mergem la cresa:)

No, vine si ziua - luni, sa mergem la cresa... si am emotii de simt ca mor... imi vine sa plang chiar...mii de intrebari sufletesti imi dau tarcoale, intrebari socotite de alte mame ca fiind obisnuite, normale... Mi-e teama ca copilul meu sa nu simta ducerea la cresa ca un abandon, el fiind obisnuit sa stea acasa cu mine...
E sociabil, deschis la orice, e un copil extraordinar intr-un cuvant. Nu as avea de ce sa imi fac griji, ... insa imi fac... Poate ca mi-e imi va fi mai mult dor de cat ii va fii lui de mine... Of, Doamne, deja imi e dor de el, imaginandu-mi ca azi ii luni.
Spuneti-mi din experientele voastre, cum a fost prima zi de cresa, prima saptamana... s-au acomodat copilasii vostrii iubiti???
Sunt convinsa ca Dumnezeu ne va ajuta si vom trece cu bine peste asta insa tot am emotii... Imi dau seama ce repede a crescut copilul meu, ce repede a trecut timpul, maine - poimaine vine timpul sa il dau la scoala, ...
Mentionez ca sunt impinsa de situatie sa il duc la cresa deoarece voi incepe serviciul.


Andrei si Adriana

LiliaToma spune:

Amelia a inceput cresa cu cateva luni in urma. Ca orice mama, aveam aceleasi temeri ca si tine, emotii si frica si disperare. Cum a fost? A fost greu la inceput. Primele zile plangea groaznic, se agata de picioarele mele, eu o imbracam ea se dezbraca, eu o linisteam, ea racnea mai tare... Greu pentru o mama.. dar am incercat sa fiu tare. Dimineata o pupam, ii spuneam ca vin sa o iau dupa masa si plecam imediat. Cu cat ma retineam mai mult, cu atat mai tare plangea.
Cand ma duceam sa o iau, ma intampina cu lacrimi in ochi, dar pe drum ii trecea si imi spunea ca de maine nu o sa mai planga.
Si eu eram paranoica, o intrebam aceeasi intrebare sucita in 10 moduri sa vad daca raspunde la fel( referitor la mancare, la dormit, la atitudine, etc.) O analizam cu atentie la orice schimbare.
Dupa doua saptamani a inceput sa fie mai bine. Incet-incet a inceput sa plnaga tot mai putin. Ii repetam mereu si mereu, ca eu merg la serviciu si ca vin si o iau acasa orice s-ar intampla( era frica ei cea mai mare si ma intreba in continuu daca o sa vin sa o iau).
Acuma dupa 5 luni e mult mai bine. Nici in ziua de azi nu se duce cu placere si mai pune boticul dimineata, dar e mult mai linistita. Nu asa speriata ca la inceput.
Trebuie sa mentionez, ca Amelia e ft dependenta de mine si ft sensibila in general.
Timp de 2 ani am umblat mult prin spitale si avea oroare si groaza de persoane straine sau imbracate in alb. De aceea, banuiesc ca la ea a fost mult mai greu ptr ca era ft speriata.
Sunt insa cazuri in care copilul se adapteaza ft bine si plange ft putin la inceput: ceea ce e normal ptr un copil ce a stat mai mult cu mami.
Succes si curaj

Lilia si Amelia(26.09.2004)

malla spune:

multumesc din suflet ca te-ai oprit sa imi spui din experienta ta, conteaza enorm pt mine.


Andrei si Adriana

26octombrie spune:

adinel, uite aici, si eu sunt in aceeasi situatie . hai si tu!

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=105655

la ce cresa mergeti?



Luana si Hora - 14 Mai 2006

www.geocities.com/mamici_de_mai_iunie2006/povesti.html#Hora " target="_blank">poveste
io tot cresc

“Daca ti se da o coala liniata, scrie pe cealalta parte”
(Juan Ramon Jimenez)