M-a impresionat mult ...
Raspunsuri - Pagina 2
Brotacel spune:
Multa tristete adunata īntr-o inima de om.
Este asa de frumos ca ne amintim numai lucrurile "bune" de acasa.
Creierul cu sistemul lui de aparare stie uneori sa pastreze numai lucruri frumoase.
Nimeni, dar nimeni care nu a trait acolo nu poate īntelege ca a fost si frumos, iar sarbatorile miroseau a cozonac.
alba spune:
Brotacel,bun venit la 
Eu una am plecat din 
la 12 ani si am luat cu mine ca orice copil doar amintirile frumoase!
In orice caz nu am de ce sa ma pling,am avut o copilarie minunata,pe care o doresc la fiecare copil din lume!
Mama imi spune foarte des, ca viata nu era chiar asa de "roza" in Romania,cum o credeam eu!
Dar,copii vad lucrurile dintr-o alta perspectiva,ca adultii !
Si ce bine, ca-i asa !!!
***Alba***
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album%20principal&mid=499&cid=78
Brotacel spune:
Bine v-am gasit !
Eu am plecat doar de 11 ani din Romania, dar amintirile frumoase nu le voi uita niciodata.
Nu pot uita copilaria frumoasa care mi-a fost oferita de parintii mei si nu voi uita farmecul vacantelor, a coronitelor de la premiu si nu vreau sa īmi amintesc decīt de faptul ca totusi am trait si bine īn Romania.
Copiilor mei le pot oferi mult mai mult material decīt am primit eu de la parintii mei, dar farmecul "Ciresarilor" nu īl vor descoperi niciodata.
Tin minte ca eram copil si ieseam cu toata grupa de prieteni pe stada īn fata casei. Parintilor mei nu le era teama de necunoscuti care ar fura copii.Oare copii nostri se vor gīndi si ei cu nostalgie la copilarie ?
alba spune:
quote:
Originally posted by Brotacel
Eu am plecat doar de 11 ani din Romania, dar amintirile frumoase nu le voi uita niciodata.
Nu pot uita copilaria frumoasa care mi-a fost oferita de parintii mei si nu voi uita farmecul vacantelor, a coronitelor de la premiu si nu vreau sa īmi amintesc decīt de faptul ca totusi am trait si bine īn Romania.
Copiilor mei le pot oferi mult mai mult material decīt am primit eu de la parintii mei, dar farmecul "Ciresarilor" nu īl vor descoperi niciodata.
Tin minte ca eram copil si ieseam cu toata grupa de prieteni pe stada īn fata casei. Parintilor mei nu le era teama de necunoscuti care ar fura copii.Oare copii nostri se vor gīndi si ei cu nostalgie la copilarie ?
Brotacel,citi ani au copii tai ?
Sau nascut in Ro sau in Germania ?
Ce limba stiu ?
Ati fost cu ei in
***Alba***
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album%20principal&mid=499&cid=78
hannen spune:
Foarte frumoase randuri!Este inutil sa zic ca mi-au dat lacrimile,e de la sine inteles.
Si aici v-om avea parte de bucurii si lucruri frumoase dar niciodata nu v-om retrai clipele frumoase ale copilariei.
S-au intamplat numai o data si noi v-om ramane sa tanjim dupa ele,tot restul vietii.
Oricat as incerca nu voi puta da timpul inapoi,sa vina iar acele zile ale copilariei,cand asteptam cu nerabdare prima zi a vacantei si sa plec la bunici.
Nimic nu va mai fi cum a fost si nici glasul duios al bunicii nu-l voi mai putea auzi vreodata,nici florile din gradinita ei nu le voi mai vedea(s-au dus odata cu ea)nici mirosul placintei al branzoaicelor al cozonacilor copti de ea nu-l voi mai mirosi vreodata.
Ramane doar mama sa-mi aline acest dor in scurtele vizite in tara.
Ar fi multe de scris dar e prea dureros.
Nicole&Amira
hanako spune:
aici am simtit cu adevarat caldura sufletului romanesc..aici e romania ..de cite ori mi se face dor de acasa ,intru citesc,pling si revin la viata mea de zi cu zi..cele mai adinci sentimente de recunostinta pt.aceasta scrisoare..
alba spune:
Hanako,bun venit printre noi !
Ma bucur ca ai ramas impresionata, citind aceasta scrisoare !
Dar pun pariu,ca daca ai fi citit-o in Romania nu ai fi simtit, la fel ca acum,citind aceste rinduri din indepartata Japonie !
Eu mi-s mai pe aproape (Germania) ca tine, dar tot departe sunt !
Traind de 13 ani departe nu am avut incotro si m-am luptat cu dorul din sufletul meu,dar...
Nimeni nu stie ce este in pielea altui om cu adevarat,iar aparentzele inseala de cele mai multe ori !
Cine nu stie ce inseamna sa fii orb,crede ca este firesc sa vada in fiecare zi soarele rasarind pe cer !
Vad lucrurile din alta perspectiva....omul e vesnic nemultzumit,indiferent de tara in care traieste !
Ar mai fi multe de spus,dar ma opresc aici...
***Alba***
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album%20principal&mid=499&cid=78
Crystinne spune:
Eu sunt plecata de putin timp si poate din acest motiv inca simt un dor nebun de tara...
Si desi am in memorie multe amintiri frumoase din copilarie si adolescenta , nu pot uita si atatea momente de suferinta din Romania. Parintii mei nu au avut posibilitati, au fost chiar saraci, si in incercarea de a-mi croi un drum in viata am fost de multe ori jignita din acest motiv...
