Profesorul trebuie sa educe?
Raspunsuri - Pagina 3
grati.ela spune:
sunt profesori extrem de bine pregatiti dar care nu au capacitatea de a transmite informatia astfel incat copilul sa o poata accepta, la fel sunt profesori care au o pregatire mai subtire dar care reusesc sa fie clari si sa transmita informatia elementara intr-un mod accesibil. Cei din urma sunt de cele mai multe ori apreciati.
Am studenti care nu au excelat la mate dar care mi-au spus ca prezenta la curs i-a ajutat in pregatirea prezentarilor (unii lucrand in vanzari, altii in cercetare de piata)...am fost oarecum surprinsa, dar mi-au spus ca au incercat sa-si pregateasca scenarii, sa gaseasca raspunsuri la intrebari posibile, sa-si pastreze calmul chiar si atunci cand ii ajungea disperarea. Si in primul rand si-au amintit sfaturile mele: sa te uiti in ochii celui cu care vorbesti si sa nu uiti ca respectul de sine nu poate fi cumparat. Deci...da, profesorul trebuie sa fie un model pentru elev.
18+
Alynutza spune:
In 6 ani cat am predat in invatamant (e drept, cel primar) nu mi-am pus niciodata problema ca ar trebui sa ma multumesc sa le transmit copiilor exclusiv cunostinte stiintifice, fara sa ma implic in nici un alt fel. Sigur, cand stai 4 ore pe zi cu aceiasi copii situatia este putin diferita, ajungi sa-i cunosti mult mai bine decat o poate face un profesor/diriginte. Nu mi-am impus puncte de vedere personale de genul 'toata lumea ar trebui sa fie vegetariana', insa exista reguli generale de comportament, si cred ca suntem cu totii de acord cu asta, ca altfel nu se mai scriau carti despre bunele maniere. Si oricine orice mi-ar zice, nu consider ca am gresit cand am incercat sa inlatur un comportament agresiv sau sa le insuflu elevilor niste reguli generale de buna purtare. Am avut de-a face cu parinti recalcitranti, reticenti, parinti care aveau impresia ca eu ma ocup exclusiv de copilul lor (uitand ca mai erau inca 18-19-20 pe langa copilul lor care aveau nevoie de aceeasi atentie) si am avut parte si de reprosuri (o situatie concreta ar fi un elev pe care l-am avut in clasa I, si care la primul test de evaluare, dupa perioada pregatitoare la matematica, pur si simplu s-a uitat pe geam si ce a lucrat a lucrat foarte 'distrat', in ciuda eforturilor mele de a-l determina sa lucreze. A luat calificativul 'suficient' mai mult chiar nu puteam sa-i dau pentru ce a lucrat si a doua zi m-am trezit cu mama respectiva cu scandal mare ca 'asa ii stimulez eu pe copii?'. Dupa care i-a insuflat copilului ca eu sunt nedreapta si ca eu ii dau calificative mici doar lui (?!) ca am ajuns la situatia in care m-a intrebat de ce i-am dat 'foarte bine' ca el nu merita mai mult de 'suficient' oricat i-am explicat eu ca este un copil destept care poate, doar ca este nevoie sa fie serios si sa munceasca. Prin urmare este mare nevoie de cooperare intre parinti si cadrele didactice, pentru ca tu te chinui degeaba la ore daca acasa copilul aude tot timpul 'tampita aia de invatatoare' si stiu sigur ca asa era. Pana la urma l-a mutat pe copil la alta scoala si alta invatatoare mai severa, cica eu nu eram suficient de severa si aveam metode moderniste de predare, deloc pe placul mamicii respective (de la astea mi-am auzit reprosuri chiar de la o colega, cu ocazia unei lectii deschise, foarte interactive, unde am lucrat pe grupe, cu multe jocuri si concursuri. Pe colega respectiva n-a interesat-o cat de bine au lucrat copii si cat de cursiv ajunsesera unii dintre ei sa citeasca la sf. de clasa I, cate povesti stiau si cata imaginatie aveau ci faptul ca sunt 'galagiosi', ma rog, eu aveam si alt stil pe langa 'statul smirna in banci'.) Ce voiam sa spun este ca niciodata nu mi s-a reprosat de ce am intervenit ca nu-i frumos sa se loveasca sau sa strice lucruri din clasa/ale altor colegi sau mai stiu eu ce. Nu ma consider perfecta, nici pe departe, dar mi se pare aiurea sa stau deoparte si sa privesc cum un elev de-al meu rupe o banca sau murdareste peretii pentru ca eu nu am dreptul sa ma implic in educatia lui. Elevii m-au iubit pentru ca am incercat sa fiu aproape de ei, sa fiu egala cu toti si sa-i tratez la fel, sa ii evaluez cat mai corect si cat mai impartial si performantele sa conteze in functie de elev in parte. De prima generatie m-am legat foarte tare si am plans si eu si ei la sfarsitul clasei a patra, ori gestul lor a insemnat mult pentru mine. Si intotdeauna m-a durut despartirea de generatii pentru ca eu am incercat sa fac scoala a doua casa si familie pentru elevi.
