Clubul cititoarelor (8)
Raspunsuri - Pagina 19
carminabulina spune:
Si inca unu si ma duc...chiar plec la munte. Ma supara astia de la polirom cu oferta lor de tot rasul. daca tot nu mai sunt in stoc unele carti chiar de 2 luni de zile de ce tot le mai baga la oferta? Doar ca sa arate ca pe langa ciurucuri au fost si carti bune? eu sincer nu am apucat sa...sau mai bine zis am apucat sa iau multe dar din ce am cumparat de la aceasta oferta de 1 euro doar 2 carti mi-au placut, restul maculatura sau aproape...(vorbesc de anul trecut). pe urma am reuntat si m-a apucat acum asa ca sa vad cu ce m-am pricopsit.
saptamana viitoare sper sa-mi ajunga si mie "Vanatorii de zmeie"
va doresc weekend placut si spor la citit!
va pup
Mami de Mihnea 
(15 mai 2006) si
cu fratioara lui Mihnea
petaluda spune:
Eu dupa ce imi propusesem sa ma apuc de "Dragoste in vremea holerei " am fost ieri la librarie si mi-am cumparat " Persepolis" de Marjane Satrapi. Ecranizarea acestei carti a fost recompensata cu premiul juriului la Cannes in 2007. ESte defapt o banda desenata de 340 de pagini. Nu prea ma atrage acest gen dar stiind cat de apreciata a fot aceasta carte am luat-o. Defapt la inceput am vrut sa vad filmul dar mi-am zis ca mai bine o iau in ordinea aceasta.
Este vorba despre memoriile autorului, care in 1979 cand a inceput revolutia in Iran era o fetita de 10 ani, dintr-un mediu social destul de instarit si cu parinti destul de avangardisti. Ea povesteste cum au trait ea si familia ei schimbarea regimului, speranta ca lucrurile se vor ameliora, pana au inteles ca se transformau in stat islamic. Cum ca desi erau o familie care respecta religia, au demonstrat atunci cand portul chadorului a devenit obligatoriu, cum se comportau la scoala, care devenise doar de fete, inchiderea universitatilor, cum faceau vin in baie pe ascuns, petrecerile clandestine, si faptul ca purtatul blugilor si al adidasilor era o forma de rezistenta la nivelul ei de adolescenta....
O carte foarte interesanta atat prin subiectul ei cat si prin modul original in care e prezentata. De ieri seara o devorez pur si simplu. In plus prezinta felul in care s-a putut instala un asemenea regim politic desi majoritatea populatiei nu il sprijinea si raspunde la multe intrebari pe care ni le punem frecvent azi despre aceasta societate. O recomand din inima. Sau macar filmul!
columbiana spune:
quote:
Originally posted by khristin
Salutare cititoarelor,
Am terminat de citit Breakfast at Tiffany's, draguta...dar asteptam mai mult de la ea
Acum citesc o carte spumoasa pe care v-o recomand cu caldura, cu siguranta ca va va descreti fruntile, un bestseller la vremea publicarii in Franta....se numeste Hello Laziness (Why Hard Work Doesn't Pay
), traducerea originalului Bonjour Paresse, de frantuzoaica Corinne Maier, o economista care a lucrat la Electricité de France. Ca sa va starnesc si mai tare curiozitatea va spun doar cateva capitole The Cretins Who Sit Next To You, Why You Lose Nothing By Resigning.
Cristina
noi, www.flickr.com/photos/khristin107/sets/" target="_blank">poze mai noi si Paris
Am inceput Hello Laziness si m-a prins, e misto de tot!
http://www.floriinro.ro/
credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la Dumnezeu imposibilul
alison spune:
quote:
Si ca tot am vorbit de cotitidianul mai are cineva carti de aici? daca da, voi ce ati mai citit din colectia asta? Eu am realizat ca din 60 de carti am citit doar 24 si de vreo 8 m-am apucat dar nu le-am putut duce pana la capat.
uite ca si eu tocmai am terminat ,,fetita si tigara ''!si eu am fumat,la serviciu de asemenea e interzis fumatul,mi-a parut dragutica cartea.eu am mai citit dintre ele autorii care ii cunosteam:gary,vian,yourcenar,duras,mc-ewan,bradbury,capote,updike,faulkner,miller,hamsun,abe,ma rog,unele chiar le-am recitit...si enciclopediile sunt interesante(freud,che,frida k.,gaudi etc.).
si am inceput,, ma numesc rosu'',orhan pamuk,m-a cucerit de la primele fraze,sa vedem mai departe...asa m-a cucerit si ,,cum simte d-ra smila zapada'' si s-a transformat intr-un policier facil si previzibil!eu sper sa inteleg ceva din modus vivendi al lumii islamice din cartea asta ...sper din suflet ca mi se va indeplini dorinta!
alison,mami de simon
http://b3.lilypie.com/LRtQp2/.png
liadorian spune:
Ziua buna tuturor!
