Infertilitatea - de ce nu ne intelege nimeni?

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

Din cite stiu, si stressul e o cauza de infertilitate.... una din posibilele explicatii pentru acea "infertilitate inexplicabila" care afecteaza destule cupluri.
Sigur, daca ai probleme "functionale" ca sa spun asa , cum ar fi trompele infundate, nu le desfunzi la psiholog. E absolut inutil sa te gindesti sa nu fii stressata, ca daca nu esti, precis se intimpla....

Elise & BBLisa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ioana_p76 spune:

quote:
Originally posted by Lucia52
Sper din toata inima sa reusesti! Nu mai lua in seama toate rautatile! Sa te rogi la Bunul Dumnezeu, dar... din toata inima!
Sa va ajute Dumnezeu pe toate sa faceti copilasi sanatosi!

Lucia52 iti multumesc pentru gandurile bune!
Si eu ma la Dumnezeu, sper sa ma asculte si sa ne ajute!
quote:
Originally posted by Andriuscha
"psihicul conteaza, detaseaza-te si se va intampla" eu nu pot fi de acord.
nu vreau sa te supar, dar ce are psihicul cu trompele? mai bine zis cum ar putea lucra pishicul sa desfunde trompele, cand stii ca sunt infundate?
in alta ordine de idei, inainte sa demaram "proiectul bebe" am fost, slava Domnului, destul de relaxati. si cu psihicul ok. de ce nu s-a intamplat?
asa ca astea le consider eu "praf in ochi". atunci cand nu stii ce sa mai spui, spui "detaseaza-te, nu te mai gandi si va veni", samd.

Of, draga mea Andreea, ai si tu dreptate, cand sunt probleme trebuie acestea rezolvate, dar si psihicul trebuie sa fie bun. E foarte greu, iti zic si eu, care am trecut printr-un fiv nereusit, tare mult mi-a luat sa imi revin la un psihic bun, si asta numai din cauza ca acum vreau sa ma detasez de toate problemele si sa plec cu psihicul bun, ca cel putin la fiv, dupa ce ai deja embrionasii in burtica, conteaza f. mult.
Am si eu momente in care stau f. prost cu psihicul, cred ca m-au afectat tare mult nereusitele prin care am trecut, 5 inseminari, 1 fiv, plus alte n luni de numarat zile si vesnica depresie cand aparea cm..
Tot din cauza starii mele psihice care e super sensibila, trece usor de la o stare normala la depresie si nervi, sa va povestesc ce am facut eu duminica asta cand m-am intalnit cu soacra si cumnata prima oara de la faza de pe prima pagina, de la care a pornit totul.
Dar va zic in alt mesaj, ca mi-e frica sa scriu mult deodata, mi s-a intamplat sa pierd mesaje lungi
Oricum, acum ma simt mult mai bine si imi pare bine ca s-a intamplat asa.



Ioana
poze szeged poze cu animalutele mele poze noi animalutze!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ioana_p76 spune:

