Tensiuni permanente cu parintii
Raspunsuri - Pagina 4
Clover spune:
Sfaturile primite sunt pertinente. Vroiam soar sa spun ca eu nu am vazut nici o problema de exprimare la tine. Ai fost foarte coerenta.
"Orice adevar este mai bun decat o incertidudine continua." - Arthur Conan Doyle
Cristina_A spune:
Loma si Anna, va multumesc pentru incurajari. 
quote:
Originally posted by Clover
eu nu am vazut nici o problema de exprimare la tine. Ai fost foarte coerenta.
Dintotdeuna am fost exasperata pentru ca trebuia sa aduc multe dovezi si probe in fata parintilor, sa-mi gasesc o multime de argumente care sa-mi sustina cauzele. Si tot nu era destul, tot nu ma credeau, tot nu voiau sa ma inteleaga. Motivele nu tineau de logica rationamentului meu, lucru care ma mira foarte. Pana si computerul, pana sa mi-l cumpere a trebuit sa ma milogesc cateva luni de ei si sa duc o munca de convingere asidua. Dar nu ma refer nici pe departe numai la cazul cand trebuiau sa-mi cumpere ceva (absolut necesar), de fapt pentru orice trebuia sa ma dau peste cap ca sa-i conving.
Cred ca de aceea am ajuns sa nu mi se para niciodata rationamenele mele nu sunt sufcient de coerente si nu pot convinge. Dar stii ce? Am hotarat sa acord mult mai mul credit intuitiei mele si logicii si gandirii mele
in toate relatii cu ceilalti, si mai ales cu parintii si altii croiti pe acelasi tipar.Felicia (MissParker), cartile si articolele pe care mi le-ai trimis, mesajele pe care mi le-ai adresat ma ajuta sa fac un mare pas in directia constientizarii si sa imi gasesc linistea, sunt nepretuite.
De multe lucruri eram partial constienta, pe unele le banuiam, dar si mai multe imi scapasera, asa este cum ai spus...e doar varful aisbergului.Marcellina
, mi-au placut mult mesajele tale. Iti multumesc pentru idei si sfaturi. Am inteles bine ceea ce ai vrut sa spui prin:quote:
Originally posted by Marcellinna
Nu-ti face iluzii ca pana la sfarsitul facultatii mai este timp,sau ca parintii tai pana la urma tot vor pune umarul sa te ajute
(cu toate reprosurile de rigoare).
Tu ai pierdut prea mult timp ,cineva a avut grija ca tu sa-l pierzi si sa nu-ti castigi increderea in tine.
Incepe sa o faci tu.De AZI!!!
Ieri am avut un alt moment tensionat cu tata. Si mai era si matusa mea (sora mamei) la noi si, dupa ce a terminat tata a inceput ea sa-mi tina discursuri sforaitoare si sa-mi faca morala fara nici o jena. Nu observa cat de penibila este, nu era jenata nici de de faptul ca am o varsta si nu mai accept sa fiu tratata ca la 3 ani (nici la 3 ani n-as fi acceptat, dar parca aveam de ales?), nici de faptul ca se amesteca intr-o problema care nu o privea absolut deloc. Am avut ocazia de a-i observa pe acesti oameni si prin prisma a tot ceea ce am citit. Toate teoriile s-au confirmat. Am renuntat la iluzii.
Ma simt mai bine decat in ziua in care am deschis topicul, mai increzatoare. Am reusit de ceva vreme sa-mi eliberez mintea de ganduri parazitare si sa ma pot concentra asupra intereselor mele. Sper sa nu fiu prea curand tulburata iarasi de evenimente imprevizibile.
Voi mai scrie pe masura ce voi reusi sa realizez niste schimbari in viata mea.
marcellinna spune:
Ma bucur ca sfaturile noastre te-au ajutat sa vezi mai clar,ca te simti mai bine in pielea ta .
Fixeaza-ti obiectivele ,fii realista si gandeste-te bine ,exact la ceea ce vrei sa faci si sa realizezi si cu mici,foarte mici marje plaseaza-le in timp.