Eu tocmai am terminat www.humanitas.ro/autori/autor.php?id=277&pag=1" target="_blank">Templul de aur si ma gandesc sa scriu iute doua vorbe, cat sunt impresiile proaspete. Poate tentez cu cartea asta pe vreuna dintre voi.
Ideea de la care am plecat a fost dubla: pe de-o parte, sa recitesc niste titluri care mi-au placut mult candva, fiindca foarte adesea carti care ne-au marcat raman, cu timpul, in umbra si te trezesti ca nu-ti mai amintesti mare lucru din ele; pe de alta parte, sa merg din carte in carte, sa fac asa, un fel de lant in care verigile sa se lege intre ele. Am inceput cu Parfumul lui Suskind fiindca imi era cel mai la indemana: o carte despre distrugere si obsesia frumusetii. Tema aceasta m-a trimis firesc spre a doua „veriga” - Templul de aur al lui Yukio Mishima.
Prima oara am citit-o prin anul II de facultate, pe vremea cand eram in forma intelectuala maxima (he, he...) si tot am avut un soc cultural: intelegeam fiecare cuvant, ca doar citeam in limba romana, dar nu intelegeam fraza, pagina, capitolul. Nu se lega nimic in momentul in care incercam sa-mi fixez niste repere in actiune, in psihologia personajelor etc. Care era logica interioara a conflictului?! Cum functiona de fapt personjul cartii, „ce-l mana pe el in lupta”?! Cred ca s-a intamplat chestia asta si pentru ca eu citeam cu ochi de european o carte care vorbea despre un cu totul alt mod de a te raporta la lume, la existenta.
A doua lectura a fost una cu creionul in mana si a mai limpezit cate ceva din cartea asta.
In primul rand, e un roman fundamental poetic si filosofic, desi porneste de la un eveniment istoric real, respectiv incendierea Templului de aur de catre un preot. Deci pentru amatorii de actiune sustinuta s-ar putea sa sune plictisitor. Are in schimb calitatea aceea speciala a prozei asiatice de a crea stop-cadre memorabile, scene extraordinare in care timpul parca se opreste si detaliul e pus sub lupa, devine simbolic, iar viziunea e una de calm si echilibru. Totul seamana cu o nota sustinuta egal, prelung, repetata pana la virtuozitate. (In capitolul II, Mishima descrie o extraordinara ceremonie a ceaiului – sper sa am timp sa transcriu fragmentul in intregime pentru voi, pe mine una m-a fascinat.)
In al doilea rand e, ca si Parfumul lui Suskind, un roman centrat pe un singur personaj – de data asta un piroman. Mai cum ii mai gasesc eu exact pe astia, in Parfumul un ucigas in serie, aici un piroman. Acum imi dau seama ca habar n-am cum il cheama! E numit o singura data pe parcursul actiunii si n-am fost pe faza sa-mi notez. Un tip marginalizat pentru ca se balbaie – balbaiala asta ii asigura personajului un statut special printre ceilalti (il tareaza si il face ridicol/atrage atentia asupra lui si-l face exceptional) dar si in raport cu lumea si timpul: greutatea cu care pronunta cuvintele il face sa fie mereu in contratimp cu lumea si chestia asta e definitorie pentru personaj. Tipul e insa mereu flancat de cate un dublu al sau, un „geaman”: dublul sau pozitiv, Tsutukawa ori dublul sau negativ, Kashiwagi.
In al treilea rand, actiunea se desfasoara pe fundalul celui de-al doilea razboi mondial. Desi n-ai descrieri de batalii si de conflicte armate deschise, e clar ca razboiul pune existenta tutoror pe alte coordonate decat cele normale. Dramatismul contextului istoric e absorbit de reflectia la nivel estetic: in ce masura frumusetea se poate opune distrugerii? La ce e buna frumusetea? Ce legatura e intre frumusete si timp? Cum putem noi, fiinte muritoare, suporta ideea de eternitate? Cum putem trai in armonie cu partea intunecata din noi – o reprimam, o convertim in lumina, o acceptam ca atare si actionam conform implusurilor ei, traim schizoid, pe jumatate buni, pe jumatate rai?
