Ii recompensam sau nu?

Am avut o discutie cu o prietena al carei baiat a intrat la medicina locurile fara plata, in acest an.
Ea e tare suparata pe sot deoarece acesta nu vrea sa-i cumpere nimic baiatului drept rasplata pentru acest lucru, spunand ca baiatul a invatat pentru el, pentru viitorul lui si nu pentru a face vre-un favor parintilor.
Asta cam asa e, dar totusi...!
Voi ce spuneti, e bine sa recompensam copii pentru rezultatele lor la invatatura, ori ba?

szivarvany spune:

Eu spun ca da !
Ar fi un semn de apreciere din partea mea, as recompensa succesele fie`mii, atat cat imi permit, cu cel mai mare drag ! Dc sa nu o fac fericita cu ceva ce stiu ca i-ar placea sau ar avea nevoie, mai ales daca ea chiar merita ?! Repet, daca imi permit.


Daria & www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)

blackgirl0 spune:

Hai ca-ti dau exemplul meu. In acelasi an am luat si eu si sora-mea admiterea la stat, pe locurile bugetate. Eu am intrat chiar in primii 10. Si da, ma/ne asteptam la vreo recompensa mai-nu-tiu-cum pentru reusita noastra, insa stiam ca nu este de unde. Un coleg de meditatii pentru aceeasi reusita (admiterea la facultate) a primit o masina de la parinti. Altii o vacanta sau o petrecere. Noi, am primit o saptamana la mare cu colegii. O fi mult, o fi putin? Eu stiam ca situatia de acasa nu permite mai mult (chit ca eram nitel dezamagita), insa eram atat de fericita ca urma sa fiu studenta... Si cred ca am fost invatata bine: sa nu astept de la ceilalti, reusita in sine a fost suficent.

szivarvany spune:

Blackgirl:
deci ceva tot ati primit, atat cat si-au permis parintii si cred ca a fost o vacanta pe cinste
Si nu asteptam ceva de la ceilalti, e vb de parintii nostri care si-au exprimat si altfel bucuria

Parerea mea.

Dc sa nu oferim, daca putem ?!
Asta imi aminteste de soacra ... "copiii cresc si fara cadouri"
O numesc rautate pura, dc sa nu oferi daca iti permiti, dc sa nu faci bucuri propriilor copii ?



Daria & www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)

filofteia spune:

Nici eu nu sunt de acord cu recompensa in acest caz.
Dar... parintii ii pot oferii o saptamana de vacanta undeva (in functie de venit), dar nu ca recompensa pentru examenul luat ... ci pentru ca acum se poate bucura de vacanta.

Amnesty spune:

tlaura e putintel mai complicata problema decat pare. Mi-am adus aminte ca acum cativa ani de zile o colega mi-a spus ca ea e cu invatatul si parintii sunt cu banii, adica ea isi face datoria "invatand" in timp ce parintii cotizeaza rasplata. La mintea mea simpla de copil, mi s-a parut o chestie ff logica. Si ce-am zis io, ia sa incercam cu mama, poate merge shusta La scoala eram un student model, cu note excelente, laudata de profesori. Asa ca mi-am luat finalmente inima in dinti si i-am zis mamei ca merit si eu sa mi se dea mai mult pt munca depusa si rezultatele excelente de la scoala. Cred ca i-a luat un moment sa proceseze, niciodata copilu` ei nu pusese problema in felul asta. Raspunsul ei a fost ca tot ceea ce fac la scoala o fac pt mine, si atat, pt nimeni altcineva iar "reward"-ul va veni candva (evident ca se referea printre altele si la un job decent). La momentul respectiv m-am revoltat eu in mintea mea, dar apoi am inteles cat de multa dreptate avea. De fiecare data cand primesc o lauda de la profi sau o nota mare, ma simt mandra de mine si stiu ca in sufletul lor si parintii mei sunt. Asta e rasplata cea mai de pret pe care o pot primi acum.

Da, tlaura e ff adevarat ce zicea sotul prietenei tale. El invata pt viitorul lui si nu ca sa le faca vreun favor parintilor.
Si totusi! Baiatul este aproape un om matur nu mai e un copil de 10 ani al carui minte poate interpreta gresit gestul. Atata vreme cat chestia cu cadourile nu se repeta ff des ( gen: baietelu` mamii a luat un 10 la chimie!! Tre` sa-i cumparam un yacht) , e perfect ok, el se va simti apreciat si stimulat sa continue cu aceleasi rezultate.
Ca si cadouri pt copii care termina liceul si intra la facultate, masina e ideala, caci ii va da libertate de miscare. Pe de alta parte o excursie "afara" e o idee excelenta, intrucat vor simti ca nu mai sunt lipiti de fusta mamei. Oricum cand recompensa este oferita nu e strategic sa-i spuneti pt ce e. Faceti sa sune ca si cum sunteti de parere ca are o reala nevoie de lucrul respectiv (ca in mintea lui, o sa faca conexiunea, asta-i alt business )