www.flickr.com/photos/9684774@N08/sets/72157600636179296/" target="_blank">prajituresc si www.flickr.com/photos/9684774@N08/sets/72157600636180054/" target="_blank">bucataresc
diana21 spune:
Depinde ce intelege profesorul prin "sa si educe". Depinde ce fel metode de educatie aplica. Nu sunt absurda, copilul meu traieste printre oameni...chiar si noi, adultii, suntem, vrem nu vrem, educati uneori. In mare, nu sunt DELOC de acord cu educatia agresiva, facuta la gramada, umilitoare, neconstructiva...Si, subiectiv vorbind, eu zic ca depinde mult omul (profesorul) care face educatie si care sunt limitele acesteia (educatiei). Conteaza atat de multe date in ecuatia asta, incat chair nu se poate vorbi la modul general. Conteaza enorm CINE o face, contextul, tonul vocii, motivul, metoda, etc.
De exemplu, un profesor bun, intervine atunci cand un copil il injura de mama pe altul. Si da, aici chiar este de admirat ca profesorul sa vorbeasca despre "mama", sa-l faca, fara a-l umili, pe cel care a injurat sa se simta vinovat intr-un fel, sa aiba remuscari...dar sa faca asta doar fata in fata cu vinovatul. Daca apoi acel copil va merge la celalalt sa-si ceara scuze, bravo profesorului. Toata stima.
E doar un exemplu care mi-a venit la repezeala in minte.
Alt exemplu. Aceeasi situatie, dar profesorul il scoate in fata clasei pe vinovat si il jigneste, il face prost-crescut, il pedepseste, il tine la colt...ei, bine, cu asta NU sunt de acord. Si se cheama tot "educatie", nu?
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78981" target="_blank">Povestea Burticii
Dialoguri strumfesti
Poze strumfesti
cl spune:
Diana, sunt de acord cu tine. Acum, cu toata sinceritatea, cate cadre didactice nu marginalizeaza copiii care gresesc? Cate dintre ele nu-i umilesc, facandu-i de rusine, in fata clasei, pentru ca au gresit cu ceva? Asta e educatie? Multumesc frumos, eu nu vreau asa ceva!!! Si sa nu-mi spuneti ca nu exista! Pai ce s-a povestit mai devreme despre cum se face educatia in Canada, mie mi se pare SF la noi!!! Nu contest, sunt si cadre care au inclinatie si pun pret in primul rand pe omul din fiecare, dar cate sunt?
denizel spune:
daniela_b, iti multumesc pentru incredere da', din pacate, as avea si eu nevoie de cineva care sa scoata untu' din mine la mate 
. Nu sunt profa de mate :-))
Imi este foarte utila poastarea Doniei, pentru ca ma ajuta sa-mi conturez mai bine punctul de vedere.
Donia, intr-o tara cum e Canada, orice individ (daca e profesor, cu atat mai mult) are o idee extrem de clara in minte: omul trebuie sa respecte si trebuie sa fie respectat. Asta e 'lege'!
Desigur, exista si in Canada, la fel ca peste tot in lume, oameni care nu respecta alti oameni dar... macar d.p.d.v. teoretic, ei stiu ca nu sunt in regula.
Asa o fi si in Romania? Poate ca tu esti plecata demult din Romania si poate ca speri ca ceva s-o fi schimbat pe aici.
Da, s-a mai schimbat cate ceva, da' la chestia cu oferit respect celui de langa noi, suntem inca cc codashi.
Adultii nu respecta copiii (conform principiului 'parintii sunt sefii'), iar copiii nu respecta adultii sau alti copii.
Desigur, exista exceptii, dar cam asta e trendu' p-aici.
Si, nu cred ca zici ca exagerez, pentru ca ai citit de-a lungul vremii pareri ale adultilor de pe forum, despre cum ar trebui sa fie ai lor copii/elevi si despre cum acestia nu sunt :-)).
