Profesorul trebuie sa educe?
Raspunsuri - Pagina 16
dora78 spune:
Ups, eu n-am voie sa raspund, nu?
Dora, mami de 
Ami -- 7 ani - 12 februarie 2007
Quod non potest diabolus, mulier vincit!
wonderful spune:
Nu pot sa inteleg multe dar mai ales cum iti permiti sa-mi spui ca'nu poti sa intelegi ceva f. simplu...'.Adica sunt,alaturi de cei care au alte idei decat ale tale,mult prea idioata.Sa lasam lucrurile in faza asta ,ca sa nu ia o turnura mai urata.Nimeni nu poate fi obligat sa gandeasca asa ca tine si sa-ti suporte limbajul necontrolat si jignitor.Educa-ti copilul cum crezi de cuviinta si incearca sa respecti pe cei din jur,prof. sau ce or fi ei.Urmatoarea iesire necontrolata o voi aduce la cunostinta moderatorului.
diana21 spune:
quote:
Diana, o intrebare: te-ai gandit vreodata ca s-ar putea la un moment dat sa gresesti in educatia copilului tau (poate la o chestie minora pe care nici n-ai sesizat-o - se poate, nu?) si sa stai de vorba cu profesorul copilului care iti atrage atentia asupra acelei "greseli", iar apoi comportamentul copilului sa se schimbe in bine? Pe termen lung? Adica acea interventie din exterior sa clarifice un lucru pe care tu nu l-ai sesizat?
Aici nu este vorba despre discutiile dintre mine si profesor, ci despre interventiile directe ale profesorului. Despre care am spus acum cateva pagini exact asta:
quote:
Concluzia mea...pana la urma e doar o chestie de bun-simt, de context si de...nuante!
Profesorul nu trebuie sa-si faca un scop din a educa un copil, insa lucrul asta ar trebui sa vina de la sine in diferite situatii (mai ales in situatiile in care comportamnetul copilului ii deranjeaza, afecteaza, distrug pe ceilalti)...si atunci cand o face, sa nu fie un gest ostentativ, care subestimeaza sau incalca "regulile" parintilor...nu cu agresivitate. Si nu inainte de a cunoaste cat de cat copilul ala...pentru ca a educa fara sa ranesti, fara sa starnesti frustrari, impotriviri, resentimente, este o arta pana la urma.
"A educa" are multe, multe valente. Unele sunt acceptate de unii cu bratele deschise, in timp ce altii le condamna cu toata puterea. Educi si cand ii atragi atentia ca e urat sa se scobeasca in nas, educi si cand pui la colt copilul, educi si cand ii vorbesti cu blandete despre unele valori, educi si cand dai o palma (din pacate, sunt parinti care inca cred ca asa se face educatie).
Profesorul trebuie ca prin ceea ce face sa nu intre cu bocancii in Universul copilului. Daca ar respecta asta, nu ar mai exista parinti inversunati impotriva educatie facute "si de altii".
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=78981" target="_blank">Povestea Burticii
Dialoguri strumfesti
Poze strumfesti
denizel spune:
Cred ca e timpul sa renunt! Daca, in lipsa de argumente, ai ajuns la asemenea rastalmaciri si acuzatii, chiar ca nu mai are niciun sens discutia!
Sa ai un an scolar bun si plin de reusite!
-------------------------
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil ! ! !
-------------------------
Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
dora78 spune:
Diana, eu despre discutiile dintre tine si profesor intrebasem. Nu despre discutiile dintre profesor si elev.
Dora, mami de Ami -- 7 ani - 12 februarie 2007
Quod non potest diabolus, mulier vincit!
Soleil spune:
Diana, am spus ca principala conditie pe care o pretind de la cei care vor sa imi educe copila in vreun fel este lipsa de violenta, inclusiv in limbaj. Prin asta, eu personal, inteleg o gama extrem de larga, incepand de la strigat la copil pana la... nu stiu unde, dar limita e undeva, al naibii de sus 
.
Si sper sa nu o atinga cineva vreodata ca le dau incolo si principii si tot si scot "sticla cu vitrion"
Diana, ce sa zic, zic ca ai dreptate. Si Denizel are dreptate. Eu am contestat acest lucru nicio clipa.
