Lucruri greu de spus . . .

Am o problema de comunicare. In familia mea, sau mai bine a sotului meu cei doi frati (sotul meu si sora lui) nu au fost intotdeauna tratati la fel de parinti. Din pacate acest comportament se perpetueaza si acum cand copii sunt oameni la casele lor cu copii la randul lor. Tot din pacate, comportamentul parintilor afecteaza rau sufletele copiilor cand vad diferentele in atitudine.
Eu din pacate sunt undeva la mijloc si nu-mi place deloc postura. Din contra ma agaseaza, ma enerveaza si am zile cand ma urca pe pereti de frustrare. Mai concret: mi se fac diverse confesiuni negative, care mai departe sunt explicate de parca le-as fi spus eu si asta in conditiile in care replica mea e ca nu sunt eu cea care sa judece ce fac rudele mele si nu vreau sa comentez si nici sa aflu asa ceva. Dar se tot intampla si tot apar porcarii d-astea.
Si nu pot spune adevarul pentru ca ar durea prea tare si ar suna de multe ori atat de dur si de rau ca probabil nu m-ar crede sau ar crede ca inventez.
Nu prea imi vine sa dau detalii foarte clare si la obiect pentru ca ar durea daca ar fi citite de oameni dragi mie, dar ... voi ce ati face in locul meu? Cum ati avertiza pe cei dragi la care ajung barfe despre ce si cum ati comenta despre ei (desi nu ati facut-o) ca de fapt adevarul e atat de diferit ? Nu stiu cum sa fac, pentru ca nu vreau nici sa ranesc spunand adevarul direct in fata, dar nici sa fiu mereu considerata rea, uracioasa, fitzoasa, in conditiile in care sunt chiar bagata in fata pe gratis, doar ca sa-si exprime frustrarile socrii mei.

Raluca, leoaica cu Pui Nazdravan

MissParker spune:

Raluca draga, tu din prea multe bune intentii si bun simt intretii indirect cercul de barfe si de comunicare à la "telefonul fara fir".

Poate ca tocmai asta e solutia, sa spui mereu clar si raspicat tuturor intregul adevar, indiferent cat de dur ar suna, decat sa se raspandeasca minciuni despre tine, care in final fac mult mai mult rau.

Cunosc aceasta "boala" de familie, la ai mei era la fel: X il barfea pe Y la W, apoi X se impaca cu Y si il barfeau impreuna pe W si tot asa .

E un cerc vicios din care se iese foarte greu. Si se iese numai prin adevar.

Am citit undeva o chestie foarte frumoasa:

Pentru orice motiv bun ca sa minti, exista un motiv si mai bun sa spui adevarul.

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

filofteia spune:

Sa-ti spun cum am procedat eu...dupa ce am aflat si eu tot felul de minnuni despre ce as fi spus.
Nu am mai intrat in discutii cu rudele despre altcineva care nu este de fata. Am observat ca multi aveau obiceiul sa spuna ei ceva, apoi ma intrebau pe mine ce parere am, iar daca eu spuneam ceva ce parea o aprobare, deja cuvintele imi erau atribuite. Asa ca nu mai spun nimic despre nimeni, nici de bine nici de rau. Ca si asta am observat-o daca vorbesti pe cineva de bine considera ca l-ai vorbit pe alalalt de rau.
Atunci cand am aflat ca cineva mi-a "pus" vorbe in gura, l-am sunat pe respectivul si l-am rugat alta data sa n-o mai faca.
Nu am transmis niciodata celui vizat cand ceilalti l-au vorbit... nici de bine, nici de rau.

Am mai lamurit o problema ...le-am spus clar ca eu nu barfesc, nu mint si sunt foarte corecta cu toti.

Incet, incet incep sa aiba o altfel de atitudine. Cel putin la mine a mers. Sper sa fi inteles ce am vrut sa spun.

DOR spune:

Raluca, delicata situatia, intr-adevar. Cred ca cel mai bun sfat ti l-a dar filofteia, putem sa-l urmam cu incredere.
Multa bafta in relatiile spinoase cu rudele!

marcellinna spune:

Raluca nici nu sti cat de bine te inteleg.
Si eu am procedat ca Filofteia si acum vorbim rar, despre banalitati de-mi vine sa ma urc pe pereti(dar e mai sanatos)...ca de-ar fi sa golesc sacul s-ar face praf si pulbere pe-aici si chiar nu-i problema mea.
In fond si la urma urmei e problema lor,n-au decat sa fiarba in suc propriu daca n-au invatat de-o viata sa puna punctul pe i.
Oricum la mine nu mai tine "ai aflat ce-a facut/spus ixulescu/asca?" ca intrerup brusc discutia cu un "nu ma poate interesa nici macar daca despre mine a spus".
A fost foarte neplacut la inceput caci reactia mea a fost luata ca obraznicie ,dar chiar nu ma intereseaza odata ajunsa la linistea de care am nevoie.

