hidrocefalie
Raspunsuri - Pagina 10
Andrea_S spune:
Luni, una din fetitele despre care am scris mereu pe forum (cea cu hidrocefalie si spina bifida) va fi operata pt prima oara la picioare, unde are probleme tot mai grave.
Operatia se va face la Timisoara (parintii fiind din Arad), iar medicul ortoped pediatru va veni de la Cluj ca sa o opereze (nu stiu daca doar pe ea).
Un gand bun pentru reusita acestei operatii si pentru ca fetita sa mai reziste psihic si emotional si fizic la a nu stiu cata internare in spital din viata ei, i-ar prinde tare bine... Este operatia care are cele mai mari sanse sa ii faca picioare drepte si frumoase... si sa mearga bine... o sansa pe care nu stiu cati din copiii nostri (ai celor de pe forum) o au, de fapt...
Atitudinea naste altitudinea!
diuna spune:
Sa dea DD sa fie totul bine
Daca iubesti viata, si viata te va iubi pe tine. – Arthur Rubinstein
babette spune:
Ii tinem pumnii! Curaj si incredere!
Andrea_S spune:
Va multumesc, in numele lor!
Le transmit mereu mesajele de pe forum.
Este greu sa il faci pe un copil de 3 ani si jumatate sa accepte ca trebuie iar sa intre in spital, ca sa treaca printr-o operatie grea, si sa stea apoi cu picioarele in ghips cateva saptamani ca picioarele sa-i fie frumoase...
Nu am stiut sa-i spun mamicii decat ca pana luni sa ii dea timp fetitei, sa se obisnuiasca cu ideea. Si poate daca vede copii acolo, care sunt in situatii similare, si daca medicii, asistentele ii arata fetitei, cu vorba buna, ca viata ei se va schimba in bine... poate mai prinde si ea incredere si curaj...
Problema acum este ca copilul asta, pt binele lui, a trebuit sa stea mai mult in spitale si cu tratamente, si pe drumuri, decat sa aiba o viata normala. Psihic si emotional, si fizic, este un copil foarte stresat si obosit. Practic trebuie ajutata sa-si mai intareasca fortele pentru o data, ca apoi sa inceapa sa treaca tot mai rar prin ce a trecut pana acum.
De aceea am scris si eu aici pentru ele... fiindca e un moment critic. Acum are acasa un mediu in care se poate dezvolta frumos. Dar cele mai grele probleme - picioarele - trebuie rezolvate acum. Si dupa aceea sistemul ei imunitar, ajutat de dragostea si grija parinteasca, si de medici buni, isi va reveni pas cu pas... si "se va pune pe picioare".
Gandurile voastre bune se intorc la voi cu drag!
Atitudinea naste altitudinea!
nikkei spune:
Sa le ajute Dumnezeu si sa le intareasca!
Andrea_S spune:
Azi dimineata a operat-o la ambele picioare. Are piciorusele in ghips pana la genunchi. Medicul ortoped, inca de sambata, spunea ca o sa fie bine. Acum am aflat ca fetita e bine si accepta ideea de ghips. (Mamica ei s-a jucat cu ea "de-a pusul in ghips", ca sa se obisnuiasca cu ideea, si a functionat.)
Am toata increderea ca de data aceasta cursul vietii acestei fetite intr-adevar ia o intorsatura spre mai bine. Asa sa fie si pentru ea, si pentru toti copiii nostri!
Atitudinea naste altitudinea!
nikkei spune:
Ma bucur mult de tot sa aud ca fetita e bine. Cu siguranta va fi si mai bine. Felicitari si mamicii ei extraordinare!
Dupa cum ai spus Andreea, nu are rost sa ne invinuim pentru ce am facut sau n-am facut. Caile Domnului nu ne sunt conoscute si bineinteles ca nimic nu e intamplator.
Va admir mult de tot, fetelor.
Curaj si bafta la toti!
Andrea_S spune:
In curand voi posta vesti de la mamica respectiva. Are multe sa ne impartaseasca si poate astfel mai ajutam si alti parinti cu informatii.
A aflat de niste medici pediatri ortopezi care fac "minuni" in ROmania pentru copii cu probleme diverse.
La fetita in cauza operatia a durat in jur de 35 de minute, cu "reparat" si pus ghips. Trei saptamani sta cu ghipsul, si dupa cateva zile de repaus ulterioare ghipsului, fetita va face recuperare usoara si va purta ghete obisnuite, nu ortopedice. O realizare extraordinara. Se va pune pe picioare si la propriu, si la figurat, cu ocazia asta.
Atitudinea naste altitudinea!
diuna spune:
Ne bucura vestile bune! Asteptam de la mamica altele din ce in ce mai bune!!!
Daca iubesti viata, si viata te va iubi pe tine. – Arthur Rubinstein
Andrea_S spune:
Fac o mica paranteza, placuta sper:
Aseara baietelul meu s-a jucat la nisip in parc cu doi baietei mai marisori ca el. Unul din baieteii respectivi era foarte sociabil si zambaret. Tacut si zambaret si se juca frumos mereu, atent la cei din jur.
Dupa un timp, in care ba ma uitam la ei, ba la spectacolul din parc etc., ma uit mai bine la mainile lor. Baietelul vesel avea o manutza dragalasa, mai mica si care arata de parca toate degetele ar fi aliniate la apel, cam de aceeasi inaltime. O misca cu o dexteritate extraordinara. Nu m-am putut abtine si "l-am abordat" pe bunic, intr-un mod amuzant.
Pe scurt, am aflat ca are un sindrom foarte rar intalnit. Si va fi operat chiar de maine sau poimaine la "Grigore Alexandrescu".
Medicul pediatru le spusese parintilor o prostie: ca copilul trebuie operat dupa 3 ani, ca inainte de 3 ani nu rezista la operatii... Si medicul de la G.Al. le-a spus ca e bine si acum, dar era si mai bine daca era si mai mic. 
In plus, medicul acesta, care-l opereaza, a avut acelasi sindrom ca si baietelul respectiv.
Este un copil extraordinar, care ignora toate comentariile rautacioase ale altora, fie ei copii sau adulti. Asta mi-a spus bunicul lui. Pur si simplu nu ii pasa si isi vede de ale lui. Si ii uimeste pe bunici si parinti cu dexteritatea cu care-si foloseste manutza draguta.
V-am povestit fiindca pe mine m-a dat pe spate cum poate un copil atat de mic, cu problemutze, sa se descurce atat de bine si sa fie atat de vesel.
Nu se incadreaza in topicul nostru, dar ziceam ca merita sa stim cum pot creste copiii ca el.
Le doresc tuturor copiilor nostri sa creasca sanatosi si puternici, increzatori in ei, cu respect si stima de sine, si sa nu le permita altora sa le strice buna dispozitie! La fel cum face baietelul dulce din povestioara aceasta. 
Atitudinea naste altitudinea!