Disciplinarea copilului de 3 ani
Raspunsuri - Pagina 2
enachescug spune:
pisimuky, parca vorbesti despre fi-miu! Si el face tot trei ani in octombrie. Eu am senzatia ca am cam pierdut pariul cu disciplinarea.
E foarte rasfatat si port o mare parte din vina. De ce? Cand era mai mic eu eram excesiv de protectoare. Poate sunt si acum. Si tot timpul saream in indeplinirea nevoilor, dorintelor.
Cand am realizat ca in majoritatea cazurilor e santajist am inceput sa il mai las ca chitaie. Dar am intampinat cea mai mare rezistenta. Bunicii!! Care au sarit cu gura ca il maltratez si il inraiesc. Si am luptat pe doua fronturi mai mult cu ei sa-i fac sa inteleaga. Au realizat cam tarziu. Si acum ne joaca pe toti cum vrea. Apasa pe butonul de plans imediat. Ce ma enerveaza pe mine e faptul ca isi baga degetele in gura si in nas cand plange si-si freaca toata fata. Va inchipuiti cum arata! Il las sa urle. Cand ii mai trece incerc sa canalizez atentia in alta parte. dar nu totdeauna reusesc.
Imi vine cateodata sa-l trantesc, ma abtin cat pot. Ii scapa palme peste fund. Degeaba. Ii iau cu frumosul. Initial se face ca intelege, dar gaseste argumente (e ceva de groaza) sa o tine tot pe a lui.
Acum am senzatia ca sunt depasita, dar incerc in continuare. Imi trebuie nervi de otel si multa rabdare. Sper sa reusesc.
Nu vrea sa dea jucarii altor copii. Vrea jucariile altor copii.
Vrea cate o jucarie din fiecare magazin.
Vrea "bunul" mereau. (adica dulciuri)
Plange dupa un obiect care e in fata lui ca sa il dau in manna.
Si tot d'astea.
Cred ca , nu stiu ce sa mai cred....
SFATURI, DATI SFATURI !!!
marimar spune:
Mamicilor,
inainte de orice ar trebui sa intelegeti de ce fac crize copilasii in jurul virstei de 2 ani si ca nu se rezolva cu palmute : crizele ( sau isteriile cum le spun unii) sint etape normale in dezvoltarea copiilor. Aceste crize sint expresii ale frustrarii, da, copilul de 2 ani are sentimente si emotii si se simte frustrat: ca nu are voie sa faca ceva, ca nu i se indeplindeste o dorinta sau pur si simplu ca este obosit sau nu mai stie ce vrea.De multe ori copilul cere atentie atunci cind face o criza .
Copiii nu fac crize doar ca sa ne enerveze pe noi .
Citeva sfaturi:
-incercati sa distrageti copilul
-ramineti calme/i, sau macar incercati sa fiti cit de calmi posibili
-asteptati calm sa treaca criza. Dupa ce criza a trecut, nu oferiti copilului ceea ce tocmai ii refuzati inainte de a incepe criza
- fiti consistenti si consecventi
- aratati-le ca nu sinteti suparati pe ei
-discutati calmi (impreuna cu copilul)despre ce s-a intimplat si cum sa in
Incercati sa intelegeti ca aceste crize nu inseamna ca copilul e prost crescut sau needucat: unii copii fac crize mai dese altii mai putin dese.
Citeva strategii:
- ignorati ce se intimpla si asteptati sa treaca criza, calmi.
- folositi "time-out"
- stati aproape de copil gata sa-l imbratisati cind va dori, si vorbiti-i cu o voce lenta si calma, spuneti-i ca-i intelegeti frustrarea, ca va pare rau ca simte asa, ca totul e ok.....empatizati.
Va recomand cartea : "Totul se intimpla inainte de 6 ani" dar sint si alte carti.
Cititi in special despre "tantrums", sau "terrible twos" cum le spune in engleza.
-------
Alaptati cit de mult, incepeti diversificarea de la 6 luni si mare atentie la ce alimente dati copilului!
