitati [evident, activitati pt copil]. Oricum, asta cu "in timpul saptamanii" e in general vehiculata doar pt a face impresie de tata iubitor, insa, in realitate, mai ales dc are servici, va trece la actiune mai greu... Eu zic ca doar weekendurile vor fi intr-adevar "onorate".

Acum, in final, eu iti doresc sa iti realizezi dorinta de a putea LOCUI cat mai mult cu Andrei si sigur, poate si un alt suflet care sa te iubeasca si sa fie fericit langa tine, cu adevarat.

anca
.

Poze cu noi

Veronica-Elena 13 ani, Tudor-Iulian 10 ani, Robert-Adrian 2 anisori

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns oany21 spune:

buna...sunt noua pe forum si ma bucur enorm ca sunt printre voi...am 21 de ani...sunt insarcinata in 4 luni si sunt o viitoare mamica singura...el a fost alaturi de mine in primele 2 luni si jumatate...si la ecografii... pana cand draga doamne a facut o depresie si nu a mai putut trai cu asemenea responsabilitate...eu sincer nici nu m-am rugat de el...deoarece m-am gandit ca daca acum reactioneaza asa...mai tarziu cand vor fi mai multe greutati poate va reactiona mai urat...si sincer vreau sa imi cresc copilul intr-o ambianta placuta...de atunci nu mai stiu nimic de el...dar..viata merge inainte...si acum sunt mai linistita psihic..este greu...si stiu ca va fi si mai greu de atat dar...bucuria mea cea mai mare este sa simt cum creste o faptura atat de gingasa inauntrul meu...javascript:insertsmilie('')

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Diana1373 spune:

Bine v-am gasit mamici si tatici singuri. Mi-a trebuit mult curaj sa incep sa vorbesc despre asta: Pe scurt: Sunt o "mami" singura. Am un baiat de 7 luni fara 2 zile, Bogdan si suntem singuri de 5 luni. E foarte greu, dar trebuie sa recunosc ca ne este mult mai bine asa. Am suportat de toate cat timp am fost insarcinata in speranta ca odata cu nasterea baiatului se va schimba. Eu si Bogdan facem acum o echipa si vom face tot ce e posibil sa ne fie bine, numai ca uneori am impresia ca ziua este prea mica pentru a face tot ceea ce trebuie si noaptea prea scurta pentru a ma putea odihni. Insa de dragul baiatului, fac planuri si merg mai departe. Iar atunci cand va fi suficient de mare si va intelege, pentru binele lui si pentru a nu-i fi rusine cu tatal lui, ii voi proteja imaginea lui "tati" care nu a intrebat macar ce-i face baiatul. Singura conversatie dintre noi dupa despartire a fost despre divort si despre faptul ca pe el nu-l intereseaza copilul si sa nu cumva sa-i cer pensie alimentara. Asta e: un om de nimic care nu se iubeste nici macar pe el, ca altfel ar lasa bautura. Cred ca am eu ceva: numai de betivi am parte. Dar ii sunt recunoscatoare: datorita lui, il am acum pe Bogdan. Asa ca ii doresc din suflet sa-si gaseasca o femeie care sa-l faca fericit.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca_nicolae spune:

Oany21,

imi place ff muilt LINISTEA cu care scrii... parca ai avea mai mult de 21 de ani. Imi pare ca, in adancul sufletului tau, esti in ARMONIE cu tine insati, e mare lucru!

Minunat!

Suntem aici pt orice vrei sa ne intrebi, pt orice in general!

Diana1373,

am citit atent ce ai scris, si eu zic ca este ff CLAR ca va este mai bine fara acel "tata" decat cu el. Un singur lucru ti-as recomanda: cand va fi divortul, eu te sfatuiesc sa ceri pensie alimentara. STIU ca acest gest poate fi perceput ca pe o dovada de materialism sau razbunare din partea femeii, SI EU am gandit asa, dar, apoi, am realizat ca NU IMAGINEA MEA mai are vreo importanta, mai ales cand acel ex are un caracter discutabil!!! Nu. Ci importanta este siguranta copilului. Eu am regandit si am inteles ca nimeni nu poate prevede viitorul, asa ca.. nu stiu cat timp voi fi sanatoasa cu serv si sal, sper sa fiu activa si ok pana la adanci batraneti [sa ating suta prin autocare, in excursii cu ont-ul, cum era odata visul parintilor :)))]. Nu strica o minima "participare" [chiar si doar materiala] a acelui tata in viata copilului. IN FOND, nu ceri un moft pt tine, ci un simplu drept al copilului. E ca si cum in viitor, la scoala, i s-ar oferi o bursa, si tu, ca mama, ai refuza-o, din cine stie ce motive...

Te pupam si va dorim mult bine.

Pt orice ajutor/sfat, suntem aici.

Dosita

te pup si sper ca sunteti bine


anca
.

Poze cu noi

Veronica-Elena 13 ani, Tudor-Iulian 11 ani, Robert-Adrian 2 anisori

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alex1303 spune:

salutare...
cu durere i inima vad ca multi parinti au ramas singuri din cauza unui accident sau din cauza ca a intervenit moartea unui parinte...este groaznic cand ma gandesc ca multi parinti si-ar creste copilul cu atata bucurie dar viata nu le mai da posibilitatea....si ma intreb ca oameni ca fostul meu partener (sunt de o saptamana singura cu fetita mea de 5 luni) de ce nu poate sa renunte la unele chestii pentru ca sa isi vada copilul atat de mult dorit crescand?de ce nu poate renunta la alcool si la discoteci si la distactii si la prieteni???????am indurat destul dar acuma am epuizat si am ales sa imi cresc fetita singura..dar e totul asa ciudat...parca nu mai am putere...e ata de greu.

Mergi la inceput