Mamici de Martie-Aprilie 2008 (12)
Raspunsuri - Pagina 22
CristinaGoji spune:
underqueen - stai sa vezi ce groza iti va fi la al doilea 
Mami 
9+ si Vladic (17.10.2006)
Poze
www.totsites.com/tot/vladic" target="_blank">Paginuta mea
aproape major
barza
cory3maz spune:
OK! PRIMA PARTE!
La inceput, pe la sfarsit de iunie 2001, a fost …Panica, generata de cele doua liniute roz pe testul de sarcina.
“Vine barza, bine-mi pare!”, ca in rest am de toate: casa, masa, viezure, manz....
Sa recapitulam: serviciul e de groaza, sot nu am, ca suntem numai logoditi, locuiesc inca cu babacii, daaaaaaaaar voi fi mama!
Nu mai conteaza cum am informat ambele triburi, si pe al meu, si pe al lui...nu mai conteaza cum s-au precipitat si s-au linistit apele...doar ca pe 13 octombrie 2001 ne-am casatorit. Si la cununie m-au strans pantofii, astfel ca tot drumul de la Starea Civila spre casa (parcurs pe jos, cu alai, cu flori in brate, cu “sa se pupe mirii”) l-am bombanit pe proaspatul meu sot: “Stai mai incet, ca nu tin ritmul cu compasul tau!”...acasa, picioarele imi erau ambele rana, daaaar ERAM O DOAMNA cu acte in regula. A doua zi, 14 octombrie, fiind Sfanta Parascheva si Iasul in sarbatori, am iesit ca tanara familie la plimbare pe “strasse”. Priveam cu invidie cupluri cu pruncii lor si visam frumos: “La anul pe vremea asta il vom plimba si noi pe Gugulus...cate luni va avea oare pe vremea asta? Cam sase-sapte luni...”
Primele analize din timpul sarcinii mi-au produs un mic soc: eu si sotul aveam incompatibilitate de Rh, bineinteles ca eu eram posesoarea unui Rh negativ. Doctorita de familie a fost dura: “Inseamna ca, teoretic, ai sarcina cu risc!” Pe moment am ametit...dar dozarile de anticorpi nu au ridicat, ulterior, cota de ingrijorare...bebe era deocamdata bine. La indicatiile doctorilor (ginecolog si de familie) inghit tot felul de drajeuri: ulei de peste, complexul prenatal, preparate cu fier, acid folic...le-am inghitit cu religiozitate, fiind o graviduta constiincioasa. La fumat am renuntat exact in ziua in care am aflat de sarcina…dar cafeaua era in continuare o ispita...mai sorbeam cate o gura din ceasca sotului.
Intr-o dupa-amiaza de noiembrie, intorcandu-ma de la dispensar, am fost cuprinsa pe strada, din senin, de niste dureri atroce. Burta imi era tare ca piatra, si atat de dureroasa, ca si cum un golan dezlantuit mi-ar fi tras cu sete niste picioare in ea. Nu mai puteam sa respir, nu mai puteam sa merg...fiecare pas era o tortura....cred ca am sa mor si am sa pierd copilul...Dumnezeule, sunt atat de intim legata de fiinta care creste in mine, incat daca i s-ar intampla ceva rau, cred ca as innebuni sau m-as sinucide...nu cred sa supravietuiesc acestei dureri, pierderii lui bebe...Fac eforturi de concentrare si imi impun sa ajung acasa, in patul meu...daca ajung in pat, totul va fi bine! Nu stiu cand sotul meu m-a luat in brate si ma poarta pana la pat ca pe un copil...in cinci minute dupa ce m-am rasfirat pe pat, criza a disparut ca prin farmec...Am scapat!
Prin ianuarie am sesizat ca mi se umezeau abundent chilotii cu un lichid...povestesc medicului de familie si vad cum i se schimba expresia brusc. Ma priveste ca pe o tolomaca. “Pai, femeie, ce mai astepti? Du-te la Maternitate si fa un control ginecologic, sa nu ai fisura de membrane si sa pierzi copilul!” Hai la maternitate ca ginecologul meu nu e in Iasi si lipseste toata saptamana. Distrusa il sun pe cumnatul meu care e un tip operativ. In cinci minute ajungem la Maternitate. Pe drum, in timp ce-mi stergeam lacrimile, boscorodeam: “Cine dreak a zis ca e usor sa faci copii? Pentru altii poate o fi, pentru mine nu e. De ce mi se intampla toate, numai mie??? Si incompatibilitate de Rh, si ruptura de membrane...Oare cum am sa-i spun lui Costi ca e grav?” Ma preia cineva de la garda, ma investigheaza, ecografie, analiza secretie...NU E NIMIK DRAMATIK! Secretia nu e lichid amniotic, e efectul unei simple raceli.
