empatia

Datorita empatiei multi copii, chiar si cei foarte mici, sunt "conectati" la grijile, nelinistile si bucuriile parintilor lor. Din pacate, in cele mai multe cazuri, pe masura ce ei cresc aceasta capacitate de a manifesta sensibilitate si grija se diminueaza; dar atat timp cat ea exista nu cred ca ar tb neglijata de noi, parintii.
Ce facem pt copiii nostri ca sa-i ferim de ceea ce pe noi ne impovareaza (griji, nelinisti)?

betiana spune:

Copiii simt si griji si bucurii, dar si disperarea si furia parintilor.De aceea este bine sa fim atenti la ceea ce expunem in fata lor, astfel incat ei sa nu vada aspectul neplacut si nelinistitor al mastii umane.

sanziana72 spune:

Invatam sa fim fericiti.

Mastile nu au nici un succes in fata lor, ei simt, nu au nevoie sa le aratam sau sa le ascundem. Cu varsta insa se creaza un fel de scut care ii protejeaza de prea multa suferinta si stress, trebuie sa se descopere pe ei insisi si propiul lor suflet.

Daca vrem sa nu li se toceasca aceste simturi, nu trebuie sa abuzam de ele, ci sa ii crestem intr-un mediu fericit. Fericit atat pentru ei, cat si pentru parinti. Mai ales ca ei invata prin imitatie. Cred ca doar un parinte fericit poate creste un copil cu adevarat fericit. Ceilalti raman cu sechele emotionale pe care le transmit copiilor lor.

Deci intrebarea ar trebui sa sune putin altfel zic eu:
Cum facem sa nu ne mai simtim noi impovarati de viata si sa nu le transmitem aceasta viziune si copiilor nostri ?



Sanziana & Marina (03/10/2004)Cand s-a nascut Marina... Varsta Marinei


"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)

Adria_ spune:

Sa-i ferim inseamna sa ne ascundem si nu e o solutie. Cel mai bine ar fi sa fim noi senini, fara griji si fericiti. Sa nu ne mai facem planuri, ci doar sa ne bucuram de ceea ce suntem.

Oliv75 spune:

"Invatam sa fim fericiti" - e foarte frumos spus.
Chiar daca nu e cazul membrilor DC, din pacate exista multi oameni coplesiti de grijile cotidiene; pai daca le spun eu sa fie senini si fericiti o sa-mi adeseze vreo 2 vorbe de duh
Am deschis acest subiect pt ca azi, pe strada, intr-o statie, am vazut o familie, parintii se certau din cauza unor datorii (din cate am auzit), iar copilul parea absent, plictisit. Daca insa il priveai cu atentie iti dadeai seama ca era trist. Copilul in cauza era marcat de discutia parintilor, dar generalizand m-am gandit ca f multi copii sufera din varii motive si chiar daca sunt justificate grijile parintilor acestia ar tb sa fie mai responsabili si sa evite (cu delicatete) ceea ce se poate evita.