If all pulled in one direction, the world would keel over.

wonderful spune:

Eu cred ca reusita nu l-a bucurat doar pe baiat ci si pe parinti.Ca invata pt. el e un lucru logic,dar succesele lui bucura f. mult si parintii,care se implinesc emotional prin copii.Un sejour la mare nu era un capat de tara.Sigur ca asta depinde si de puterea financiara a parintilor.Si un matur, care rezolva cu brio o sarcina grea trasata de patron,se asteapta la un stimulent banesc.E in natura umana sa astepte recompensa,oricare ar fi ea,dupa ce duce la bun sfarsit un lucru.Nu vorbesc de masina,casa,excursii costisitoare,dar ceva ar fi bine sa existe.

tlaura spune:

Multumesc pentru raspunsuri! Adevarul e ca de obicei undeva la mijloc! Si eu mi-as fi recompensat copilul (in limita posibilitatilor, bineinteles), pentru ca mi-a facut o bucurie!
Acum situatia celor de care povestesc sta in felul urmator: de masina nu au bani, cat despre vacanta , baiatul si-o petrece aici (Kusadasi, Cesme, Izmir), ceea ce e f. frumos. Dar asta oricum se intampla de 2 ani, de cand tatal lucreaza aici! Deci nu este ceva deosebit fata de anii anteriori.
Si mie mi se pare un pic rautacioasa atitudinea lui, dar pana la urma fiecare stie ce are de facut. Bine, el si-a crescut copii (mai au un baiat cu 2 ani mai mic), intr-un mod mai spartan, cam asa fac cei ce lucreaza in armata! Mai incerca si al meu sot cu fi-miu, dar nu-l tine mult; poate pentru ca este inca prea mic!

marcellinna spune:

Eu una n-am recompensat in veci copilul pt rezultatele la invatatura si asta nu pt ca nu ar invata bine din contra.Probleme cu scoala niciodata, dar niciodata n-am avut cu ea, a fost mereu printre primii trei in clasa.Are si planuri mari de viitor si sunt sigura ca o sa-i iasa.
Recompensa mea a fost pana acum sprijinul ce i l-am acordat,am sustinut-o atunci cand la anumite concursuri avea indoieli,am ajutat-o sa vada ceea ce cauta si nu reusea sa vada ,i-am spus parerea mea atunci cand mi-o cerea,am facut in asa fel incat ea sa aiba stimulii de care avea nevoie,am facut in asa fel incat sa se simta bine si in largul ei,am renuntat la multe pt ea si am facut-o cu tot dragul si fara gand sa-i reprosez asta, etc.
Daca o sa o recompensez pt faptul ca am avut CUI sa fac toate aceste lucruri? In mod sigur odata si-odata o sa ii fac un cadou,dar nu o sa-l iau ca pe o recompensa pt un anumit examen.O sa o fac pt ea pt ca merita la modul general dar nu neaparat ca o recompensa numai si numai pt un examen.
Daca fata mea ar intra la medicina sau ma rog ar trece peste un pas important cu siguranta as fi bucuroasa si daca i-as face un cadou l-as face pt ca ea e ea.
Sunt aproape sigura ca si mama asta de bucurie ca fiul ei a reusit ceea e nu e putin, vrea sa-i faca fiului un cadou,nu neaparat luat ca o recompensa.E doar ocazia care coincide ,e evenimentul care o impinge pe aceasta mama sa faca acest cadou acum,ca dealtfel cred ca l-ar face oricum.
Nu se pune problema ,e drept ca acest baiat a facut totul pt el,dar oare nu ar fi frumos sa faci un gest in plus din suflet ,daca POTI,manifestandu-ti bucuria de parinte, mai mult decat o bataie usoara pe umar spunandu-i "bravo"?
Nu stiu daca ma intelegeti.
Si eu as fi suparata pe sot daca ar obiecta si repet,n-am recompensat material niciodata copilul pt rezultatele mereu bune si foarte buna la invatatura.

tlaura spune:

Da marcellinna, te intelg perfect si te aprob; asa gandesc si eu!

aidaciolac spune:

Mie mi se pare normal sa reconpensam copii.
De ce dupa atata munca sa nu aiba putina bucurie si pauza?

Daca nu imi permit sa ii fac o petrecere , as face un imprumut , daca asta isi doreste , dar trebuie sa simta ca ma bucur si sunt alaturi de el in continuare.
Examenul a fost pentru el si viitorul lui , dar nu trebuie impulsionat in continuare ca sa si termine?

Aida - mama de pisica mica.


nov2006