Ori Gugulus are simtul umorului dezvoltat si rade deja de noi, ori e un incapatanat...geaba am facut zece echografii, ginecologul nu ne-a putut spune cu exactitate sexul...bebe isi tinea piciorusele foarte stranse si nu ne dezvaluie sexul...daaar, dupa parametrii greutatii si inaltimii si proportiilor generale, doctorul da un verdict: “In procent de 98% e fetita” (si nu s-a inselat).
E sfarsit de februarie...de o saptamana verific cu minutiozitate “bagajul” pentru maternitate. Mamaie (maica-mea) e surprinsa sa descopere la mine noi calitati: ca am devenit extrem de ordonata in toate si dis-pe-rant de vi-gi-len-ta. “Unde e fata mea, cea mai zapacita de pe Planeta?”. Deci dupa maica-mea m-am transformat radikal. Alt efect al lui bebe asupra-mi.
Noaptea nu ma pot odihni...din cauza tensiunii nervoase, din cauza presiunii care-mi preseaza plamanii (Gugulus, pretioasa povara), visez cumplit de urat: catedrale imense, parasite, cu coloanele innegrite de ploi, populate de stoluri de corbi negri...eu alergand desculta si singura printre copaci contorsionati de vijelie...de fapt toate astea erau “plasticizarea” furtunii mele interioare. Cu doua zile inainte de nastere, ma trezesc ravasita si glasuiesc catre tovarasul de pat: “M-am visat la maternitate, in sala de nasteri cu moasa, care-mi arata PRODUSUL FINAL: un baietel, cu parul claie, ciufulit, negru ca un tigan, nu prea frumos”...smiorcaita ii repetam: “Cred ca vom avea baietel si ca va fi un uratel!” Barbat’miu care e un tip cu mult sange rece imi replika calm: “Visele sunt prostii...nu cred ca va fi asa...eu zic ca bebe va fi minunat!”. Apoi a pus mana pe telefon si a stabilit cu ginecologul ca peste doua zile e ZIUA Z, ziua cand trebuie sa ma internez pentru cezariana. Ziua Z va fi 6 martie 2002.
cory3maz
midasnu spune:
mersi Maria, mi-a mai venit inima la loc, credeam ca am o problema... 
Elena
delphin spune:
Cory, vrem intaietate, apoi il pui la nastere daca vrei!
Am fost si m-am intepat, gata, raspuns in 10 zile, adica daca nu ma suna doctora e de bine!
Sovi, merci pt. pm si haios videoclipul!.....sper sa nu ajunga asa departe, chiar daca e puiul mamii! La noi in casa eu sunt personajul responsabil cu pedepsele. Cand e papa atunci chiar e de rau!
As avea o intrebare pt. Raluca din Galati, daca trece pe aici. sunt ecografi 3d si 4d in Galati? Doctora ta i-ti face si eco? Stii pe cineva renumit in eco? E posibil ca ecografia morfologica de 22 sapt. sa fiu nevoita sa o fac la Galati si as vrea sa ma informez despre un dr. bun. Oricum doctora mea va citii ecografiile facute, dar 2 sapt. mai tarziu poate! Merci !
pozici
bb2
cory3maz spune:
Partea a II-a:
In dimineata Zilei Z debordam de energie. Mi-am ras blanita de la “pissi”, folosindu-ma de o oglinda. Imbracata, inhat bagajul si sotul de toarta si ne pregatim sa coboram la taxi. Maica-mea e la serviciu, asa ca ma imbratisez numai cu tata, care e pensionar...cu privirea incetosata de lacrimi, ma pupa si ma asigura ca e nerabdator sa ne intoarcem “toti TREI acasa”! Si printre picioarele mele se incurca nepoata-mea care e o “dulceata de mure” de trei ani: “Nina, te duci sa-l nasti pe Gugulus? Ai grija, ca e si Gugulusul meu!”