In al patrulea – si deocamdata ultimul, ca doua vorbe s-au facut o pagina intreaga – ce citesc de acum incolo? Ce am in casa si s-ar lega minunat de cartea asta e Regele arinilor, a lui Michel Tournier, eventual Portretul lui Dorian Gray, si ar mai Colectionarul lui Fowles, dar pe asta am imprumutat-o unei amice si dusa a fost. Daca are cineva o alta sugestie, sunt aici. 
liadorian spune:
Si fragmentul promis mai devreme:
„Peste drum, sub noi, se afla chilia Tenju. O carare pavata cu pietre late, ale caror colturi se atingeau, ducea prin gradina in care erau plantati niste arbusti spre o sala mare cu usi glisante. Se puteau zari detalii ale alcovului si ale rafturilor asezate in trepte. Covorul de pe jos, de un rosu aprins, iti sugera limpede ca aceasta camera servea la ceremonia ceaiului. Acolo statea o femeie. De fapt ea ma frapa. In timpul razboiului nu ti se oferea prea des ocazia sa vezi femei imbracate in kimonouri cu maneci largi, atat de stralucitoare. Daca indraznea cineva sa se imbrace ca ea si sa iasa pe strada, era apostrofat pentru lipsa de bun simt si se intorcea acasa sa se schimbe. Se percepeau greu detaliile desenului de pe kimono, dar am observat flori pictate si brodate pe un fond albastru deschis, iar pe braul rosu fire aurii stralucitoare. Aveam senzatia ca aerul ambiant primea lumina de la stralucirea komonoului ei. Tanara femeie frumoasa sedea pe rogojina, intr-o pozitie ce-ti sugera multa gratie; profilul ei iesea in evidenta de parca era sculptat si in primele momente m-am intrebat daca este totusi fiinta vie.
- Doamne Dumnezeule! Am spus eu balbaindu-ma ingrozitor. Oare e chiar vie?
- Si eu ma gandeam la asta. Arata ca o papusa, nu? Raspunse Tsurukawa care statea rezemat de balustrada fara sa-si poata lua ochii de la femeie.
Chiar in clipa aceea isi facu aparitia dinspre un colt al camerei un tanar ofiter imbracat in uniforma. Se aseza, teapan, in fata femeii, la cativa pasi de ea. Se privira tacuti un timp.
Femeia se ridica si disparu fara nicio vorba in intunericul culoarului. Dupa un timp se intoarse cu o ceasca de ceai in mana; manecile ei lungi se leganau in mers. Ingenunche in fata barbatului si-i oferi ceaiul. Dupa ce-i dadu ceasca conform etichetei, se intoarse la locul ei. Barbatul spuse ceva. Nu se atinse de ceasca. Clipa aceea paru extrem de lunga si de incordata. Femeia isi inclina mult capul.
Atunci se intampla ceva de necrezut. Tinandu-se in continuare foarte dreapta, femeia isi desfacu gulerul komonoului. Se auzea fosnetul matasii pe cand o tragea de sub braul legat strans. I-am vazut apoi pieptul alb. Mi-am tinut rasuflarea. Femeia lua unul din sani in mana. Ofiterul ii intinse cescuta inchisa la culoare si ingenunche in fata ei. Femeia isi freca sanul cu ambele maini.
Nu mai stiu daca am vazut totul dar am simtit limpede, ca si cum s-ar fi petrecut sub ochii mei, cum laptele alb, caldut, tasni din pieptul ei in ceaiul verde inchis, facu spume in ceasca, se scufunda apoi in lichid lasand doar picaturi albe la suprafata. Suprafata linistita a ceaiului se tulbura si se inspuma de la pieptul alb.
Barbatul duse ceasca la gura si bau ceaiul cel misterios pana la ultima picatura. Femeia isi ascunse sanul in kimono.
Tsurukawa si cu mine am privit scena inmarmuriti. Mai tarziu, cand am analizat situatia la rece, am ajuns la concluzia ca trebuie a fi fost o ceremonie de despartire intre ofiterul care pleca pe front si femeia care ii purta copilul. Dar emotiile pe care le-am trait in clipele acelea au facut imposibila orice explicatie logica. Fiind atat de concentrati, nici n-am avut timp sa observam ca barbatul si femeia parasisera camera nelasand in urma lor decat covorul mare, rosu.”
lgireada spune:
Eu am mai citit intre timp As vrea sa ma astepte si pe mine cineva, de Anna Gavalda. Intentionez sa citesc si Impreuna. Totusi O iubeam ramane la cote maxime, cel putin deocamdata.
Mai sunt si alte titluri ale scriitoarei?
Si a aparut si la noi Revedere in Barsaloi? Stie cineva?
www.flickr.com/photos/10546994@N06/" target="_blank">Liliana
White Pisana spune:
Ma primiti si pe mine in club? 
Eu am o lista usor diferita de ce s-a mentionat pana acum, in sensul ca de cca doi ani m-am cufundat in literatura romana, i-as spune contemporana, dar nu beletristica.