Problema mea este ca nu mi se pare corect sa pun aceeasi eticheta pe toti profesorii/invatatorii/educatorii. Nu pot sa spun un NU general valabil. Despre asta este vorba - la mine, cel putin. Sunt convinsa ca profesorii copilului meu vor fi extrem de diferiti ca oameni si poate ca printre ei, vor fi unii care vor merita sa li se permita sa educe copiii. Poate chiar ar fi o pierdere daca nu ar face-o.
Poate ca printre ei vor fi oameni care trebuie tinuti la distanta de educatia copilului meu.
Si aici voi incerca sa intervin contracarand eventualele interventii ale acestora.
Dar daca pretul pentru un NU generic este "pierderea" unor oameni ca cei din prima categorie, atunci acest pret nu il accept. Prefer sa ma lupt scotandu-i din cap copilului ideile celor din categoria a doua.
Tocmai pentru ca, asa cum spunea Denizel, sunt atat de putini oameni de calitate in jurul nostru, eu nu vreau sa "pierd" astfel de oameni.
Denizel, nu asta am vrut sa spun cu "Scoala strict ca si comunicare stiintifica nu o pot vedea decat de la 18 ani in sus. Adica studii superioare". Nu incurajez absolut deloc mediocritatea! Scoala, in primul rand, trebuie sa te invete carte! Si trebuie sa faca acest lucru foarte bine. Dar daca scoala intervine pentru a indrepta carentele comportamentale ale copiilor, nu ma deranjeaza.
Bineinteles ca nu acesta este rolul de baza al scolii. Este, daca vrei, un rol secundar si optional.
Cat faptul ca un profesor trebuie sa imi demonstreze competentele sale privind "aia si ailalta"... Ai dreptate, si n-ai 
.
Sunt profesori care au terminat o facultate, si-au dat examenele, au ajuns in invatamat si nu cunosc prea bine nici materia aia pe care au invatat-o in 4-5 ani de facultate (asa era profesoara mea de fizica din liceu).
Dar totusi, pretind ca cei care ii invata carte pe copiii mei sa aiba o diploma. Macar au o sansa sa stie despre ce e vorba 
.
Despre celelalte - da, uneori e buna o diploma. Alteori e suficienta calitatea omului.
Am auzit cu toti de bunici sau bunice de la tara care au un deosebit bun-simt, o morala desavarsita si un tact teribil, dar care nu au niciun fel de studii. Uneori, abia stiu sa isi iscaleasca numele...
Ca sa fac un rezumat al ideilor mele:
- scoala este datoare, in primul rand, sa ii invete carte pe copii. Si sa faca acest lucru bine!
- sunt de acord cu interventia anumitor profesori in educatia copilului meu pana la un punct: notiuni elementare privind igiena, bunele maniere si respectul fata de cei din jur. Cu conditia ca aceasta educatie sa fie facuta fara intimidarea copilului - fizic sau psihic.
- sunt de acord cu interventia anumitor profesori in educatia copilului meu la un nivel mai adanc, cu conditia ca ideile acelor profesori sa fie asemanatoare celor pe care doresc eu sa i le transmit copilului.
- absolut toata educatia "administrata" copilului meu trebuie supravegheata de mine, ca parinte, iar profesorul este obligat sa se abtina in a-mi mai educa copilul in vreun fel daca eu ii transmit ca nu sunt de acord cu ceea ce face el din acest punct de vedere.
In concluzie - Nu, profesorul nu trebuie sa educe. Daca profesorul simte nevoia sa educe, o poate face in anumite limite.
Daca o face, este obligat sa tina cont de parerea parintilor copiilor. Daca acestia nu sunt de acord cu educatia pe care o promoveaza el sau cu metodele sale, iar profesorul nu reuseste sa convinga parintii ca el are dreptate, atunci profesorul trebuie sa isi adapteze metodele sau sa renunte la a mai face altceva decat educatie stiitifica.
denizel spune:
quote:
Ca sa fac un rezumat al ideilor mele:
- scoala este datoare, in primul rand, sa ii invete carte pe copii. Si sa faca acest lucru bine!
- sunt de acord cu interventia anumitor profesori in educatia copilului meu pana la un punct: notiuni elementare privind igiena, bunele maniere si respectul fata de cei din jur. Cu conditia ca aceasta educatie sa fie facuta fara intimidarea copilului - fizic sau psihic.
- sunt de acord cu interventia anumitor profesori in educatia copilului meu la un nivel mai adanc, cu conditia ca ideile acelor profesori sa fie asemanatoare celor pe care doresc eu sa i le transmit copilului.