Nu va jucati, repercursiunile in timp pot sa fie iremediabile !
marimar spune:
citeva link-uri interesante
http://www.babycenter.com.au/toddler/penelopeleach/whatisatantrum/
http://www.babycenter.com.au/toddler/penelopeleach/copingtantrums/
Gasiti aici articole despre disciplina pt diverse virste:
http://parentcenter.babycenter.com/search/showResultsForContent.htm?queryString=discipline&cTab=ARTICLE
la virsta de 3-4 ani copilul intelege si puteti sa discutati cu el daca apare o problema: incercati sa-i dati sa aleaga: se va simti in control , va invata sa gindeasca singur, si isi va da seama ca deciziile pe care ala ia au consecinte. Va invata responsabilitate.
Puteti chiar sa-i spuneti: "Avem o problema, cum o putem rezolva?"
si cel mai important: nu uitati sa laudati comportamentul bun, mereu, si chiar si incercarile merita laudate.
mai multe idei aici:
http://parentcenter.babycenter.com/0_moving-beyond-threats_65543.pc
Poate gasiti indei in in topicul asta
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=100081
-------
Alaptati cit de mult, incepeti diversificarea de la 6 luni si mare atentie la ce alimente dati copilului!
Nu va jucati, repercursiunile in timp pot sa fie iremediabile !
claudia_a spune:
Dar ce te faci cu incapatanarea fara margini! Nimic nu vrea sa faca cum zicem noi...dar nimic! Nu e un copil care sa ridice mari probleme... insa e de ajuns cu crizele de incapatanare!
De exemplu: - zicem Ioana hai sa facem curatenie, mami aici, tati aici...tu in camera ta! NU
.... ok... mai trece timpul...zic iar acelasi lucru: NU
- Ioana hai sa te spal pe maini ca ai venit de afara si esti murdara; NU - si dureaza cu mii de rugaminti pana vine... altfel ar sta cu mainile murdare si si le baga in gura!
- Ioana te rog sa mananci din farfurie...uite noi aproape terminam si tu nimic! NU
Totul incepe si se termina cu NU...
Bineinteles ca nu am alintat-o atata cat sa faca aceste scene... si nici nu cedam la nimic...asa cum fiecare Nu de al ei il plateste! Insa nu o impresioneaza daca nu primeste ceva ce isi doreste... nu primeste nu-i nimic... nu o doare! Nu mai am rabdare... asa si ep mama o termina zilnic cu incapatanarea... nimic nu face ca noi...
Mami si www.babiesonline.com/babies/n/nasturica" target="_blank">Ioana nasturica
Niciodata nu trebuie sa plāngi dupa ceva care nu poate plānge dupa tine.
pisimuky spune:
Trebuie sa fii consecvent in aplicarea regulilor, asta-i clar ! Azi, de ex, am mers toti 3 ( tata, mama si "energia" )la galeriile comerciale sa-i cumparam adidasi si pantofiori fiindca ne pregatim de gradi 
.Ii spun inca de pe drum ca "te lasa mama la spatiul de joaca dar prima data ne ducem sa probam pantofiorii. Buun... Ajungem aproape de zona crespuscularasi incepe miorlaitul "vreau la spatiul de joaca, da' vreau la spatiul de joaca", bineinteles cu incercarea de a-si trage manuta din mana mea. Am fost foarte ferma pe pozitie, i-am zis clar "prima data, pantofiorii apoi joaca". A mers figura. L-am lasat acolo si dupa o ora taica-sau ( ca deh el e baiat destept si se fofileaza 
ma roaga sa ma duc sa-l aduc pe razvratit. A inceput un circ de numa'-numa', intre timp venisera si alti copii si devenise distractie adevarata ( ca la "livrare" a fost singur ) ca nu si nu, ca el mai sta putin. L-am luat de mana si n-am stat la discutii si pe un ton foarte calm i-am zis ca ne ducem la masina ca ne asteapta tata. Si s-a marait, ca altfel nu se poate dar a cuplat la comezi. Deci, se poate repeta figura ca tine ! Mamicilor cu copii turbulenti, nu va lasati, fiti ferme pe pozitie ca eu, una, asa voi fi de azi-incolo. Va pup pe toate ! ( si pe toti cei mici )
Mamica de nazdravan Rares 
si 
Mihnea
[url=http://www.flickr.com/photos/Giulia_20[/url]
Good things last forever.