Parerea mea este ca, problemele care apar in scoli, se datoreaza in primul rand lipsei de respect.
Elevii nu sunt de parere ca profesorii ar trebui respectati.
Unii profesori cred ca au dreptul de a tipa oricand la copii (doar si la proprii copii tipa, nu?), mai mult, exista parinti care spun profesorului inca de la prima sedinta: " de la mine aveti mana libera. Puteti sa il urechiti, puteti sa il bateti daca vreti" 
Si, in Romania, inca se mai face educatie cu palma/batul in scoli. Sunt cazuri rare, da' sunt! (in gradinitele de stat, o palmita la fund sau una peste cap este ceva obisnuit).
In Ro, inca se mai tipa la elevi si inca mai exista profesori care insulta elevii.
Vreau eu, ca un profesor care nu respecta elevii sa-mi educe copilul? Nu, nu vreau!
As vrea sa ii vorbeasca despre empatie, as vrea sa ii vorbeasaca despre asumarea consecintelor propriilor actiuni, despre abuz si abuzatori, despre dreptul la respect al fiintei umane.
Ar putea insa un profesor care numeste copiii 'ratatzi' sau 'idioti' sa aiba vreo credibilitate atunci cand le va vorbi despre empatie?
In final , spun asa: deoarece inca nu s-a ajuns ca in Romania sa existe deplin respect intre oameni (cel putin respect formal), nu prea e cazul ca profesorii sa se implice in educatia elevilor.
Sa le vorbeasca la dirigentie despre principii de igina, despre principii morale universal valabile, despre incalzirea globala, despre bunatate, despre generozitate, despre razboiul din Iugoslavia sau despre bubuli si incercarile de 'pamantenizare' a acestora.
Doar in cazul in care exista copii de care nu are cine sa se ocupe acasa atunci, in lipsa unui psiholog sau consilier, ar trebui sa se implice profesorul.
Eu, ca parinte, as fi mai mult decat recunoscatoare daca al meu copil ar avea profesori de matematica, buni matematicieni, profesori de romana, toba de literatura si profesori buni pedagogi.
Nu vreau ca profesorii sa fie modele absolute, nu vreau sa se simta obligati sa se implice in educatia copilului meu.
Vreau doar sa fie profesionisti foarte buni, cu rezultate pe masura.
Si, extra-profesional, cer un singur lucru: sa-mi respecte copilul! Copilul meu, daca va fi respectat, ii va respecta! In mod sigur!
-------------------------
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil ! ! !
-------------------------
Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
principe spune:
dora,
in subiectul "concediu cu persoane bla bla.." o persoana ,nu tu ,a scris ca dirigintele este o inventie comunista ,care nu-si are rostul.la care eu am raspuns ca aceasta figura,a dirigintelui o intilnim si in alte scoli ,nu numai cea ro..(ex date).
monica mami de print
diana21 spune:
Denizel, ai scris:
"Eu, ca parinte, as fi mai mult decat recunoscatoare daca al meu copil ar avea profesori de matematica, buni matematicieni, profesori de romana, toba de literatura si profesori buni pedagogi...
Si, extra-profesional, cer un singur lucru: sa-mi respecte copilul!"
Corect! 
Daca nu apuc sa scriu inaintea ta, mereu o lasa balta...spui, cu alte cuvinte, ce as fi vrut sa spun si eu.
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78981" target="_blank">Povestea Burticii
Dialoguri strumfesti
Poze strumfesti
principe spune:
denizel,
as avea si eu citeva intrebari ptru tine.
cit timp in medie zilnic petrece cu copilul sau un parinte care lucreaza la un patron ,sau in prpria-i firma?
cam citi din parintii de azi pot renunta la o slujba ca sa fie acsa sa se ocupe de educatia copiilor?
crezi ca este suficienta doar educatia data de parinti?
a si ca sa nu mai intind ...eu prefer ca baiatul meu sa nu ajunga un ermitan burdusit de stiinte ..ci un copil sociabil ,fericit stapin pe sine,care stie ce vrea si ce-i place.
monica mami de print
dora78 spune:
quote:
In final
Sa le vorbeasca la dirigentie despre principii de igina, despre principii morale universal valabile, despre incalzirea globala, despre bunatate, despre generozitate, despre razboiul din Iugoslavia sau despre bubuli
Doar in cazul in care exista copii de care nu are cine sa se ocupe acasa atunci, in lipsa unui psiholog sau consilier, ar trebui sa se implice profesorul.