Am citit Ioana Parvulescu In intimitatea secolului IXX, Intoarcere in Bucurestiul interbelic, In tara Miticilor; Victoria Dragu Dumitriu Povesti ale doamnelor din Bucuresti, Povesti ale domnilor din Bucuresti, Alte povesti ale doamnelor si domnilor din Bucuresti, Povesti ale unui domn din Bucuresti - Dinu Rocco...am fost fascinata de atmosfera evocata, de parfumul vremurilor de altadata, de nostalgia locurilor pe care le cunosc dar nu asa cum erau...
In iarna m-am intors din tara cu aproape 8 kg de carti (inclusiv albume de fotografii)... Si am prins gustul unui anume tip de literatura memorialistica. Mi-am cumparat Amurg senin.Jurnal din exilul parizian de Sanda Stolojan, Jurnalul unei fete greu de multumit de Jeni Acterian, Intre Capsa si Corso de Vlaicu Barna(http://www.librarultau.ro/carte/intre-capsa-si-corso--i5212), o biografie a regelui Mihai, o carte Catherinei Durandin, istoric francez, specializata in istoria Romaniei, Bucuresti.Amintiri si plimbari. Aceasta din urma mi s-a parut absolut fantastica, autoarea a reusit sa exprime extrem de concentrat lucruri pe care le-am simtit de multe ori vis-a-vis de Bucuresti si de devenirea lui dar pe care nu am stiut niciodata sa le "torn" in cuvinte. Eu am citit traducerea in Ro dar pe amazon.fr am gasit originalul in franceza si persoanele de alta nationalitate decat cea romana carora le-am recomandat-o, au adorat cartea. Asa ca dc aveti de facut un cadou...Sper sa nu se considere reclama 
Am lasat pt sfarsit cartea mea de suflet...recent descoperita. Este vorba de Timpul ce ni s-a dat (volumele 1 si 2) de Annie Bentoiu Este o carte ce evoca tineretea autoarei, incepand cu anul 1944 pana spre sfarsitul anilor 50, transformarile social - politice ale Ro prezentate prins prisma trairilor ei...Cartea mi s-a parut absolut fabuloasa, fraze perfecte arhitectonic (daca pot sa spun asa), si in acelasi timp grele de miez...m-a fascinat memoria afectiva incredibila a autoarei, faptul ca dupa atatea zeci de ani trairile de atunci ii erau atat de proaspete in suflet, capacitatea uimitoare de a le asterne pe hartie...
Pe tot parcursul lecturii insa si la sfarsitul cartii m-a urmarit un sentiment dureros de nedreptate, ca unei persoane de o asfel de capacitate intelectuala i-a fost impiedicata dezvoltarea deplina din cauza originii "nesanatoase"...Stiu ca suna patetic, dar nu m-am putut abtine...
Si ca sa inchei, ca m-am intins cam mult, in caz ca intereseaza pe cineva, am descoperit recent tot pe amazon.fr traduceri in franceza din literatura romana. Am gasit de ex Patul lui Procust (tradus Madame T) si Ultima noapte de dragoste, prima noapte de razboi a lui Camil Petrescu dar si Mihai Eminescu. Eminescu tradus inca nu mi-a picat in mana, dar traducerea lui C. Petrescu mi se pare bine facuta.
roxanaz spune:
quote:
Originally posted by White Pisana
Ma primiti si pe mine in club?
o carte Catherinei Durandin, istoric francez, specializata in istoria Romaniei, Bucuresti.Amintiri si plimbari.
White Pisana la ce editura este scoasa carte Catherinei Durandin, imi poti spune te rog?
suna excelent recomandarile tale, si desi am o lista lunga de carti in asteptare am sa le iau si pe astea - ma atrag mult acest gen de scrieri.
Roxana
PS: Vikinga, mi-a venit saptamana trecuta "versetele satanice" asa ca inca mai este la polirom - asta daca nu ai comandat-o deja
]
White Pisana spune:
quote:
Originally posted by roxanazquote:
Originally posted by White Pisana
Ma primiti si pe mine in club?
o carte Catherinei Durandin, istoric francez, specializata in istoria Romaniei, Bucuresti.Amintiri si plimbari.
White Pisana la ce editura este scoasa carte Catherinei Durandin, imi poti spune te rog?
suna excelent recomandarile tale, si desi am o lista lunga de carti in asteptare am sa le iau si pe astea - ma atrag mult acest gen de scrieri.
Roxana
PS: Vikinga, mi-a venit saptamana trecuta "versetele satanice" asa ca inca mai este la polirom - asta daca nu ai comandat-o deja
Traducerea in romana a cartii ei a aparut in 2004 la editura Paralela 45 colectia Odiseu. Dar eu am cumparat-o iarna asta.