E o dimineata cu cerul curat, albastru-bleu si aerul rece filtreaza lumina ca un cristal...ma zburlesc un pic...de emotie, de frig! Taxi-ul ne-a lasat la “Moldova”. Schimbam dolarii. In parculetul de langa maternitate aranjam banii, “pe caprarii”, in plicuri. Febricitez de emotie...nu mai am rabdare sa-si termine barbatul meu tigara...motiv sa ne clontanim putin. In sfarsit, arunca chistocul si din doi pasi am ajuns. Mi se pare ca am pasit intr-o alta dimensiune (toate proportiile si-au pierdut echilibrul si consistenta)...parca sunt in imponderabilitate. Birocratia de rigoare, schimbul de haine. Ma imbrac cu o camasa oribila, de spital, cu niste despicaturi largi. Ma simt femela, nu femeie in ea. Un moment de stupoare maxima cand mi se completeaza fisa de internare. Profesia tatalui: “ziarist”.
Apare doctorul meu ginecolog (arab, foarte bun profesionist, cu simtul umorului si foarte cald, ca om, vorbind romna perfect). Doctorul ma face praf: “Maine si poimaine salile de operatie sunt ocupate...asa ca o sa nastem ASTA SEARA! La ora sase!” Ma clatin si ma sprijin de sotul meu, care ma saruta tandru: “Deci nu stau mult cu nervii in pioneze...ma duc sa anunt tot tribul ca AZI NASTEEEEEEM! Si venim cu catel, cu purcel, cu soacre sa-ti facem galerie! Sa fii cuminte!”. O infirmiera ma conduce la salon. Imi propun sa nu ma gandesc la nimic, sa ma concentrez pe momentul 0. Vine asistenta de garda cu tensiometrul. De emotie, tensiunea mea o ia razna. Asta il suna disperata pe doctorul meu, care abia parasise spitalul (avea program la cabinetul particular). “De ce ma bagati in sperieti??? Linistiti-va! Intrebati-ma acum tot ce va roade si va raspund. Va asigur ca am sa fac tot ce ma pricep si tot ce e omeneste posibil, ca sa fie bine! Va adorm, va deschid, scot bebelusul, va inchid si va trezesc! Si cand o sa va reveniti din anestezie, SUNTETI MAMICA! Interventia, cu absolut totul dureaza jumatate de ora! Gata, suntem cuminti si visam frumos!” Si dupa doctor, s-au infiintat in rezerva anestezistul (un aiurit simpatic) si un alt doctor tanar (mana a doua). Anestezistul: “Te rog eu frumos sa fii vesela. Poti sa canti cand intri in sala de operatie. Daca nu vei fi relaxata, nu am sa reusesc sa te adorm si tu o sa simti pe viu, totul, toate manevrele. Incearca sa dormi! Clar? Ne vedem la cinci jumate dupa-amiaza. Si nu uita! Cu cantec inainte!”
Se pare ca suntem pe maini bune si atente. Comandoul de doctori a fost extrem de punctual. Ma simt de parca m-ar rapi sa ma teleporteze. In treacat imi sarut sotul: “Sa stai prin preajma...ma duc sa-l nasc pe Gugulus, cel mare umorist!” Si in sala de operatie am intrat cantand fals: “Mos Craciun cu plete dalbe!”...in afara de plutonul din urma mea, bag seama ca in sala mai erau alte cinci-sase cadre medicale: “Asa multa atentie? Zece cadre medicale la o cezariana?” Oricum, cei din sala erau intrigati de veselia mea: ce gravida euforica! Asa vesela veniti la nascut? Nu ati baut nimik? Am baut doar apa...dar joc comedie pentru domnul anestezist. Si atmosfera, si asa rece, ingheata cu totul: “Sotul doamnei de fata este ziarist!” Aoleou! La ce ziar? Orbita de proiectoarele de la masa de operatie si sub tirul de intrebari, urc pe esafod. Anestezistul imi introduce niste tubulete in nas, in gura si-mi aplica niste electrozi pentru monitorizare. Asa, si unde lucreaza sotul? La ziarul “X”...Pe ce domeniu? Administratie publica...Ce inseamna asta? Ca se vede cu primarul? Da, zilnic. Dar cu prefectul? Si cu prefectul...Si cu presedintel de CJ? Si cu el...dar pe seful de la Directia de Sanatate? Nu stiu...probabil! Daar, stati linistiti! CE S-A DAT, E BUN DAT! Noi am insistat, ca sa fie totul OK cu bebe....cunoastem regulile din sistemul sanitar. Probabil mi-au facut o incizie...Cine a spus ca cezariana nu