Noteaza-le undeva si incearca sa le vizualizezi in fiecare zi.
Nu visa!!! Vizualizeaza acele lucruri care sunt cu-adevarat importante si pe care cu adevarat VREI si le poti realiza.In final vei realiza mult mai mult chiar daca unele batalii le vei pierde.Nu te descuraja atunci cand le vei pierde,o spunea cineva pe aici "un sut in fund poate sa insemne chiar si un pas inainte".
Gandeste-te ca ai de facut una din sutele de metri foarte importante pt tine,pt viata ta si nu da inapoi.
Nu va fi usor dar finalul o sa-ti placa.
Nu te abate de la obiectivele tale.Noteaza-le si de fiecare data cand ai realizat unul trage o linie rosie peste si premiaza-te.
Fixeaza-ti obiectivele si nu te lasa impresionata de "valuri".
e momentul sa filtrezi ceea ce ti se spune si persoanele care-ti vorbesc.
bird70 spune:
quote:
Originally posted by Cristina_A
Pana si computerul, pana sa mi-l cumpere a trebuit sa ma milogesc cateva luni de ei si sa duc o munca de convingere asidua.
Nu era mai usor sa-ti gasesti ceva de lucru si sa ti-l cumperi singura?
MissParker spune:
Cristina, esti pe drumul cel bun. Lasa-i in urma pe parinti, fa-ti drumul tau in viata si ai grija sa devii independenta cat mai repede posibil. E mai bine sa nu le mai datorezi absolut nimic decat sa te lasi santajata de niste oameni care sunt atat de meschini incat sunt in stare sa-ti scoata ochii pana si pentru ca ti-au cumparat un computer amarat... Sunt jalnici parintii tai si, daca nu ar fi demni de dispret, ar fi demni de mila... Dar trebuie sa-ti fie mila mai intai de tine, fiindca numai singura te poti salva.
Mult curaj si putere in continuare!
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
Lemoni spune:
Poate te ajuta Cristina sa intelegi, ca faci parte din persoanele care au o adolescentza tardiva. redau un text copiat.
Adolescenta prelungita (19-25 ani) este caracterizata prin câstigarea independentei într-o masura mai mare de catre tineri care capata un statut nou profesional si social cu responsabilitati numeroase si importante.
Interesul pentru informare si perfectionare profesionala este dominant. Viata afectiv-instinctuala este în paralel mai bogata prin împlinirea statutului sexual si de obicei prin constituirea unei familii.
Desigur aceasta fragmentare a adolescentei este destul de arbitrara, aceasta furtunoasa perioada desfasurându-se ca un proces continuu care marcheaza trecerea de la copilarie la vârsta adulta.
Adolescenta este din punct de vedere biologic si psihologic si o perioada de minima rezistenta în care fragilul teren pe care ea îl reprezinta este tinta unor atacuri dintre cele mai diverse.
Dezvoltarea organismului îl face mult mai putin rezistent la agresiune, structurile biopsihologice în plina organizare fiind mult mai vulnerabile.
Unii autori considera ca adolescenta este un factor patoplastic care nuanteaza sindroamele psihopatologice obisnuite.
Antagonismul unor opinii teoretice, mergând de la a considera ca anormal “mentinerea unui echilibru constant în timpul unui proces prin el însusi anormal” (Anna Freud) pâna la a aprecia orice anomalie drept un “stres de dezvoltare care se desfasoara fara serioase perturbatii” (Offer), sugereaza prin radicalismul lor ca terenul de actiune al practicianului va fi o zona cu tonalitati psihopatologice conforma cu realitatile de altfel atât de variate ale clinicii.
Granita incerta dintre normal si patologic devine la adolescenta si mai nesigura, veritabila fata morgana, greu de fixat în etichete atotcuprinzatoare si infailibile, datorita unei perpetue metamorfozari.
Studiul manifestarilor psihopatologice ale acestei vârste se loveste de extrema varietate simptomatica ca si de oscilatii de intensitate, importante, care implica riscuri evolutive si adoptarea unor atitudini reticente si expectative.
