bataie ca la carte
Raspunsuri - Pagina 10
Miramar spune:
Madalina 
gabi25 spune:
CRISTINUCA sa stii ca te admir pentru faptul ca nu dai inapoi. Eu de cate ori citesc cate un subiect de felul asta imi doresc ca si mama mea sa fi avut astfel de sfatuitori....altii decat noi familia.
Eu ce sa-ti spun, doar ca am vazut cum aproape 25 de ani, tatal meu vitreg a calcat-o in picioare pe fiinta care mi-a dat viata si de fiecare data ne intorceam acasa ca ei i se facea mila de el, sau pentru noi copii (mai am 2 frati....baietii sunt cu el). Nici el nu stia ce face/zice atunci....ca e prost.....ca el o iubeste, ca el moare fara ea ............DAAAAAA SIGUR, nu tine minte dar ii scoatea ochii cu tot ce se spunea in acele momente de certuri si violente, prost a fost e si va fi....si noi alaturi de el ca l-am suportat.......iubire....Doamne fereste-ma de asa iubire!!!!!!
Si acum ma trezesc uneori cu spaima si ma uit in jur unde sunt....nu cumva se aude usa trantita....si acum daca simt miros de respiratie de om beat mi s-a strange stomacut si ii bubuie tamplele....si pentru ce.
Urmare a faptului ca mama a stat pentru copii???!! eu un adult la 30 de ani cu doi copii micic, plina de depresii si neimpliniri de frustrari....de furie.....si am o familie frumoasa, un sot bun, doi copii minunati, casa, masina....si nimeni nu intelege de ce am starile pe care le am.....doar eu.
Violentele nu au incetat.....nu mai departe de acum 3 luni cand el i-a sucit gatul....si daca nu ar fi fost o sclipire de moment a mamei acum ea ar fi fost in mormant....urmarea a fost ca a avut, din fericire doar 3 inele in zona cervicala deplasate si vanatai pe tot corpul, a stat 1 saptamana in spital si 3 acasa in pat....si? am crezut ca de data asta s-a terminat....acum innebunesc ca vad cum incet totul revine la normal...nu ma ajuta cu nimic ca ea sta in casa la etaj si el jos, sau ca isi vorbesc doar strictul necesar....eu ma intreb cum il mai poate suporta. Azi am incercat sa vorbesc cu ea....parca e alt om....simt ca se rupe ceva in mine cand vad ca ne respinge pe cei care vrem sa o ajutam.
Ma simt frustrata si pentru faptul ca vad ca nu realizeaza ca si noi am suferit alaturi de ea...ca eu mai mult ca oricine stiu tot ce s-a intamplat, ca eu ma bagam intre ei ca sa nu o nenoroceasca....ca eu am vazut cum la amandoua sarcinile cu fratii mei a fost trantita si batuta cu picioarele....si ea azi ma respinge pentru faptul ca vreau sa ii explic ca ceilalti nu o evita pe ea ci pe el si pe ea vor sa o sustina.
Asa ca, Cristina....mai ales pentru fetita ta nu accepta un astfel de tratament...nu doresc nimanui sa duca lupta asta sufleteasca pe care o duc eu....si durerea de asi veea mama cum neaga tot ce i se intampla desi ea nu recunoaste. La mine dupa o palma nu ar mai exista intoarcere....nu suntem in jungla.
Eu tot ce imi mai doresc acum e sa imi gasesc eu linistea...dar starile rele revin de fiecare data mai in fosrta si ma simt legata si nu stiu ce sa fac....pentru ca inca stau cu frica de ce se poate intampla data viitoare.
www.youngnutrition.net/member/tickers/31540/ticker4.png[/img][/url]" target="_blank">Evolutie Daria
Poze
hagelly spune:
Pentru toate cele care au "sarit" la postarea mea:
Nu am cerut nimanui sa fie de acord cu cele ce am scris, dar:
un caz real: ea - mereu nemultumita de sot si de ceea ce face, cuvinte grele la dresa lui, provocari de tot felul, inclusiv imbranceli, si de fata cu toti, ca poate, poate o sa dea in ea , situatie in care ea va fi "victima" si toti o vor sustine ca a fost abuzata si in plus e mama unui copilas. Motivul acestui comportament - doamna isi insela sotul. Se pare ca din acest punct de vedere nu mai conta ca avea familie, copil, etc.