Deci, sa va povestesc:
Cumnata-mea a fost internata in spital vreo cateva zile (ca i-a facut tratam sa nu nasca inca, mai are vreo 2 sapt si copilul se cam pregatea sa iasa). Cand s-a intors din spital, mi-a zis ca uite, era o tipa care urmeaza sa nasca gemeni, care facuse fiv in Turcia si ca cica acolo sunt sanse 70%! Mie mi s-a pus pata si n-am mai putut sa tac si am zis ca nu cred, asa ceva nu exista, ca noi nu suntem prosti si ca ne-am informat, dc ar fi sanse 70% aici ar fi un record mondial, ca cine stie ce fel de statistica au facut aia sa atraga clienti, ca tipa asta a avut norocul pe care l-ar fi avut oriunde daca era sa fie.(sansele la nivel mondial sunt 30-35% -considerand pana se naste copilul- stiu si de pe net, si din reviste de specialitate, dintr-o carte scrisa de dr. Protopopescu de la Medsana, care face FIV, deci din multe surse)
Ce mai, aveam o mie de draci, ea nu stia sa faca deosebire nici intre inseminare si fiv, si mi s-a parut aiurea in nestiinta de cauza sa sustii asa niste idei din "auzite"
Chiar vroiam sa plecam, asa de tare ma ambalasem, si apoi m-am pus si pe un plans din ala nervos si le-am "turnat" pe toate(aproape) ca m-au suparat cu faza cu mama purtatoare, ca nu ne inteleg, ca noi trecem prin atatea, ca acum suntem in fata unei alte incercari si eu, cel putin, sunt cu nervii cam intinsi si nu mai pot sa suport, daca nu pot sa ne inteleaga sa ne lase in pace, sa nu mai vb cu noi pe tema asta. Si ce mai, le-am zis mai multe, si cum m-am simtit dupa fiv, ca am plans o sapt non-stop apropape, ca am facut depresie, ca si la servici am plans, m-am certat cu lumea ca asa fac din cauza ca nu mai suport. Ca ce, ei ii ardea de glume cu "mama purtatoare" etcetc.
Intre timp se pusesera si ele pe plans, ca nu-i adevarat, ca ele ne inteleg, dar nu stiu cum sa ne ia, ca si cu mama purtatoare nu a fost o gluma, cumnata-mea a zis ca auzise si ea la tv de Adriana Iliescu ca a fost purtatoare si s-a "trezit" zicand asa, a recunoscut ca nu a zis in cunostiinta de cauza, dar ca ea chiar ar vrea sa ne ajute dc ar fi , Doamne fereste , cazul de asa ceva (eu acum nu stiu daca doar a intors-o sau chiar asa o fi fost, ideea e ca ii parea rau) si ne-a zis ca ea ne intelege, ca si ea cat a stat in spital si era sa piarda sarcina, (a trecut prin niste clipe de cosmar si intr-adevar aici si eu o cred, mi se pare groaznic sa stai cu frica in san ca poti pierde sarcina) ca trebuia sa vb pe loc si ne-am fi inteles, eu le-am zis ca m-a macinat problema, f tare ca am vb si pe net cu mai mute fete ca si mine si ca m-au inteles
Si ele in continuare ziceau ca vor din tot sufletul sa reusim, ca se roaga pt noi, soacra-mea chiar a zis ca se gandea ca poate e si vina ei pt cate avorturi a facut, chiar nu-mi venea sa cred ca zice asa ceva, ca pana acum totul suna a lauda, ca se roaga mereu pt noi, ca se duce la biserica
In fine, pana la urma m-am descarcat, ne-am inteles, ne-am imbratisat, am plans, insa imi pare tare bine ca am lamurit problema, si fraiera sa fiu daca mai se intampla asa ceva daca nu vorbesc pe loc si spun ce ma deranjeaza.
Cred acum ca tot ce au zis atunci a fost din ignoranta, pana la urma si nu neaparat din rautate, au recunoscut ca nu prea inteleg ele bine ce inseaman fiv (bine, ca se puteau informa, dar in fine..) acum poate au inteles, oricum, eu ma bucur ca acum sunt cu sufletul mai usor, ca nu mai am pata pusa pe ele, mai ales ca in curand va naste si ea.
In final mi-a dat iar sa pun mana pe burta ei si ce chestie, nu m-a mai suparat deloc, chiar mi s-a parut interesant sa simt cum se misca copilul, cred ca ea totusi nu vroia sa se dea mare cu sarcina, poate mi se parea mie de ciuda, nici nu stiu ce sa mai cred, oricum cand ai probleme cum avem noi parca nu mai poti sa judeci limpede si eu mereu am crezut ca vrea sa ma raneasca...era totusi prea curand dupa fiv cand mi-a dat sa pun mana prima oara...
Nu cred ca m-au pacalit acum, ca se vedea ca le pare rau, nu cred ca au jucat teatru, adica sper ca au fost sincere.
Singurul lucru de care nu i-am zis e faza cu pusul mainii pe burta ca sa simt miscarile copilului, dar ma gandeam ca asta chiar nu vor intelege, din moment ce si eu am sentimente contradictorii o data sufar, o data nu, nici nu mai stiu ce sa cred
Ce e clar, vreau sa imi treaca aceasta gelozie pe ea si sa privesc nepotul ca pe un membru al familiei, sa pot tine la el si sa nu fiu geloasa
Are si ea problemele ei si daca nu face din rautate e in ordine, treptat va intelege prin ce am trecut si sper sa nu mai trecem vreodata
La toata faza asta a asistat si sotul meu, care m-a lasat sa ma "desfasor" in voie, of, saracu, cred ca s-a simtit si el f. prost ca ma consum asa...El doar imi zicea ca degeaba ma agit ca e f. greu pentru cei din afara sa ne inteleaga.
Nu stiu daca e bine ce-am facut, poate nu era momentul ca ea urmeaza sa nasca, dar asa "m-a apucat" cred ca "s-a spart paharul" care era prea plin
Ma bucur ca acum am reusit sa ne intelegem una pe alta, ca aceasta problema ma apasa f. tare. Si sper ca au inteles si ele sa fie mai atente la ce zic, ca noi trecand prin atata stress, orice lucru, poate insignifiant pt ele, pe noi ne poate rani tare.