- absolut toata educatia "administrata" copilului meu trebuie supravegheata de mine, ca parinte, iar profesorul este obligat sa se abtina in a-mi mai educa copilul in vreun fel daca eu ii transmit ca nu sunt de acord cu ceea ce face el din acest punct de vedere.
In concluzie - Nu, profesorul nu trebuie sa educe. Daca profesorul simte nevoia sa educe, o poate face in anumite limite.
Daca o face, este obligat sa tina cont de parerea parintilor copiilor. Daca acestia nu sunt de acord cu educatia pe care o promoveaza el sau cu metodele sale, iar profesorul nu reuseste sa convinga parintii ca el are dreptate, atunci profesorul trebuie sa isi adapteze metodele sau sa renunte la a mai face altceva decat educatie stiitifica.
Soleiutz drag, cum sa ma lase inima sa stau pe tusa :-)) cand vad ca cineva este atat de in acord cu mine!!!
Pai mai, exact aia ce sustii tu, sustin si eu si exact ce astepti tu, astept si eu de la scoala si de la profesori.
O singura chestie, sa-i zicem neplacuta, intervine: colaborarea parinte-cadru didactic.
Sa zicem ca un parinte este nemultumit de violenta de limbaj a unui profesor.
Un profesor violent este un om de calitate proasta, da?
Iti garantez ca, daca te vei duce sa vorbesti cu el si daca il vei ruga sa se controleze in fata copiilor, ii faci un mare rau copilului tau.
S-ar putea ca profu' ala sa nu mai vorbeasca urat cu fetita ta, dar cu siguranta ca ii va crea altfel de neplaceri.
Si, ca sa fie dat afara din invatamant (pentru ca asemenea oameni nu au ce cauta in invatatmnt) trebuie sa fie extreeem de violent cu copiii. Atat de violent incat sa se sesizeze multi parinti, sa mearga la director sau la Inspectorat si sa faca scandal.
Va fi reevaluat
si zburat din invatamant (cazuri foarte rare). Cazul cel mai des intalnit, este mutarea disciplinara la alta scoala (sa-i mai porcaiasca si pe altii, nu? 
)Daca e violenta 'moderata', gen o palmita, un 'tantalaule', un 'idiotule', te asigur ca iese bine-mersi la pensie din invatamant, nu din alta parte
.Si altceva: daca tie nu iti convin ideile unui anumit cadru didactic, cum faci sa il convingi sa nu se mai implice in educatia copilului tau?
da' daca ideile care tie nu iti plac, sunt grozave in conceptia altor parinti? Cum cadeti la invoiala?
Si toate astea pentru ce? Pentru ca nu exista impusa nicio limita, pentru ca nu exista nimic ferm organizat
.Fiecare e liber sa faca si aia si aialalta si cealalalta...you know...
-------------------------
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil ! ! !
-------------------------
Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
Soleil spune:
Adica daca un profesor pocneste un copil si i se face reclamatie la director sau inspectorat, nu se intampla nimic? Nici macar nu i se spune? Nici macar "mustrarea" aia nu o primeste??
Eu nu zic ca nu-s si "idioti" si "tantalai" printre profesori si nu rezolvi nimic discutand cu ei.
Acuma, cu morile de vant, eu nu ma pot lupta... Dar pot sa invat copilul ca oamenii de conditie proasta se trateaza cel mai bine cu "Ignore: atata poate, atata face!".
Si eu, ca adult, ma lovesc de oameni prost-crescuti. Ii ignor sau ma limitez la relatiile absolut obligatorii. Lumea cu umarul... n-am s-o pot indrepta.
Pana la urma, si invatarea unei astfel de atitudini face parte din educatie.
Oricum, n-am de gand sa sar la gatul profesorilor pentru orice. Cel mai tare ma intereseaza efectul asupra copilului meu.
Baietelul nasilor Tianei a avut la un moment dat o educatoare care mai striga la ei. Pentru el, prima de acest gen - lui i s-au tot schimbat in fiecare an. Nu mai stiu in grupa era, dar era mai maricel un pic.
El povestea despre ea:
"Educatoarea asta noua e cam nebuna... se trezeste, asa, tipand la noi!" .
"Pai si pe tine nu te deranjeaza ca tipa la tine?"
