Jurnal de gradinita
Raspunsuri - Pagina 2
Witchie spune:
Va multumesc frumos pentru gandurile bune. Cris, mi-e dor de Sabina!
Ruxandra, si noi o iubim pe Lala in continuare, acum vreo doua zile am tras un dans cu tot cu Lala. Simonna, aseara am inventat si eu povesti despre cum mergeam noi parintii la gradinita, ai avut dreptate, a interesat-o foarte tare tot ce-i ziceam. Anita, trage aer in piept ca urmezi tu! Imi pare rau ca nu putem merge la aceeasi gradinita cu voi.
Si-acum cate ceva despre ziua de ieri si despre ziua de azi.
Incep cu azi, pentru ca azi pot sa scriu despre bucurie, desi a fost o zi ciudata, in care ni s-a rupt carutu-n drum si l-am abandonat langa un stalp dupa ce Irina i-a multumit frumos ca a carat-o vreme de trei luni. Am strabatut distanta dintre statia de autobuz si gradinita cu ea in brate, cantandu-mi in ureche "Vaservaser, dungadunga, polmollaits" - nu ma intrebati exact la ce se refera, habar nu am, dar sigur pall mall lights fumeaza soacra-mea. Pana am ajuns la poarta gradinitei a fost ok. Cand am sunat la interfon sa intram in curte a inceput sa tipe: Vreau acasa! Mami, du-ma acasa, vreau acasa!
Am dus-o in sala de mese, am asteptat sa se spele pe maini, apoi am pupat-o si i-am zis: ne vedem la 12.30!
Si-am plecat iar, si-am avut timp pana am intrat in prima sedinta de dimineata sa ma gandesc si ca poate e prea devreme, ori poate nu e gradinita asta o idee buna, sau poate ar trebui totusi sa mai caut o bona, sau sa ma duc cu caciula in mana la soacra-mea sau sa imi dau demisia acum de dimineata, ca tot sunt ambii sefi prezenti...
Dar la 12.20 cand m-am intalnit cu doamna bona in poarta gradinitei ma re-resemnasem cu gandul ca asta e, la 1 ea pleaca si mai bine sa stiu fata langa mine, nitel plansa dar aproape...
Ei bine, era tot in sala de mese, m-am uitat fix in ochii ei fara sa o vad din cauza soarelui puternic. Ea insa m-a vazut si s-a ridicat imediat, a venit spre mine alergand, cu ochii sclipindu-i de bucurie si cu un zambet intins pe toata fata... N-a fost niciodata atat de bucuroasa ca ma vede. Mi-a umplut sufletul si m-a linistit pe loc, mi s-a aruncat in brate razand si chiuind: "mami, mami!". E bine! Mi-au zis toate educatoarele, e bine, s-a linistit, n-a mai plans, a mancat tot, a ascultat povestea, a modelat plastelina... Sigur a modelat plastelina, pentru ca mici bucatele erau lipite de pantaloni, probabil s-a si asezat pe ce a modelat.
Si pentru ca mi-am ridicat piatra de pe inima, acum pot povesti si despre ziua de ieri.
Ieri la gradinita Irinei au venit doi clowni si un teatru de papusi. In mijlocul reprezentatiei, cand toti copilasii priveau papusile cu ochii mari, Irina s-a ridicat in picioare si a spus foarte hotarata, desi nimeni n-a intrebat-o:
- Vine mami!
Toata lumea s-a induiosat, cand imi povestea faza asta directoarea gradinitei zambea asa, a lacrima mica, iar eu m-am topit, dar m-am si bucurat pentru ca inseamna ca Irina a inteles ca mami chiar vine!
Atat de incantata a fost de teatrul de papusi incat toata ziua acasa l-a pomenit pe numitul Vasilica. Mi-am inchiput ca pe vreuna dintre papusi o chema Vasilica, am descoperit insa seara, la povestea de dinainte de culcare ca e un iepure dintr-o carte, nu stiu exact ce anume din piesa de teatru i-a amintit de familia Bocanila si de casuta lor pe care o vopsesc de zor in diferite culori. Poate teatrul de papusi? Poate ca a fost vorba de culori? N-o sa stim niciodata.
Am aflat insa ce crede Irina despre camile.
- Camilele sunt roscate si au coada stufoasa... si mananca mancare mare.
-Cum adica mancare mare?
- Adica legume moaaari si apa.
q.e.d.
ana maria spune:
Anda sa-nteleg ca esti mai impacata? Simtul umorului recapatat ma face sa vad asa.... Mie parca mi se rupe ceva din inima la gandul ca va suferi.. dar asa a fost si cand m-am intors la serviciu....
adita spune:
hai ca o sa fie din ce in ce mai bine
mamica de patru copilasi : Stefan (18 ian. 2007) , Nectarie Ioan (5 ian. 2005), Elena (21 mai 2003)si Antim (27 sept. 2001)
Sabina spune:
ce-mi amintesc de zilele alea!! cand veneam cu cate un pitic din alba ca zpada, din ala tiuitor in geanta ca sa impac lacrimile...
cand ma simteam cea mai ingrozitoare dintre capacune...
si ea stia ca mami vine.Da tot plangea.... dupa o saptamana n-a mai plans.Ah, ba da, uneori, f rar....dar o luam vesela de-acolo.
pupam Irina si Mamica, o sa fie bine!!!