In continuare, va multumesc si voua, tuturor, pentru intelegere!



Ioana
poze szeged poze cu animalutele mele poze noi animalutze!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andriushca spune:

ioana, draga mea, ce bine cunosc toate starile astea contradictorii! ar trebui sa ne echilibram un pic sentimentele.
sa nu te superi pe mine, dar ati fost putin comice in scena cu plansul, parca va vad pe toate plangand, fiecare din motivele lui si impreuna!
sa stii ca e bine ca s-a spart "buba". de acum o sa va fie mult mai usor sa comunicati.
si sa nu te astepti ca la nasterea nepotului sa simti ceva inaltator. gelozia va exista in continuare, undeva ascunsa in suflet, dar trebuie sa fi constienta ca el nu are nicio vina si nici mama lui, pt. ceea ce vi se intampla voua. eu cred ca ea nu a fost falsa, pur si simplu inainte de atat a fost in stare si nu s-a priceput sa-ti arate mai mult.
pe mine m-ar flata sa se ofere cineva apropiat sa-mi poarte copilul si as sti, in ultima instanta ca mai exista o solutie pe langa cele clasice.
pupici si mai vb.

ZOZOLINA

andreea

...daca viata ti-a dat lamai... fa limonada!...

COUNTING THE DAYS

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns catacris spune:


Ioana, si daca nu ar fi o cumnata sau o soacra, care sa raneasca prin acel fel de gandire, sau sa vorbeasca fara sa gandeasca sigur s-ar gasi alti binevoitori care sa-ti explice cum era pe vremea lor "ca ramanea insarcinata numai dupa o privire de-a sotului". Si traind in societate, eu cel putin, gasesc multe astfel de persoane care sa isi dea cu parerea ca ar trebui sa ma duc mai des sau la mai multi doctori, sau cate si cate indicatii care parca nu sunt bine venite de la cei care nu au trecut prin asa ceva.
Partea buna la faza cu cumnata ta: ai deschis subiectul.... pentru mine e mult, nu gasesc in jurul meu persoane care sa fie in aceeasi stare cu a mea, iar vesnica replica "nu te mai stresa si ai sa vezi ca reusesti" ma termina, pana si replica ma streseaza. Am citit la multe din voi fetelor ca tocmai cand v-ati relaxat ca nu v-ati mai gandit s-a intamplat minunea, si nu stiu cum sa fac sa nu imi mai doresc atat de tare un copilas ca sa nu ma gandesc in fiecare moment. De exemplu acum mai am vreo doua zile pana ce ar trebui sa imi vina CM, sunt super incordata, si ma tot gandesc ca am tot dreptul sa fiu incordata acum, ca stresul de acum nu se pune, ca daca era sa se intample se intampla acum cateva zile-saptamani.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ada29 spune:

Ioana ma bucur nespus ca ai clarificat situatia cu soacra si cumnata.Eu tind sa cred ca au fost sincere.Pana la urma chiar nu au fost interesate sa se informeze de procedurile FIV,nu era cazul lor.Diferenta dintre IA si FIV nici eu n-o stiam pana nu m-am batut de ele si cred ca si tu la randul tau iti doreai sa nu cunosti atatea lucruri despre proceduri,dar ce sa facem,mergem inainte.