doare? Doare, al naibii de tare! Cred ca o sa lesin de durere! Am adormit sfartecata (simteam cum imi desfac tesuturile sa-l extraga pe Gugulus)...si m-am trezit...de DURERE. Parca m-ar fi taiat cineva in doua cu fierastraul. Ce mi se intampla? Niste infirmiere tocmai ma transfera din patul cu rotile, in patul din salonul ATI. Una din ele imi verifica perfuziile. Ma simt groaaaaaaaaznic. Tremur de parca as fi stat intr-un frigorifer si tusesc puternic. De fiecare data abdomenul e tare si cumplit de dureros. Incep sa ma agit. Oare am nascut? Oare ce e bebe? Oare cum e bebe? Traieste? E normal si sanatos? A tipat? Eu de ce nu am auzit nimik? “Felicitari, mamico!” Ai mei au navalit si m-au coplesit. Sotul imi ia mana si mi-o saruta: “Iubito, avem o fetita frumoasa foc! “ Ihi, fetita...Sora-mea a ramas cu mine, peste noapte, la sacrificiu: “Tie rau? Lasa ca trece...asa e la inceput!” Si am avut incredere totala in ea, ca desi mai mica cu 2 decat mine, mi-o luase inainte...era mama Smaranditei cu ochi negri...si ea nascuse tot prin cezariana. M-a asistat cu devotament: mi-a udat buzele, ma suporta, ma inveseleste, imi ciripeste o muzica relaxanta, imi povesteste despre bebelusul meu, ca e “extrem de reusit”! Si tot ea ma sustine sa fac primii pasi, cu toate ca abdomenul meu era “contra naturii” si-mi spuneam ca o sa ma dezintegrez. La sapte dimineata sunt transferata, din greseala intr-un salon cu mamici care au nascut natural. Le invidiez. Ele aveau bebelusii langa ele. Patutul de langa mine era inca gol. Asa e procedura...cu cezarienele e mai greu. Pana se adapteaza bebe la exterior, pana isi revine mama, pana se declanseaza lactatia. O asitenta imi injecteaza un calmant si trag un somn de cinci ore. Ma trezeste doctorul care vine sa-si ia ramas bun pentru totdeauna. Obtinuse viza pentru SUA si emigra acolo. “ Felicitari! Fetita e normala, sanatoasa si foarte frumoasa! Astea sunt vestile bune, ca mai am una rea! V-am descoperit un fibrom uterin (cam de dimensiunea unui pumn, care trebuie operat peste sase luni!)...Mi s-a uscat gatul de parca e din glaspapir...si ma podidesc lacrimile...mi le inghit...cui sa-i spun ce ma roade? Colegele mele de salon erau complet contopite in fericirea lor si absorbite de bebei...nu au bagat de seama ca ma inecam de plans. Mi-am tras patura peste cap...de ce tocmai acum, cand bebe e atat de fragil? Stiam ca in familia mea, femeile erau marcate de suferinte ale aparatului genital...bunica, care a si murit din asta, matusile, toate bolnave, toate operate! Urmam eu??? Gata! Stop! TREBUIE SA LUPT! TREBUIE SA REZIST PENTRU MICA MEA MINUNE!
Si mai ales trebuie sa o vad! Nu-mi explic nici acum forta cu care m-am smuls din pat si cum am reusit sa ma preling pe culoarul nesfarsit de pana la sectia de neonatologie. Ciocanesc si rasare un cap de asistenta cu figura otetita...”Sunt mama copilului Larisa M....am nascut aseara prin cezariana si nu am reusit sa o vad inca...Se poate sa mi-o aratati putin?” A plecat si a revenit lent...fiind grasa. Si lentoarea ei ma presa pe suflet. S-a apropiat tinand in brate bebelusul, bine invelit in scutecele spitalului, incat se vedea numai o fetisoara mica, mica, cu fruntita inca incretita din cauza lichidului amniotic, cu un nasuc fin , cu ochisori laptosi de pisic somnoros si cu gurita minuscula, colorata rosu-fraga. Ma minunam de fragilitatea si perfectiunea ei miniaturala si neverosimila. Doamne! Atata frumusete si gingasie nu ar fi fost posibile fara binecuvantarea ta! “Ce faci tu babuta, mica si frumusica? Larisa-Larisica! De ce te uiti ironic la mami? Ai fi vrut pe altcineva? EU TE VREAU PE TINE! ESTI DINCOLO DE TOATE VISELE MELE, ESTI PERFECT, PUIUL MEU!” Si cand am luat-o in brate, si-a lipit trupusorul de al meu si o caldura dulce m-a invadat de parca-mi injectasem un drog!