adriana spune:
Incep prin a spune ca si eu am un exemplar din acesta super incapatanat acasa, si stiu ca NU exista nici o regula.. AM incercat de toate si nu pot sa spun FA ASA, pentru ca nu exista o reteta simpla. Exista tatonari, incercari diverse care pot sa duca la un rezultat. Dar ce a fost ieri bun, azi nu mai poate fi.
Cum a mai zis cineva, crizele pot incepe pentru ca e obosit copilul sau pentru ca nu e bagat in seama.. Astea doua au fost cauzele principale la noi.. or mai fi si altele, nu ma indoiesc...
Ca remedii la noi a functionat: abaterea atentiei, sau ma duceam si o luam in brate, vorbindu-i si mangaind-o, sau ii dadeam recompensa atunci cand reusea sa se controleze si se calma. Adica spuneam: Uite o bombonica, asteapta sa fie mancata de tine, dar nu vrea la o fetita care urla si se tranteste pe jos. Daca o vrei, aseaza-te pe scaun si mananc-o, etc...
O fi ceva legat si de varsta, si ceva mostenit poate, dar cred ca mai e si televizorul, si lumea ingrozitor de agitata si grabita in care traiesc...
Ei sunt un barometru fin al starilor emotionale prin care trec parintii.. frati noi care apar.. etc..
Stiu ca e greu sa gestionezi o astfel de criza, mie imi facea extrem de rau s-o vad cum actioneaza
, dar important e sa poti trece peste frustrari, emotii, impulsuri si sa actionezi petru binele copilului..
Va doresc rabdare
Mami de Codrin - 2002, Olguta - 2003 si Cornelie mica - 2006
otilica74 spune:
Iubitele mele,
A aparut, la Carrefour am vazut eu, "Si tu poti fii supernani", costa 40 RON, da merita are multe metode de a linisti bb-i nazdravani, va recomand documentarea
, si mult calm, nu uitati ca ei s-au nascut perfectii, noi i-am stricat
, si asa cum avem grija de ei, asa ii avem.
De cate ori ma apuca si pe mine
, incerc sa il ignor sa ma gandesc la ceva frumos (ex. ca trei sa vina tasu
), cred ca asta e cea mai buna solutie sa le ignoram crizele chiar daca oamenii se uita la noi, cine nu a avut?
In general asta ne deranjeaza ca se uita lumea, da las sa se uite...
otilica74 spune:
Si cititi cartea "Si tu poti fii Supernani", nu ii fac reclama dar e buna.
for2nity spune:
Fetita mea implineste in noiembrie 3 ani. Si bineinteles ca avem si noi aceleasi probleme. Cand nu vrea sa vina din parc spre exemplu sau in alte situatii in care se incapataneaza sa faca ceva anume (ce n-ar fi voie) atunci o dau pe invers. Ii spun pe ton autoritar: sa nu cumva sa iesi din groapa cu nisip, sa stai acolo, ai inteles? Va dati seama ca in secunda urmatoare se uita furis la mine si se ridica urgent. Uff, habar n-am daca pe termen lung e bine sau nu, dar deocamdata degeaba ingerc cu explicatii logice, cand il ea pe "nu vreau" in brate nu am cu cine vorbi. La fel patim si cu mancarea, daca nu vrea sa stea la masa, o ignor si ma adresez tatalui ei: sa n-o lasi pe cristina la masa, acolo e locul meu si mancarea aceea e a mea. Asta e...bine sau rau, la noi da rezultate.