Apropo de FIV-ul care urmeaza sa-l faci cu siguranta o sa fie cel norocos,tinem pumnii in continuare.

Ma bucur asa mult ca iti primesti nepotelul cu sufletul curat si impacata cu tine,el ingerasul,nu avea nici o vina ca mama lui si bunica au aruncat niste vorbe din nestiinta.

Mult,mult succes!

ada

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ioana_p76 spune:

Am citit raspunsurile voastre si va multumesc mult!
Andreea cum sa ma supar pe tine, draga mea? Poate vazut din afara eram comice acum si eu cand ma gandesc imi vine sa zambesc

quote:
originally posted by Andriuscha
si sa nu te astepti ca la nasterea nepotului sa simti ceva inaltator. gelozia va exista in continuare, undeva ascunsa in suflet, dar trebuie sa fi constienta ca el nu are nicio vina si nici mama lui, pt. ceea ce vi se intampla voua. eu cred ca ea nu a fost falsa, pur si simplu inainte de atat a fost in stare si nu s-a priceput sa-ti arate mai mult.

Eu sper totusi ca voi scapa de acest sentiment de gelozie, sau ca cu timpul pe masura ce va creste copilasul, se va atenua si va disparea. Si mai sper ca voi scapa si din cauza ca voi fi si eu insarcinata si apoi voi avea copilasul meu si sper sa devin o f. buna prietena cu cumnata-mea cand cei doi copilasi ai nostri vor fi prieteni de joaca!

quote:
Originally posted by Catacris
vesnica replica "nu te mai stresa si ai sa vezi ca reusesti" ma termina, pana si replica ma streseaza. Am citit la multe din voi fetelor ca tocmai cand v-ati relaxat ca nu v-ati mai gandit s-a intamplat minunea, si nu stiu cum sa fac sa nu imi mai doresc atat de tare un copilas ca sa nu ma gandesc in fiecare moment.

Of, si eu sunt la fel, cred ca cele care cititi acest subiect ati vazut cum reactionez si cat ma stressez, dar imi tot impun sa nu ma mai stressez, nu stiu cum o sa fac..E usor de zis, dar greeeuu de facut..
Cata, iti doresc din suflet sa ti se implineasca dorinta ta cea mai mare de a avea un copilas al tau!

Ada iti multumesc pentru intelegere si pentru incurajare!
Nu ma deranja la ele ca nu stiau dif dintre fiv si IA, ci ca vorbeau despre asta si dadeau sfaturi ca si cand ar fi stiut..dar ma rog, multa lume face asa in multe domenii, se cred "atoate-stiutori" cum e vb aia, "la politica si la fotbal se pricepe toata lumea", eu as completa-o :"la sfaturi de facut copii se pricep toate femeile!"
Dar eu fiind foarte sensibila la sub. asta, normal ca am reactionat asa.

N-o sa mai scriu o vreme la acest subiect.
Eu luni plec in Ungaria sa facem FIV-ul! Am niste emotii! Sper sa ma intorc de acolo
Va multumesc ca m-ati inteles si ca imi sunteti aproape!

Ioana
poze szeged poze cu animalutele mele poze noi animalutze!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ada29 spune:

Doamne-ajuta Ioana!

Iti tinem pumnii si incepem galeria!


ada

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kover spune:

ioana:sa dea Domnul sa vii cu vesti bune.catacris:Doamne ajuta sa vina si la tine bb.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andriushca spune:

ioana, ce mai faci? cum mai e moralul tau? trebuie ca esti nerabdatoare si ai si de ce! te pup si tin pumnii stransi! sa fie intr-un ceas bun!
te pup!

ZOZOLINA

andreea

...daca viata ti-a dat lamai... fa limonada!...

COUNTING THE DAYS

Mergi la inceput