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia
Ortansa spune:
stiu despre ce vorbesti,eu am trecut de 2 ori prin asta.Irinucai si mamicii ei.
I've gt you under my skin
monalac spune:
am dat apa la soricei,citind!in primul rand,pt ca mi se pare minunat sa scrii,sa i scrii practic irinei,ca sa citeasca atunci cand va fi mare...zilele astea,sotul unei membre de aici,de pe dc,a murit.a facut infarct,fara sa se stie bolnav.copilul lui va implini in septembrie 1 an...si cand se intampla nenorociri din astea persoanelor pe care le cunosti,constientizezi ca esti muritor,iar eu ma gandesc ca oricand se poate intampla....si as fi impacata,daca copilul meu ar stii cat de mult il iubesc.....hai ca deviez la ora asta tarzie,poate ca nu era locul aici al unei postari sumbre,dar m a impresionat atat de mult jurnalul tau...cred ca o sa tin si eu un jurnal..pe care cris,cand se va face mai mare,sa l citeasca...si sa stie cat de mult il iubesc..
Witchie spune:
Ne-am luat la revedere de la doamna Ana, bona noastra, de care ne-am despartit cu parere de rau. Inainte sa plece insa, i-a plantat un grauncior de idee Irinei in capsor:
- Vleau un flatiol.
- Ce vrei?
- Un flatiol.
- Pai tu stii ce e ala fratior?
- Da!
- Ce e?
- Un copil... cu mamica lui si alt copil.
- Cam asa. Dar de ce vrei tu un fratior?
- Sa ma joc cu el.
- Si cum sa fie?
- Galben.
- Esti sigura ca vrei un fratior?
- Da.
- Pai daca o sa avem un fratior, va trebui sa-i dai patutul tau de bebelus. Ce zici, i-l dai?
- Nu! Vleau un flatiol male, sa doama in patu' male!
- Si va trebui sa-i dai jucariile tale.
- Nu, nu, sunt ale mele jucaiiile.
- Uite ce-ti propun: maine la gradi te uiti cu atentie la copii si iti alegi un fratior. Mi-l arati mie si o sa zicem ca ala e fratiorul tau, e bine asa?
- Da.
- Dar nu-l mai aducem acasa, sa nu planga mamica lui dupa el. Bine?
- Bine.
De la discutia asta au trecut vreo zece zile, timp in care Irina nu si-a gasit fratior. Mai cautam. Intre timp imi povesteste in fiecare zi ca a plans dupa mami la gradinita, desi educatoarele sustin contrariul.
Sambata dimineata, cand nu ne-am dus la gradinita, Irina cere voie (nu stiu cine a invatat-o dar e dulce cand lasa asa capsorul intr-o parte si zice: "ma lasi mami? sau nu ma lasi?") sa se uite la "minimac" in tadulie ("su-fra-ge-ri-e, Irina!" "Ta-du-li-e!"). Eu trebaluiam in bucatarie, pregateam 6 feluri de mancare asortata la ce capata copiii la gradinita dar ea nu poate sa manance pe motiv de bube alergice. Si-o aud:
- Unde eeeeeti tu, maaaaami... De ce m-ai lasat aiti, maaaaaaaami...
Ma duc siderata in sufragerie si gasesc copila stand picior peste picior pe canapea si jeluindu-se cu ochii spre tavan.
- Ce-ai mamico?
- Asa plangea Ina la gladi, ti-am zis ca sa stii si tu!
Si ca sa-mi incep bine saptamana, ieri dimineata, pe la Eroilor, in plin autobuz 122, Irina se ridica din carucior si striga:
- Faaaaaac pipipipipipi!
Tragedie, dezastru, ce ne facem, ce rusine, ma si vedeam huiduita de calatori ca face copilul pipi pe podeaua autobuzului.
- Irina, esti fetita mare, sa nu faci pe tine ca ne facem de ras! Tine-l bine pana la gradi, ne-am inteles?
- Da. A-nchis usa Ina! Nu face pipi pe ea! Face la buda mica!
Am alergat intr-un suflet, de la Berzei pe Transilvania, rugandu-ma la toti sfintii sa nu cumva sa patim Rusinea. Ei bine, copila a reusit sa nu pateze obrazul familiei si caruciorul cel nou ("losu, mami, losu e culoalea mea plefelata"). Am fost mandra de ea. Si ca recompensa, dupa ce a dormit pentru prima oara la gradi (fara pampers, spre uimirea mea) ne-am dus in Cismigiu. Unde am reinceput dansul ploii pe langa budele care doar ecologice nu sunt.
- Sunt mizelabile, mami, budele astea, a observat pana si copila.
- Sa nu pui mana pe nimic!
- Nu pun mana! Nici tu sa nu pui mana!
Azi am dus-o impreuna cu tati la gradi si si-a luat la revedere de la mine fara sa mai planga. Insa ieri m-a avertizat:
- Cand Ina o sa fie male si mami o sa fie mica, Ina o duce pe mami la gladi si pe ulma pleaca la sevici.
- Si mami ce face la gradi?
- Se joaca, deseneaza, modeleaza...
- Si tu ce faci la serviciu?
- Lucleaza mult Ina! Asa o sa fie cand Ina e male si mami e mica...
Ma si vad pe la 75 de ani, cu mainile inclestate pe gardul azilului si Irina fluturandu-si manuta si zicand: pa mami, acu tre sa plec eu la serviciu.