Existenta crizei normale de adolescenta, etapa a evolutiei psihologice obisnuite, este banala în sine, cu toata gravitatea manifestarilor ei exterioare, dar complica si mai mult lucrurile prin disolutia si mai marcata a limitelor normal-patologic.
- Perioada revoltei;
- Perioada închiderii în sine;
- Perioada exaltarii si afirmarii.
Perioada revoltei se caracterizeaza prin refuzul de a se supune, de a se subordona oricarui ordin; chiar daca accepta autoritatea, atitudinea pe care o afiseaza arata ca este constrâns sa procedeze asa.
Largindu-si sfera contactelor sociale, adolescentul are impresia ca a fost pacalit si ca imaginea omnipotentei adultilor a fost doar o fantasma.
Revolta cuprinde parintii, familia, scoala, dar si morala, politetea, care i se par încarcate de ipocrizie, ridicole. Aderenta adolescentului la mode extravagante – hippy, punk, rave etc. nu fac decât sa arate “dezaprobarea si revolta” tânarului fata de tinuta obisnuita.
Dupa excentricitatile perioadei revoltei, adolescentul încearca sa-si cunoasca propriul personaj, cautând sa se descopere, disecându-si sentimentele; si analizându-si comportamentele. Închis în sine, el îsi pândeste reactiile sale noi, cautând sa le interpreteze; aceste investigatii facute adeseori cu exigenta îi ofera o neîntrerupta sursa de distractii si satisfactii. Aceasta criza meditativa este perioada în care, se finalizeaza evolutia psihologica a adolescentului. Deseori aceasta faza se poate însoti de o timie negativa si o tendinta permanenta la izolare.
Cristina_A spune:
Bine v-am regasit!
In intervalul de timp care s-a scurs de la ultima mea postare pe acest topic, am fost tentata sa mai scriu despre lucrurile care ma framantau. Am renuntat insa, pentru ca nu am vrut sa transform topicul intr-un fel de jurnal si pentru a nu-l face "stufos" si greu de parcurs tot povestind despre necazurile legate de parinti si nu numai. Asadar, am decis sa va scriu in momentul in care voi considera ca s-a produs o schimbare certa in situatia mea.
V-am citit din umbra in aceasta perioada, am urmarit cu un deosebit interes discutiile de pe "Copiii nostri sunt ca noi" si "Sa vorbin cu copiii despre sentimente" si am scotocit prin topicul cu "carti pentru mamici si copii".
Odata cu inceputul anului II de facultate, am revenit in Bucuresti. Stau la camin, si de data aceasta sunt multumita de colegele de camera (anul trecut a fost un calvar statul ca camin cu niste nesimtite si sociopate).
Am studiat anunturile de angajari de prin campus si de pe ejobs si in cele din urma am mers la doua interviuri, ambele in domeniul meu de studiu, adica IT si calculatoare. Oferte prinse "din zbor" de pe afisele din campus, program part time, munca interesanta. Ce am descoperit? Oamenii au fost cumsecade, nu mi s-a parut ca ar avea ceva de ascuns, mi-au oferit toate informatiile despre post, mi-au pus intrebari pertinente, discutiile au desurs natural si inteligent, angajatorii au ramas cu o impresie pozitiva despe mine. Desigur ca a fost si o chestiune de noroc faptul ca am dat peste anjatatori onesti, dar sunt convinsa ca mi-as fi dat seama daca ceva nu ar fi fost in regula. Am descoperit ca pot face impresie placuta, ca sunt chiar dezirabila pe piata muncii, pentru ca (si sunt convinsa de asta) am (dobandit) anumite calitati umane si de relationare pe care (foarte) multi dintre tinerii de varsta apropiata cu a mea, inglotati in tot felul de probleme personale, conflicte nerezolvate, cu tot felul de constrangeri inconstiente, nu le au.