Si sub efectul acelei stari sunt si astazi, desi au trecut cinci ani si jumatate, de atunci. Azi am inscris-o pe Larisa la grupa mare (ca are alte educatoare decat anul trecut). E o copila cu ochi albastri si cosite blonde, dezghetat si cu multa personalitate. Si are un pronuntat simt al umorului. Asta e povestea Larisei, care s-a nascut pe 6 martie 2002, orele 18.00 ( in zodia Pesti), avand 2900 g si 51 de cm. Acum e entuziasmata ca mami poarta in burtica un bebe, care va sosi in aprilie 2008, odata cu randunelele...dar cu astea intram intr-o noua poveste!
cory3maz
CristinaGoji spune:
Cory - ai talent in ale povestitului 
! Foarte faina povestea 
Sa-ti traiasca multi ani fericiti comoara!
Mami 9+ si Vladic (17.10.2006)
Poze
www.totsites.com/tot/vladic" target="_blank">Paginuta mea
aproape major
barza
clauclau spune:
Foarte frumos Cory, sa-ti traiasca Larisa ! Vrem si niste poze cu ea si cu tine bineinteles!
CLAU 15+
mamica de Razvanel si acum de bebe 2 
simonette spune:
Buuuunnaaaa!!!
Am absentat azi caci n-am strop de energie...am lenevit in pat si n-am facut nik, desi am o groaza de treaba si mi-e si sila sa-mi arunc privirea in jurul meu!
Am reusit totusi sa va citesc asta fiind prioritatea mea zilnica...la asta nu renunt!
Roxana ti-am vazut pozele si trebuie sa spun ca sunteti o familie super!!! Toti niste frumosi, in frunte cu, Catalin care este un dulce!
Mocanitza! Banuiesc ca ai si mancat aripioarele pana m-am miscat io sa-ti scriu! Asa cum zicea si Sovi, se gatesc ingalate in acel iaurt!
Cory, sa faci bine si sa postezi la noi povestea ca ne-am simti tradate sa o postezi in alta parte! Abia astept sa maemotionez si sa ma amuz cand o s-o citesc!
Ella, de fiecare data cand cetesc lista, realizez si eu ca sunt o gramada de fete care n-au mai dat nici un semn chiar de cand s-au inscris! Le doresc din suflet numai bine si sper ca ne vor da vesti bune curand!
Pucca, pune si tu vata pe varful degetelor sa nu te auda nimeni cand tastezi, ca ne este dor si noua d tine si vrem sa stim cat mai multe de burtik ta!
Naty, Raluca, Laly, Ioana,Maria, Kya,Irina, Simo, Clau, Delphin,Olga, Adela, Monica,Ririan, Blankar, Dalv, Frumusik, Bitza, Cristina, Midasmu, Bubu, Nicol...va si va 
pe toate!
Eu am inceput sa-l simt pe bb! De aseara...cred ca i-am insuflat putere si curaj cand i-am spus ca-l iubesc
Inainte stia ca-mi doresc fetitza si stiind ca are cuculetz cred ca ii era jena sa se faca simtit! Acum m-a rasplatit ca il iubesc, coios fiind!
Ella si eu te cred ca l-ai simtit pe bb si vreau sa te felicit!!!
Simonette, mamica de 
Luca si 16+ cu 
PozeLuca
BB2
underqueen spune:
ce poveste emotionanta, cory! cu adevarat ai talent...
-------------------------
inteligenta ma urmareste dar sunt prea rapida
Maria 15+
cory3maz spune:
Multumesc pentru efortul cu lectura!
Multumesc pentru aprecieri! Mai sunt cateva greselute strecurate si care puteau fi corectate! Dar am trimis textul la cald, asa cum l-am decupat din "Jurnalul Larisei"!
Acum ma scriu un jurnal de "randunica" cu sexul neprecizat!
Multumesc si pentru urarile privind-o pe Larisa!
Sa va traiasca si voua odoarele nepretuite
si sa va bucure pana la adanci batraneti!
Va astept si pe voi cu istoria acelor clipe magice! in 11 saptamani (confimate de [blue]Naty[/blue,) si fericita mamik de Larisik
Cu drag,
cory3maz