El - persoana rationala, este constient ca violenta fizica nu duce la nimic bun, desi in situatia prezentata ar fi avut motive intemeiate sa riposteze; infidelitatea sotiei nu a fost decat picatura care a umpult paharul, iar rezultatul - divort. Dar cati barbati pot fi asa?
Rezultatul in toata aceasta situatie - ea impiedica orice legatura dintre copil si fostul sot, caci vai, ea este o victima in toata aceasta situatie.
Referitor la cazul Cristinucai:nu cred ca simpul fapt ca tu ai deschis un gem a dus la reactia lui. Daca pe parcursul celor 8 ani de casnicie au existat cuvinte grele, eu mi-as fi analizat foarte bine motivele pentru care stau langa acest om. Poate ca reactia lui a fost si la tine picatura care te-a facut sa deschizii ochii si sa iei hotararea pe care ar fi trebuit sa o iei cu mult imp in urma.....
sanziana72 spune:
Cristinuca, ai depus plangerea la politie ? A trecut deja o gramada de timp. Ai vorbit cu un avocat ?
Indiferent de primirea sau nu a certificatului medico-legal, fa plangere. Poti aduce certificatul si mai tarziu. Fa poze pe care sa le pastrezi. In justitie nu stiu cat conteaza ca probe, dar conteaza daca vreodata vei crede ca poti uita si ierta sa iti aduci aminte ce s-a intamplat. Ia-ti un avocat, dar unul ca lumea care sa te poata sfatui, dar tot singura va trebui sa te zbati (desi sincera sa fiu sunt cam dezamagita de avocati).
Nu iti fa iluzii ca justitia e neaparat de partea ta. Justitia e oarba. Daca vrei sa fii linistita, ocupa-te de toate actele necesare acum. Incearca sa faci rost de martori daca te mai hartuie. Martorii sunt foarte folositi in justitia romana (chiar si cei mincinosi). Si bate fierul cat e cald, altfel vei avea surpriza sa te intrebe, daca 10 zile nu vi s-a parut periculos ca sa depuneti plangere, cum de vi se pare asa dintr-o data ?
Foloseste-te de energia pe care ti-o dau acum frica si furia. Pentru ca in timp le vei pierde si o sa apara o mare oboseala.
Cat despre copil, un om care a lovit o data intr-o fiinta umana pe care mai si pretinde ca o iubeste nu vad de ce nu ar face-o din nou, si de data asta poate chiar in copil ? Daca a trecut bariera violentei fizice, nu o va mai trece inapoi, mai ales daca il ierti sau ii permiti. Probabil ca va fi greu sa il impiedici sa isi vada copilul, dar sa ceri ca acest lucru sa se faca doar in prezenta ta si in locuri publice special amenajate pentru asta si in prezenta altor persoane.
Imi pare rau de tot ce ti se intampla. Dar crede-ma, ai forta necesara sa o iei de la inceput. Orice ce e mai bun decat o viata in teroare. Iar un copil are dreptul la viata, la bucurie si nu la frica si amaraciune.
Sa nu te mire reactiile oamenilor, sunt foarte diverse. Am auzit chiar lucruri de genul: Trebuie ca i-am facut eu ceva de m-a baut! Bataia nu are scuze, cel putin pentru mine.
Capul sus si ocupa-te de aspectele practice pentru moment, sunt cele mai importante si te vor tine si in forma. Timp sa vindeci ranile sufletesti si sa plangi va fi si mai tarziu, iar astea oricum dureaza ani ca sa treaca.
Daca ai nevoie de un umar sa plangi, poti sa imi scrii pe PM sau email. De ce ? Pentru ca acum cativa ani am trecut si eu printr-o situatie oarecum similara si am iesit din ea.
Sanziana & Marina (03/10/2004)Cand s-a nascut Marina... Varsta Marinei
"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)
cristinuca spune:
fetelor,
el pe mine nu m-a umilit, si nici nu o va face. Am si plangere la politie am vorbit cei drept telefonic cu un avocat si sper ca maine daca imi permite timpul sa ma intalnesc cu el si sa ii dam drumul la acte
Eu cred asa: cineva a spus ca doar ca am deschis geamul s-a intamplat. Fetelor poti sa stai si o viata cu el in casa si nu stii ce ii poate pielea
eu nu voi fi persoana umilita ci mai degraba el
eu am pentru ce trai, am copilul am o cariera care este inca in urcare
si tot asa
si nu ma voi intoarce la el doar pentru ca mai merita o sansa, nu merita. voi nu ma cunoasteti pe mine. cine mi-a gresit mie in fata a doua sansa nu o mai vede de la mine
4 ani si zece luni
Flori78 spune:
felicitari tie ca esti asa hotarata.
sa o tii tot asa.
