40 de motive ca să nu faci copii
Raspunsuri - Pagina 4
Carmi spune:
quote:
Originally posted by pisigri
desigur ca nimanui nu i-a trecut prin cap faptul ca aceasta carte ar putea fi una pur umoristica...din contra, toate ati sarit in sus despre cit de neimplinite ar tb sa se simta nu atit femeile care nu au copii, cit cele care recunosc ca uneori devine obositor sa nu dormi n nopti la rind sau sa spui de 1000 de ori un lucru si sa nu te auda nimeni...
eu sincer cred ca aceasta carte se vrea a fi un fel de...umor negru.
Si eu cred exact la fel.
Carmi si Fabiano-mic-si-scump (20.10.05)
Criss75 spune:
Umor negru sau nu, eu cred ca asta nu e un subiect pe care sa glumesti.
Criss si Alex
kover spune:
quote:da!da! si eu sint dependenta de ei.sincer imi e mila de autoarea cartii:are posibilitatea de a fi MAMA si nu reuseste sa traiasca aceasta experienta.cite nu ar da sa aiba aceasta"povara"?
Originally posted by dulcetica
Eu cred ca daca o iei strict rational autoarea are perfecta dreptate.Problema e ca nu stiu ce fac copiii ,dar inclina balanta in favoarea lor,introduc componenta afectiv emotionala si te au la degetul mic.E deajuns un zimbet,degetele mititele,minute bunute , lacrimi de crocodil ,sunculite rozalii ,"mami cum poti fi atit de minunata?"(acest text ii apartine lui Rares 3,6ani),etc.. Altfel e evident ,sint ca un drog:dau dependenta.Cind nu esti cu el nu-ti tihneste ca-ti lipsestesi cind e cu tine nu-ti tihneste ca n-ai alta optiune decit sa i te dedici exclusiv....dulcetica
lilina spune:
tora97 spune:
este adevarat ca un copil iti maninca enorm din resurse... ca viata ta pierde la capitolul "comoditate", ca ti cresc responsabilitatile cu 200%. E adevarat ca uneori te aduc in pragul disperarii ori iti vine sa i arunci pe fereastra.. Niciun parinte nu poate sa nege ca avut si momente cind ar fi luat peretii la escaladat, dar viata fara un sufletel in ochi caruia sa vezi Dumnezeirea nu se poate numi viata!
Nu putem spune ca viata alaturi de ei este simpla, usoara insa este o cale lunga pina a spune ceea ce sustine autoarea. Cred ca este o femeie singura, deznadajduita,obosita. O femeie care nu se poate bucura de viata nici macar din cind in cind
Nu neg, uneori si mie imi vine sa o iau pe cimpii, insa NICIODATA nu m am gindit macar cum ar fi viata mea fara ei, chiar si atunci cind se transforma din ingeri in mici/mari dracusori
poze multe cu noi
Ana a implinit un an 20062007
"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez
bonamea spune:
IDEM.Eu insa am trait ani de zile cu aceste ganduri si acum ma intreb daca am gresit invatandu-i pe copii mei sa fie cinstiti si drepti,altruisti,civilizati si acum isi castiga unul din ei cu greu existenta in Romania de azi-patria hotilor si smecherilor,a fost nevoit sa plece in tara visurilor implinite unde intr-adevar se poate trai bine si cinstit.S-a reintors cu speranta ca totusi va razbi aici,langa cei dragi,dar pleaca iar...dezgustat...ptr. cine stie cat timp!Cel mic aflat inca pe bancile scolii spera sa munceasca tot pe-afara ca sa poata realiza ceva ptr.viitor.Oare am facut bine ca i-am adus pe lume si am facut atatea sacrificii sa-i vad oameni mari,impliniti?Am avut si eu momente cand cedam sub apasarea grijilor,muncii intense,renuntarilor la mine,la eul meu,am facut-o cu dragoste si pasiune,si acum cand sa culeg roadele ii vad deznadajduiti,dornici sa plece,ratacitori prin lumea larga.
quote:
Originally posted by eloise
Eu ma gandesc cateodata... sa nu radeti de mine... ma intreb daca am avut dreptul sa il aduc pe lume pe Vladut. Ma gandesc la toate motivele care il pot face pe un om lucid (luciditatea pesimistului) sa decida ca e mai bine sa nu aiba urmasi. Ma cuprinde cateodata o teama teribila ca sunt atatea lucruri in viata lui pe care nu le voi putea controla. Nici macar certitudinea ca ii voi da o educatie buna nu o pot avea. Nu e neaparat neincredere in mine insami, sau in taica-su. Am incredere ca il vom creste cu multa dragoste, ca ii vom asigura un mediu calm si armonios in care sa sa dezvolte. Ne informam si vom fi mereu permeabili informatiilor de ultima ora. Dar nu vom face oare greseli de care nu suntem constienti si care l-ar putea afecta? As vrea atat de mult sa il crestem in asa fel incat el sa devina un om bun, puternic, sanatos mental si fericit. Fericit cu sine insusi.