Cand se crizeaza pe strada, in general o face cand e obosita si plange sa o iau in brate, si ma trage de picioare, maini, tot tacamul,o las pe jos efectiv. Nu o data a stat intinsa pe jos de se uita lumea ca la circ. O las putin sa stea sa se odihneasca ignorand-o, de obicei chiar imi gasesc ceva sa ma reazam sau iau o pozitie de parca n-am alta treaba decat sa stau sa ma uit pe sus dupa pasari...apoi incerc sa-i distrag atentia de la "problema" stiu eu...o intreb ce-ai facut azi la buni, sau cu tati , etc...sau wau, uite-o pe alisa (o prietena a ei) , uite-o acolo ne face cu mana.Devine atenta si se ridica s-o vada, si urmeaza mereu : hai sa ne grabim s-o ajungem...si uite-asa, mici tertipuri, in general am iesit cu bine intotdeauna, dar vaaai, ce dese sunt situatiile astea. Uneori ma lasa inspiratia si ma rog sa raman calma sa nu incep sa strig la ea caci urasc asta.plus ca sunt constienta ca nu as rezolva nimic. Contrar altor pareri eu nu prea as vrea sa-mi educ copilul pe baza fricii, imi spunea un apropiat al familiei ca ba, copilul trebuie sa stie de frica, ei, eu n-as vrea ca fiica mea sa fie cuminte de frica mea.
Am sa urmaresc subiectul in continuare caci suntem foooarte interesati de metodele voastre de iesire din situatiile de criza.
Amaya spune:
Offf, binecunoscut subiect, dar exista solutii! Cel putin la noi functioneaza! Am citit pe un site acum ceva timp despre "crizele" dintre 2 si 3 ani (in general) si mi s-a parut foarte logic ce scria si anume ca la aceasta varsta, extrem de plina de emotii si sentimente noi, copii incep sa-si defineasca personalitatea, sa incerce sa ia singuri decizii pentru ei insisi (vestitul NU, Nu vreau, etc) si crizele apar datorita frustrarii ce se naste in fata multitudinii de optiuni pe care le au. Din cauza faptului ca vor sa decida singuri apare mereu cuvantul "Nu" la orice le spunem noi sa faca (mai mereu pe un ton imperativ...oare noua ne-ar place sa ne spuna cineva mereu ce sa facem? da, trebuie sa ne punem si in locul lor, macar putin, sa incercam sa-i intelegem). Pentru a-i ajuta in procesul de a alege singuri ce fac (si astfel sa faca ceea ce am vrea noi sa faca dar sa decida el/ea) cea mai buna varianta este sa le oferim optiuni, maxim trei (ca sa nu le complicam iar existenta si asa tumultoasa la aceasta varsta). Spre ex. "vrei mai intai sa strangi hainele sau vrei sa strangi jucariile?" astfel va avea de decis el si nu se va mai incapatana sa spuna nu din start.
In legatura cu crizele din magazine era iar o sugestie excelenta (pe care noi am urmat-o cu succes) si anume: cand mergem la magazin sa avem o lista (daca nu o avem macar scoatem o hartie si ne prefacem ca avem o lista) si pe masura ce punem produse in cos le taiem de pe lista cu un pix (chit ca sunt trecute pe lista chit ca nu sunt). Cand copilul incepe "mami vreau aia" nu ii spunem nu ci ii spunem ca trecem produsul respectiv pe lista si revenim dupa ce terminam cu lista noastra. Pana la terminarea cumparaturilor probabil ca lista copilului se va lungi astfel ca inainte sa ajungem la casa ne uitam pe lista lui si il punem sa aleaga intre 2 din produsele de acolo (mai exact ce credem noi ca e mai sanatos/ ca ne permitem, etc...el oricum intre timp a uitat deja ca si-ar fi luat jumatate din magazin) si astfel toata lumea e multumita, copilul e fericit ca nevoile/dorintele i-au fost luate in seama si invata ca pana si cumparaturile se fac intr-un mod calculat. In scurt timp se obisnuieste cu metoda si o sa fie el care iti spune "mami trece pe lista".
Oana, nazdravanul Andrei (18.02.2005) si Cristina (8.02.2007)
Comorile mele