wonderful spune:

Nu vad decat 2 posibilitati:1)nu mai accepti nicio confesiune;2)iei taurul de coarne si deskizi o discutie transanta de fata cu toti cei implicati,ca sa se termine pt. totdeauna barfa,interpretarile voit eronate si postura ta ingrata.

maru spune:

am intrat si eu in cercul vicios al barfei, imediat dupa ce m-am casatorit
si cand am patit-o, cand am auzit prima data ca as fi zis ceva inimaginabil despre altcineva, atunci m-am retras
mai bine spus, am asistat la discutii, dar nu mi-am dat cu parerea
sau daca discutia devenea"penala" am iesit din camera
mama ce bine a fost dupa
plus ca am castigat respectul barficiunilor

Doamne'ajuta!

ralcat spune:

Va multumesc mult pentru sfaturi, unele sunt mai greu de aplicat, ca mi-au trecut si mie prin cap. Lumile implicate sunt destul de departe fizic unele de altele si mi-ar fi greu sa lansez o discutie lamuritoare. Si nici n-ar recunoaste unii ca au lansat asemenea tampenii si nemernicii, ar urla si isteriza ca inventez si va imaginati ce ar iesi ...
Io de felul meu nu sunt genul confesiunilor cu soacra (de exemplu), d-alea de taina, la care sa sopocaim amandoua, sunt destul de rece ca nu suntem pe aceeasi lungime de unda, dar ma trezesc ca ... nu stiu ce i-am zis in nu stiu ce zi (cand in nici un caz nu am vorbit amandoua despre subiectul respectiv). Sau de la o intrebare d-aia simpla "ce mai face cutarici" si un raspuns la fel de simplu "bine, totu-i bine" sau "nu stiu ca n-am mai vorbit" ... aflu ca am povestit si ultima masa a lui cutarici. Si partea cea mai "dragutza" e ca asa bine reuseste sa le inventeze sau sa joace teatru incat pare destul de credibila. Singurul care o prinde, pentru ca ma cunoaste foarte bine pe mine ca si pe ea, e sotul meu, dar de fata cu el are grija sa nu bata campii, le impuie capul celorlalti.
Dar ceilalti din familie de multe ori chiar pun botu. Si uite cum m-am ales io cu eticheta ca am in permanenta ceva rau de comentat despre niste oameni la care chiar tin foarte mult si la care daca am ceva de zis le-o zic in fata, nu-i barfesc la altii.
Dar acum in mod special ma macina rau daca ar trebui sa spun unei anumite persoane adevarul legat de cum priveste cineva anume ceea ce ar trebui sa fie un moment de mare bucurie. Si din pacate respectiva persoana nu are atata dragoste in ea incat sa se bucure. De suprafata o face dar ... ce mi-a zis intr-o discutie absolut banala care nu avea nimic de-a face cu "problema" m-a socat atat de rau, m-a indurerat si mai ales m-a infuriat ca-mi vine sa fac publica treaba.
Dar ... daca o fac, voi indurera la maxim o persoana draga mie, care in nici un caz nu-si imagineaza asa ceva, voi infuria pe altele tot dragi mie, si-mi voi aduce pe cap toate blestemele si afuriseniile creaturii.
Si iar ma intreb, ce ma fac? Ce ma fac io cu oamenii astia? Ca io sunt om dintr-o bucata, zic in fata ce-i de zis, nu ma ascund dupa colturi si pe langa garduri, macar stii cum stai cu mine, dar in cazul de fata ma simt prinsa in cursa.

Raluca, leoaica cu Pui Nazdravan

wonderful spune:

Atunci ia pozitia mutului si surdului ca sa nu-ti complici existenta.

filofteia spune:

Daca ii spui nu rezolvi absolut nimic... in afara de usurarea ta ca au aflat cum gandeste soacra.
Oricum eu in locul tau as avea o discutie cu soacra punctual asupra vorbelor pe care le scoate, chiar cu riscul istericalelor. Iar inainte as vorbi cu sotul sa-l avertizez cam ce-i voi spune lui maicasa. Acum depinde si de barbatul tau.

cristiama spune:

Eu nu m-as baga sa-i zic, mai ales unei persoane la care tin: vezi ca soacra-ta asa zice despre tine ca mai bine avortai sau ca esti proata si inganfata!

Cui foloseste asta?
Mie ca spun adevarul? Hai sa fim seriosi!
Prietenei mele sa afla ca n-o iubeste soacra sau cumnata sau vecina de la 3? Cel mai probabil stie!

A, si pt ca i-os a dracului, daca nu-mi place o ruda, vecina, etc, o raresc asa tare, ca practic nu mai avem ce vorbi!