Aceste interviuri au fost niste experiente care au meritat efortul, dar am decis sa ma opresc aici. Pe primul post (instructor PC - trebuia sa-i invat pe cursanti notiuni de utilizare a computerului, de navigare pe internet si de Microsoft Office - la nivel de incepator) nu l-am acceptat (saptamana trecuta) deoarece programul de lucru se suprapunea prea mult peste programul meu de la facultate. Ieri dupaamiaza ar fi trebuit sa merg pentru a semna pentru al doilea post. Acesta imi oferea o mai mare flexibilitate a programului, imi puteam alege eu intervalul de cele 5 ore de munca, imi placeau si mediul de lucru si colegii (am petrecut o dupaamiaza acolo si am observat in firma o atmosfera deosebit de calma si destinsa). Dar dupa ce mi-am studiat cu atentie orarul de la facultate si am incercat sa gasesc o imbinare cat mai avantajoasa cu cel de lucru, am constatat ca oricum as face, tot va trebui sa mai lipsesc. Am considerat ca este un risc prea mare si ca facultatea este pentru mine prioritara, asa ca ieri dimineata am dat telefon la firma si le-am spus acest lucru.
De aceea spun ca ma voi opri aici cu interviurile, cel putin deocamdata, am aflat "ce si cat pot" (), am obtinut un feed-back important si mi-am clarificat prioritatile.
Adevarul este ca, dupa ce mi-am clarificat aceste aspecte, ma bate gandul (sunt aproape hotarata) sa urmez alta cale.
Cristina_A spune:
quote:
Originally posted by bird70quote:
Originally posted by Cristina_A
Pana si computerul, pana sa mi-l cumpere a trebuit sa ma milogesc cateva luni de ei si sa duc o munca de convingere asidua.
Nu era mai usor sa-ti gasesti ceva de lucru si sa ti-l cumperi singura?
Nu.
bird70 spune:
Felicitari pentru pasul pe care l-ai facut. Chiar daca nu ai acceptat nici unul din joburi, macar ai vazut ca exista angajatori dornici sa te aibe in echipa si care nu sunt neaparat pusi sa te jecmaneasca. E un pas important pe calea independentei . You can do it.
Cristina_A spune:
Lemoni, am gasit interesant pe alocuri articoul despre adolescenta tarzie, dar in ansamblu nu sunt de acord cu continutul lui.
Adevarul este ca nu-mi place deloc termenul de "adolescent", sau relativ la perioada respectiva din dezvoltarea oricarei persoane, "adolescentza".
quote:
Existenta crizei normale de adolescenta, etapa a evolutiei psihologice obisnuite, este banala în sine, cu toata gravitatea manifestarilor ei exterioare, dar complica si mai mult lucrurile prin disolutia si mai marcata a limitelor normal-patologic.
- Perioada revoltei;
- Perioada închiderii în sine;
- Perioada exaltarii si afirmarii.
Perioada revoltei se caracterizeaza prin refuzul de a se supune, de a se subordona oricarui ordin; chiar daca accepta autoritatea, atitudinea pe care o afiseaza arata ca este constrâns sa procedeze asa.
Largindu-si sfera contactelor sociale, adolescentul are impresia ca a fost pacalit si ca imaginea omnipotentei adultilor a fost doar o fantasma.
Asadar, acest text explica cum criza "normala" si "banala în sine" a adolescentului apare ca raspuns la un femomen anormal, acela de opresiune a adultilor, cand tanarul isi da seama ca "a fost pacalit si ca imaginea omnipotentei adultilor a fost doar o fantasma". Cum vine asta?
Eu ma simteam (si ma simt inca) jignita de fiecare data cand sunt sunt numita adolescenta si când, si mai rau, problemele si suferintele mele, rezistenta pe care o opuneam, vehementa mea verbala si comportamentala - toate acestea erau minimalizate sau neluate in seama sub pretextul ca sunt crize "normale specifice adolescentei" ca toata lumea a trecut prin asta si ca, cu timpul, o sa-mi revin. Iata ca anii au trecut si nu mi-am revenit, crizele si revoltele "specifice adolescentei" nu mi-au trecut si am ajuns ca in prezent starea mea sa fie etichetata drept...adolescentza tarzie.
(ce expresiv e emoticonul asta!)