M-a impresionat mult ...

Click aici,merita citit,pe mine m-a impresionat pina la lacrimi...
Offff,viatza !
http://www.aminte.de/html/tagebuch/tag_mirela.html

***Alba***
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album%20principal&mid=499&cid=78

andapanda spune:

pai da, ca stii cum e- depinde linga cine esti, mai putin UNDE esti...
si, da...viata...

panda

moto spune:

Mie una mi-au dat lacrimile ....ce frumos da asa este ne bucuram cand visam ca suntem acasa Delia si bb-ul Seby

niponel spune:

Buna Alba .Mi-au placut mult rindurile scrise si m-au facut sa-mi amintesc cu drag de tara noastra Romania si de amintirile petrecute de-a lungul copilariei de greutatile si de bucuriile pe care le-am intimpinat .Foarte frumos. niponel si Emmytsu from

Crystinne spune:

Fire mai sensibila si eu ca atatia altii, povestea asta asa de frumoasa m-a facut sa plang. Intr-adevar unii poate am lasat lucruri frumoase inapoi in trecut ... dar poate altii nu au avut parte... Oricum ar fi Romania este tara mea si nu vreau sa o uit.Si asa cum spune si povestea, murdara si corupta are frumusetea ei.

Insa cumva eu cred ca si aici unde suntem putem sa le facem lucrurile sa fie frumoase ca acasa... depinde de asteptarile si dorintele noastre... Si probabil ca nu trebuie sa ne oprim din visat...

Va imbratisez cu drag
Alina

ralu spune:

Of!Of!Offfffff!!!!
Imi este atat de dor de tara!!!!!!
Si ajung acolo de abia de Craciun!!!
Va pup!!!

Multa sanatate!

Ralu-mamica Ioanei

lai spune:

Si pe mine m-a impresionat mult si la fel ca si voi, si mie mi-e dor de tara si nu de multe ori ma afund in visare, si sunt tare frumoase aceste visuri si vise.
Insa sunt de acord si cu Crystinne ca poate putem sa facem lucrurile frumoase si aici unde suntem. Sigur ca nu le putem face la fel, asta e imposibil. Printre altele si pentru ca cele mai multe din amintirile acestea sunt legate de copilarie, de adolescenta, si chiar daca am fi in Romania, n-am mai avea parte de bucuria de a alerga prin padure zi de zi fara griji, de serile cu chitara, si de atatea altele care nu se vor mai intoarce niciodata oriunde am fi. Asta nu inseamna sa nu ramanem copii in suflet, sa nu ramanem curati si frumosi si sa apreciem clipele acelea speciale din trecut si traditiile.
Eu una - si cred ca nu sunt singura - prima data cand am plecat de-acasa mi-a fost tare greu sa ma acomodez si ajunsesem sa idealizez Romania pana la punctul ca de fiecare data cand ceva nu mi-era bine ma gandeam ca numa' dac-as fi acasa, totul ar fi perfect, ei si cu imaginea asta de perfectiune in minte sigur ca atunci cand am revenit prima data acasa am fost tare dezamagita si m-am simtit tare pierduta ca parca nu mai apartineam de nici un loc si nici unde nu ma mai simteam bine, dar apoi incetul cu incetul am pornit pe un drum mai echilibrat, acela de a aprecia si indragi lucrurile bune din Romania, si cele de aici, si sa vad lucrurile si in nuante de gri, nu numai in alb si negru.
Ei, acum recunosc ca asa gandesc in momentele mele rationale, de luciditate, ca ma mai apuca si pe mine nostalgia si valurile emotionale si atunci se cam evapora teoriile mele



Lai

iulia grosman spune:

e f. frumos.dar oare acum tinerii din romania nu s-au schimbat? nimic nu mai e la fel, nicaieri.

alba spune:

quote:

---

Originally posted by iulia grosman

e f. frumos.dar oare acum tinerii din romania nu s-au schimbat? nimic nu mai e la fel, nicaieri.

---

Da,da Iulia ai perfecta dreptate,totul s-a schimbat si nimic nu mai e la fel!

Eu una nu as putea sa ma mai acomodez cu viatza de zi cu zi din Romania!
In concediu o luna/doua da,dar altfel nu!
Mi-ar fi destul de greu,cred eu!
Acum 4 ani era cit pe-aci sa ma reintorc definitiv in Ro/Galati,din cauza sotului meu care n-a vrut sa vina la mine in Germania!
Dar bine ca n-a fost s-a fie asa,a intervenit pe neasteptate "burtica"si am hotarit sa vina el la mine aici si nu invers!
A miriit el da a venit,ce nu face omul din dragoste!
Acum cind stau si ma gindesc mai la rece,nu regret,sunt sigura ca acum nu asi fi fost prea fericita,cu alegerea facuta!
Bine ca mi-a mai trecut din entuziasmul acela nebun!
Au trecut prea multi ani de cind am plecat, 13 in total si ma simt dezradacinata,nici aici nu sunt acasa,nici acolo!
Voi ramine toata viatza mea,cu o nostalgie,care-o injur din cind in cind, dar n-am cei face!
Imi apartine,pur si simplu !
Offf,hai ca iar m-a apucat,v-am pupat si capul sus!



***Alba***
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album%20principal&mid=499&cid=78

Elenalove27 spune:

Mi-au dat lacrimile...
in copilarie majoritate am trecut prin cele povestite mai sus ,,dar acum suntem fiecare unde suntem si ani trec ,,asa ca trebuie sa ne facem rostul in lume cum se spune,,,caci nu stiu exact daca mi-as mai dori sa incalzesc apa ca sa pot spala rufele sau vasele...si eu la rindul meu stau si ma gindesc cit de frumos era atunci cind mama se apuca pe fiecare duminica dimineata sa ne faca gogosi pina seara tirziu ...si multe altele...dar acum daca soarta sau destinul a fost ca sa fim aici unde suntem ,,asta inseamna ca trebuie sa ne bucuram de viata si sa nu ne ducem la acele galbene amintiri lasate in urma ...asta fiind parerea mea !!!
Sanatate multa !!!

Elena cu burtica si sotul AL

simonab spune:

foarte frumos si cred ca tuturor ne-au dat lacrimile si ni s-a facut dor de acasa ...