"Ce treaba am eu cu ea? Sa tipe, ca eu n-o bag in seama"
Acuma, maica-sa ce trebuia sa faca? Sa se duca la gradinita? La ce bun? Copilul era bine-mersi, trata situatia cu indiferenta, era chiar amuzat, n-avea absolut nicio problema.
Sunt convinsa ca daca baiatul avea vreo problema, nu lasa situatia asa cum era. Daca ar fi rezolvat ceva... asta nu avem de unde sa stim. Poate ca da, poate ca nu.
Nu vreau sa ma cramponez de ideea ca al meu copil e intangibil. Profesorii sunt si ei oameni, mai au si ei zile proaste, uneori nu se pot stapani... mai ridica glasul la ei, ii mai ironizeaza, asta este.
Si eu ma enervez, si eu mai tip la copilul meu, si eu o reped uneori. Si e al meu, si nu e decat unul.
Ceea ce vreau eu este sa cresc un copil cu un psihic si un moral suficient de puternic incat sa nu-l afecteze astfel de iesiri ale celor din jurul lui decat, eventual, pe termen foarte scurt.
Suntem oameni cu totii, nu suntem roboti.
Denizel, la fel e si cu profesorii, stii bine. Uneori au mai multa rabdare cu o clasa plina de copii care fojgaie intr-una, alteori au mai putina.
Unii profesori sunt mai calzi cu copiii, altii sunt mai ironici.
Sunt oameni, in toata diversitatea lor. Nu poti pretinde un sablon in care sa ii incadrezi pe toti.
Nu poti avea pretentia ca toti profesorii copilului tau sa il trateze egal, in fiecare zi.
Am avut si eu o profesoara, de franceza, in gimnaziu (deci nu eram chiar mare) care zbiera si vorbea urat cu noi in fiecare ora.
Rezultatul: soricei scapati prin ghiveciul de flori de langa fereastra la care se tot ducea doamna Ciuperca, guma de mestecat lipita pe scaunul de la catedra si tot soiul de razbunari copilaresti .
Dupa socul initial pe care l-am avut toti cand am vazut ca intra in clasa, la prima ei ora, si incepe sa urle efectiv la noi, nu s-a mai intamplat absolut nimic.
Ai impresia ca a ramas vreunul cu sechele din cauza ei? Deloc. Nu indrazneam sa ne ducem cu temele nefacute (ceea ce nu stiu daca era chiar rau...), dar in rest - amuzament, crede-ma.
Nu stiu daca s-a dus vreunul - din 35 - acasa, sa planga la parinti ca doamna Ciuperca a venit in clasa si a spus "Sunteti niste prosti".
Si daca din 20 de profesori, ea era singura care ne acorda astfel de calificative, ai impresia ca a crezut-o cineva? Ai impresia ca a fost cineva afectat?
Stiam clar ca noi nu suntem prosti deloc, stiam cu totii clar pe ce lume traim, asa ca concluzia tuturor a fost ca doamna Ciuperca e intr-o ureche si trebuie luata ca atare: un specimen din aceasta lume larga.
Sigur ca imi doresc respect general pentru copilul meu si pentru toti copiii. Dar sa fim seriosi, daca un profesor il ironizeaza, nu inseamna ca nu il respecta. Eu imi ironizez cateoodata sotul. Si el face la fel cu mine. Amandoi o facem uneori cu Tiana. Ea, inca, nu se pricepe la asa ceva
Ai impresia ca nu ne respectam? Ba, dimpotriva.
Ceea ce incerc eu sa evidentiez este faptul ca poate am putea fi un pic mai relaxati. Sigur, cu antenele scoase, pregatiti de lupta in cazul in care vreun profesor intrece masura in relatiile cu copilul nostru, dar hai sa nu scoatem palosul numai asa, sa fie acolo in caz de.
Acuma, sigur, fiecare dintre noi are alte limite pe care le considera de netrecut. Dar daca ne asteptam ca TOTI profesorii sa fie intr-un anume fel, atunci e clar ca ajungem la razboi cu toata breasla.
Si chiar nu cred ca daca un parinte se mobilizeaza, nu reuseste sa faca ceva impotriva unui profesor care apeleaza la "palmite" sau care persecuta cu buna-stiinta un elev. Nu vreau sa cred asa ceva!
denizel spune:
Soleil, iar se pare ca ne-am indepartat! :-)
Adica, ce sustii tu este atat de departe de ceea cred eu ca ar trebui sa insemne relatiile copii-profesori, incat nici macar nu pot sa indraznesc sa-mi imaginez ca as avea energia sa discut pe un forum despre asta.