Offf, iar generalizezi... Chiar daca tu esti un parinte ok, implicat pana peste cap in educatia propriului copil, asta nu inseamna ca micutul nu poate face vreo boacana zdravana si nici ca eu (ca diriginte, de ex.) nu-l respect pe el (ori pe tine) daca ii arat frumusel unde a gresit. Normal, subscriu, fara umilinte, jigniri, tipete, nu-s de acord o mie de ani cu astea. Si asta se cheama ca m-am implicat in educatie... Nu toti oamenii din Romania sunt lipsiti de respect, nu toti profesorii umilesc copiii si ii fac de rusine. La fel cum pot spune ca multi copii nu stiu de rusine. Am mustrat odata un elev pentru ca deranja orele rau de tot, o facea pe-a mascariciul si toata clasa era disperata, nimeni nu mai putea fi atent la ora (facea fazele astea la toti profesorii, la fiecare ora, si nu exagerez). Cand l-am "certat", sa spunem (ca la "atras atentia" nici nu te mai baga in seama), a inceput sa rada... Si era un copil istet, stia bine ce face. Deci sunt cazuri si cazuri. Altfel, parintii copilului erau oameni civilizati, implicati pana peste urechi in educatie, mama educatoare foarte buna... intelegeti cred ce vreau sa zic. Dar copilul... atomic!! Pai nu poate nimeni sa-mi spuna sa-mi vad de demersul stiintific ca in astfel de situatii e imposibil sa nu te intrerupi. Ceilalti copii ce vina aveau ca nu puteau sa urmareasca ora? Ca eu puteam sa-l ignor pe copilul acela fara prea multa greutate, dar colegii lui? Copiii n-au capacitatea mea de concentrare... erau de-acuma stresati la maxim... sa nu ma implic? Nu-s politicoasa? Nu respect? Pe cine?
Mai sus am folosit un "tu" impersonal, sper ca s-a inteles si ca n-am fost lipsita de respect.
Dora, mami de
Ami -- 7 ani - 12 februarie 2007I'm the best, so "beep" the rest!
Amelia mea
madaluta spune:
quote:
Eu, ca parinte, as fi mai mult decat recunoscatoare daca al meu copil ar avea profesori de matematica, buni matematicieni, profesori de romana, toba de literatura si profesori buni pedagogi.
Nu vreau ca profesorii sa fie modele absolute, nu vreau sa se simta obligati sa se implice in educatia copilului meu.
Vreau doar sa fie profesionisti foarte buni, cu rezultate pe masura.
Si, extra-profesional, cer un singur lucru: sa-mi respecte copilul! Copilul meu, daca va fi respectat, ii va respecta! In mod sigur!
Ai perfecta dreptate, numai k nu multi parinti gandesc la fel..Lor le este mult mai usor arunce toata vina pe scola romanesca pe sistemul educational, si chiar pe profesori pt esecurile copiilor lor...
De exemplu, un profesor bun, intervine atunci cand un copil il injura de mama pe altul. Si da, aici chiar este de admirat ca profesorul sa vorbeasca despre "mama", sa-l faca, fara a-l umili, pe cel care a injurat sa se simta vinovat intr-un fel, sa aiba remuscari...dar sa faca asta doar fata in fata cu vinovatul. Daca apoi acel copil va merge la celalalt sa-si ceara scuze, bravo profesorului. Toata stima.
E doar un exemplu care mi-a venit la repezeala in minte.
Cand sa tinem orele astea de morala? in timpul orei de curs???
In afara de cei doi elevi care s-au injurat in acea clasa mai sunt 25 care asteapta sa le predau...Ce fac atunci???Cum rezolv situatia??? ce e mai important?
quote:
as avea si eu citeva intrebari ptru tine.
cit timp in medie zilnic petrece cu copilul sau un parinte care lucreaza la un patron ,sau in prpria-i firma?
cam citi din parintii de azi pot renunta la o slujba ca sa fie acsa sa se ocupe de educatia copiilor?
crezi ca este suficienta doar educatia data de parinti?
Petrece mult mai mult decat cu un profesor... Eu stau la fiecare clasa maxim 50 minute pe zi... de 4 ori pe saptamana ...dar sunt colegi care au doar o ora pe saptamana...Si in ora aceea trebuie sa-i si invete ceva, caci altfel..e jale...e catalogat drept un profesor care nu isi face treaba si pierde ora stand la barfe...
Madalina +
Darius Cristian ( 14.12.2006 )concediu 2007
Darius - luna a 8-a
SITE FULGULETI,