Am mentionat "controlul"... nu ma refer la over-protection, la sufocarea care ingradeste.
Ma uit in jur si ma intreb pe ce lume l-am adus. Va veni oare un moment in care tot ce vom face noi pentru el va conta mai putin decat mirajele lumii? Cum sa il cresc astfel incat sa se ajusteze mediului acesta? Cum cred eu ca e just, sau conform legilor acestei lumi? Pana si avertismentele date de ecologisti ma infioara. As vrea sa il protejez de tot ce e rau, as vrea sa imi stea in putere. Intorsaturile absurde ale destinului, drama care erupe brusc in viata oamenilor... Ma cutremur gandindu-ma la astea. Si din nou ma intreb... aveam dreptul? E viata un dar nepretuit in unele circumstante cumplite? Un suflet nevinovat, pe care nimeni nu il intreaba daca vrea sa vina pe lume, care nu stie pe ce lume vine si inspre ce destin se indreapta.
Astea mi se par motive pentru care ai putea sa decizi sa nu faci copii. Nu egoismul care rabufneste tardiv, dupa ce ai dat viata unei fiinte ce nu s-a cerut adusa pe lume.
I'm reading a book. You know... it's like forums, just a little shorter.Andra si
Vladut (14.10.2006)
puiul meu creste...
~*~My dear old pics~*~
Luna75 spune:
oricare mama ar putea gasi cel putin atatea motive din care sa reiasa ca copiii sunt cheia spre fericire,implinire
Cu rabdare si perseverenta nimic nu e imposibil.
bonamea spune:
Intotdeauna am gandit ca datoria noastra e sa aducem pe lume copii,asa cum fac toate vietuitoarele fara sa punem problema cat de greu e sa-i crestem.Viata parca nu are nic-un sens fara copii.Doar egoismul te poate face sa renunti la aceasta implinire sufleteasca.E drept ca intapini multe greutati,dar si leoaica lupta continuu ptr.puii ei in jungla.Si lumea noastra e o jungla in care cel mai tare razbeste-selectia naturala.Eu am razbit,cand mi-a fost f.greu am privit spre cele care au avut probleme mai mari decat mine si mi-am zis cum aceea poate si eu de ce sa nu pot sa trec peste impasul ivit?si am trecut cu bine.Priviti mereu spre cei ce sunt invingatori si veti invinge si voi.Nu doar cei ce apar pe ecranul televizorului pot fi modele,exista si in preajma voastra modele de invingatori.Oameni al caror exemplu e demn de urmat.Exclus imbogatitii pe cai dubioase.
paula76 spune:
Nu sunt de acord cu nimic din ce spune autoarea acelei carti, dar rasfoind printre raspunsurile voastre m-am regasit in gandurile lui Eloise,care sunt o mare parte si ale mele.
Cand aduci pe lume un copil, responsabilitatea ce iti revine , ca sa il faci"om" este imensa si oricat te straduiesti stai cu frica in san, ca nu faci ceea ce trebuie.Nici nu are cum sa iasa totul ca la carte, nu ai cum sa il feresti de neprevazutul din soarta fiecaruia, dar dragostea ta, a celui pe care copilul tau il priveste ca pe Dumnezeu, acea dragoste te face sa speri, sa lupti, sa nu capitulezi niciodata, si important este ca toata viata ta copilul sa simta aceasta dragoste "divina".Mai grav este ca el isi va da seama cat de mult il iubesti de abia cand o sa aiba si el copii,atunci va realiza cu adevarat ce binecuvantare e sa aduci pe lume copii, si acestia sa aiba parinti minunati, pe care sa ii simti mereu aproape.
Nimic nu se compara cu zambetul lor, cu puritatea sufletului lor,niciodata nu o sa fii mai implinit decat cand vei avea proprii tai copii.Copii te iubescintotdeauna neconditionat.Restul..........nimic din lumea asta numai conteaza decat ei, sanatatea si fericirea lor.
Pacat de cei ce se amagesc singuri ca nu vor copii , ca e mai bine asa............E ca si cum ai alege sa te duci in IAd nu in Rai!Raiul pe Pamant sunt Copiii!!!
buli spune:
am si eu o nelamurire:
inainte de a va da cu parerea asa amarnic, ati citit vreuna cartea?
cartea, nu articolul despre carte (nu de alta, dar se poate ca nici autorul articolului sa n-o fi citit, ci doar sa fi facut copy/paste de undeva).
cum se poate sa critici ceva ce n-ai citit?
asta imi aminteste de dezbaterea despre piesa "evanghelistii". n-o vazuse mai nimeni, dar toti o criticau
scoase din context, unele fraze pot fi cu totul altceva si sint sigura ca mai toata lumea stie ce spun.
www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@