Nu-i nimic, o intind iar
quote:
Si chiar nu cred ca daca un parinte se mobilizeaza, nu reuseste sa faca ceva impotriva unui profesor care apeleaza la "palmite" sau care persecuta cu buna-stiinta un elev. Nu vreau sa cred asa ceva!
Nu te obliga nimeni sa crezi ceva! Analizezi ce se intampla in jurul tau si crezi ce vrei tu!
-------------------------
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil ! ! !
-------------------------
Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :-)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.
eloise spune:
Din lipsa de timp nu am mai intrat la subiectul acesta de cateva zile, si tot din lipsa de timp am citit ce s-a scris un pic cam superficial, asa ca va rog sa-mi scuzati eventualele inadvertente din comentarii.
Mi se pare ca s-a ajuns la o disputa ciudata intre persoane care sunt in linii mari de aceesi parere. Ma iertati daca gresesc. Din cate am inteles eu, Dora pledeaza pentru educatia facuta in principal de catre parinti, cu anumite amendamente, si anume situatii in care este imposibil pt un profesor sa nu se implice, catusi de putin, in educatia copiilor. Cu asta sunt si eu de acord, si cred ca toata lumea este. Copilul trimis la scoala trebuie sa se conformeze unor reguli clare impuse de respectiva institutie de invatamant. Regulile acelea pot fi diferi mult de cele pe care le are in familie si copilul se poate comporta diferit in colectivitate fatza de cum il vad coportandu-se zi de zi parintii lui (exceptie facand poate parintii care isi cunosc extrem de bine copiii). Exista situatii conflictuale in care profesorul, pe buna dreptate, atrage atentia parintilor asupra unor aspecte pe care acestia nu le-au sesizat. Poate din prea multa dragoste. Poate pentru ca sunt prea ocupati. Si parintii se supara, nu te cred, ai desigur ceva personal cu odorul lor. Apoi, din pacate nu poti intotdeauna sa astepti sa vina mama sau tata la scoala inainte de a interveni (cu tact, fara a-l "brusca" in vreun fel) cand elevul greseste prin comportament sau atitudine. (nu mai vorbesc de foarte numeroasele cazuri in care degeaba chemi parintii la scoala.... pt ca din diverse motive: eterna lipsa de timp sau lipsa de interes pur si simplu, ei nu vor veni oricat de serioasa e problema).
Si eu pledez pentru profesori bine pregatiti in domeniul psihologiei infantile, pentru profesori-oameni de caracter, oameni echilibrati psihic si cu dragoste de copii. Stiu ca situatia e departe de a fi buna din pct asta de vedere in scolile romanesti. Fara a generaliza indraznesc sa spun ca majoritatea abaterilor de gen agresivitate (de tot felul) implica mai ales cadre didactice din vechea garda, cu vechime in timpul regimului comunist. Cel putin toate cazurile cunoscute de mine asa au fost. De asemeni era vorba, paradoxal sau nu, de oameni extrem de bine pregatiti la materia ce o predau si care obtineau rezultate bune la concursurile scolare si la examenele nationale. Nu o data am vazut situatii de genul: Domnul profesor X, 56 de ani, care acum nu mai bate copiii, cum facea pe vremea lui Ceausescu, dar ii insulta, urla la ei si ii umileste, ba mai si arunca cu diverse obiecte la nervi, pentru ca are rezultate bune si elevii stiu carte cand ies de pe mainile lui, este TOTUSI dorit de toti parintii la clasa, in ciuda reputatiei de bau-bau.
Stiu ca sistemul e defect si astfel de personaje n-au ce cauta la catedra. Dar mai cred si ca parintii ar trebui sa aiba un cuvant greu de spus. Daca 10-20 de parinti s-ar duce la inspectorat sa-l reclame pe X si sa ceara demiterea lui (si nu trasnferul disciplinar)cu dovezi concrete si marturii de la elevi, poate ca lucrurile s-ar schimba mai repede.
I'm reading a book. You know... it's like forums, just a little shorter.
Andra si 
Vladut (14.10.2006)
puiul meu creste...
~*~My dear old pics~*~