Iti urez sanatate, in primul rand tie si fetitei (daca sunteti sanatoase puteti trece peste greutati) si putere de lupta.
Va pupam !
mihaela_s spune:
quote:
Originally posted by cristinuca
fetelor nu pot sta mult pe net, sunt la o licitatie in oradea si am condus cam toata noaptea din bucuresti pana la destinatie, sunt varza cu somnul dar am intrat si eu un pic pe net sa vad ce mai faceti
stiu ca fara acordul tatalui nu poti scote definitiv copilul din tara, si o stiu din proprie experienta, copil fiind parintii mei erau divortati, eu am facut sport de perfomanta si aveam turneu in germania pe cand inca eram minora. Stiu ca nu am putut iesi din tara si fara acordul tatalui meu.
nu ma mira de ce acum nu este la fel, dar parerea mea ca un astfel de om nu merita astfel de privilegii...... a gresit si trebuie sa plateasca dublu sau inzecit. Eu una sunt foarte hotarata. Si sa stiti ca azi noapte pe cand conduceam am simtit pentru prima data o forta in mine care ma indemna care imi dadea putere sa lupt.
asa ca voi lupta si va garantez eu ca voi trece peste toate obstacolele
chiar de ar fi sa mananc apa cu paine si cu sare
fetelor fug incepe licitatia..........
daca nu ne mai auzim va doresc un weekend placut
multi pupici
madalina & ana cristina 4 ani si zece luni
Madalina, legea s-a schimbat cam acum un an jumate. Daca divortezi si ai hotararea de divort cu stampila ca e ramasa definitiva si irevocabila(ai mare grija, cand iti elibereaza hotararea de divort trebuie sa aiba aceasta stampila, sau sa scrie undeva acest lucru!), iar copilul iti este incredintat tie spre crestere si educare, nu mai ai nevoie de acceptul tatalui ca sa scoti copilul din tara. Vorbesc in cunostinta de cauza, fetita cea mare e din prima casatorie, la granita mi s-a cerut de fiecare data doar copie xerox dupa hotararea de divort. Asta asa cum am spus, de vreo 2 ani incoace...inainte trebuia acceptul tatalui, asa cum stiai tu.
Am citit povestea ta si iti sunt alaturi, esti o femeie curajoasa si meriti o viata mai buna. Te felicit ca esti asa hotarata, si te admir pentru puterea ta. Numai bine tie si fetitei tale
.edit. Eu ma refer doar la plecarea in excursii sau vizite in strainatate, daca va fi vorba de o stabilire in strainatate, e posibil (desi nu e valabil in toate tarile) ca autoritatile din tara respectiva sa ceara acceptul tatalui pentru stabilire in strainatate. Trec in momentul de fata prin asa ceva, e greu dar nu imposibil...
Mihaela si fetele mele
andabrro spune:
quote:
Originally posted by mihaela_s
edit. Eu ma refer doar la plecarea in excursii sau vizite in strainatate, daca va fi vorba de o stabilire in strainatate, e posibil (desi nu e valabil in toate tarile) ca autoritatile din tara respectiva sa ceara acceptul tatalui pentru stabilire in strainatate. Trec in momentul de fata prin asa ceva, e greu dar nu imposibil...
intr-adevar o fi depinzind de tara - eu in USA am tradus "incredintat spre crestere, etc" in "sole custody" si n-am avut nici o briza de problema sa-i obtin viza de emigrare si cetatenia. au avut nevoie doar de informatii despre tata (primul meu sot) dar nici un fel de aprobare a lui. nici la aeroport cind a plecat (cu viza de emigrare)n-a intrebat nimeni nimic.
mihaela_s spune:
Asa e amanda, si eu am informatii ca sunt tari si tari, dar o informatie "pe viu" asa cum scrii tu nu am... noi plecam in Suedia peste o saptamana, iar autoritatile de acolo ne-au cerut acordul tatalui, chiar daca eu am custodie. De SUA chiar nu stiam, noi cand am fost in concediu acum 2 ani am prezentat acceptul lui pentru calatorie la ambasada...suprinzator si imbucurator ceea ce spui, multumesc!
Mihaela si fetele mele