Nu am sa uit cozile infernale la care stateam ca sa cumpar un pui sau o bucata de carne, sau mult "ravnitele" oase cu putina carne... Sau ratiile care ni se dadeau la un moment dat. Ar fi facut mama mai des cozonaci (si face unii bestiali :-)) )dar uneori era greu sa ai si zahar, parca un timp s-a dat cu portia, mai tineti minte? Totul, aproape totul era cu portia... Benzina, chiar si circulatul cu masina duminica, mai tineti minte? Cu numar par sau impar...hahaha.
Cine putea se "descurca" dar trebuia sa ai bani si pile...
Si nu pot uita nici felul in care erai (sau esti) tratat daca nu "arati bine imbracat". Vanzatoarele aproape ca te injurau ca indrazneai sa le deranjezi (desigur nici astazi nu s-au schimbat prea mult). Imi aduc aminte ca se vindea aproape orice "pe sub mana" ...
Dar recunosc... multe din aceste lucruri aveau farmecul lor... Chiar si cand ascultai "ilegal" radioul pe alte posturi...
Ciresarii, daaa... ceva deosebit... Cenaclul Flacara, mai tineti minte? :-)) 
Stiu , stiu... nici in alte parti nu umbla "cainii cu covrigi in coada" ... si stiu ca momente frumoase din copilarie au si cei mai saraci si cei din Africa, US, Cuba, sau mai stiu eu de unde... Dar intr-o zi copilaria se va sfarsi oriunde te-ai nascut si traiesti...
Deocamdata sunt inca cu gandul la Romania si o consider tara mea 
. Imi voi aduce aminte cu nostalgie de momentele frumoase din viata mea. Dar nu voi uita si cealalta "fata" a vietii de acolo... Nu vreau sa aduc nori in sufletele voastre, asta e doar opinia mea...
Va pup si daca v-am intristat cu ceva imi cer scuze...
Adriana Radu spune:
Buna fetelor,
Multa sensibilitate in acel mesaj.Vad ca au postat aici numai fetele plecate din tara, adevarul este ca Mirela vorbeste de amintirile copilariei, adolescentei si chiar daca mai sunt inca pe aici :) simt si eu acelasi lucru ca si voi.Mi-e un dor nebun de dealurile unde am copilarit, de mirosul de fan proaspat, de mirosul imbatatator al prajiturior de Pasti , de Craciun.....
.De fapt mi-e dor de zilele acelea cand totul parea o poveste frumoasa.Mi-e dor sa simt caldura pamantului fata de raceala peretilor de la bloc,mireasama florilor de camp,frumusetea salbatica a padurilor.....o adevarata vrajitorie,nu??
Va pup pe toate,
Adriana
gabrianah spune:
According to today's regulators and bureaucrats,
> those of us who
> > were kids > in the 60's, 70's and early 80's
> probably shouldn't have
> > survived,because...
> >
> > Our baby cots were covered with brightly coloured
> lead-based paint,
> > which was promptly chewed and licked.
> >
> > We had no childproof lids on medicine bottles, or
> latches on doors or cabinets and it was fine to play
> with pans.
> >
> > When we rode our bikes, we wore no helmets, just
> flip flops and
> > fluorescent 'clackers' on our wheels.
> >
> > As children, we would ride in cars with no seat
> belts or air bags.
> > Riding in the passenger seat was a treat.
> >
> > We drank water from the garden hose and not from
> a bottle - tasted the same.
> >
> > We ate dripping sandwiches, bread and butter
> pudding and drank fizzy
> > pop with sugar in it, but we were never overweight
> because we were
> > always outside playing.
> >
> >We shared one drink with four friends, from one
> bottle or can and no one
> >actually died from this.
> >
> > We would spend hours building go-carts out of
> scraps and then went
> > top speed down the hill, only to find out we forgot
> the brakes.
> > After running into stinging nettles a few times, we
> learned to solve
> > the problem.
> >
> > We would leave home in the morning and play all
> day, as long as we
> > were back before it got dark. No one was able to
> reach us
> > all day and no one minded.
> >
> > We did not have Playstations or X-Boxes, no video
> games at all. No
> > 99 channels on TV, no videotape movies, no surround
> sound, no mobile
> > phones, no personal computers, no Internet chat
> rooms. We had friends - we went
> > outside and found them.
> >
> > We played elastics and street rounders, and
> sometimes that ball
> > really hurt.
> >
> > We fell out of trees, got cut and broke bones and
> teeth, and there
> > were no lawsuits. They were accidents. We learnt not
> to
> > do the same thing again.
> >
> > We had fights, punched each other hard and got
> black and blue - we
> > learned to get over it.
> >
> > We walked to friend's homes.
> >
> > We made up games with sticks and tennis balls and
> ate live stuff,
> > and although we were told it would happen, we did
> not
> > have very many eyes out, nor did the live stuff live
> inside us forever.
> >
> > We rode bikes in packs of 7 and wore our coats by
> only the hood.
> >
> > Our actions were our own. Consequences were
> expected.
> >
> > The idea of a parent bailing us out if we broke a
> law was unheard
> > of. They actually sided with the law. Imagine that!
> >
> > This generation has produced some of the best
> risk-takers and
> > problem solvers and inventors, ever. The past 50
> years
> > have been an explosion of innovation and new ideas.
> We had freedom,
> > failure, success and responsibility, and we learned
> how to deal with
> > it all. And you're one of them.Congratulations!
> >
> > Pass this on to others who have had the luck to
> grow up as real
> > kids, before lawyers and government regulated our
> lives, for
> our own good.
> ------- End of forwarded message -------