Infertilitatea - de ce nu ne intelege nimeni?

Ma gasesc in fata unei probleme si nu stiu cum sa fac fata..De ceva timp ma macina si nu mai suport!
Sa va zic pe scurt istoria mea. De vreo doi ani am aflat ca nu putem avea copii decat prin FIV sau adoptie..ce sa va mai zic cat am suferit, doar cineva care trece prin asa ceva poate stii si intelege.
Am trecut de curand printr-un FIv din pacate nereusit (asta dupa ce am facut si cateva inseminari nereusite, de - ca sa ma invat cu esecul..)
Si mi-a fost f. greu si imi e si in continuare pt ca cumnata-mea, pe care oricum nu prea o agream, e insarcinata si se "da si mare" in fata mea cu sarcina ei, nu ma pot abtine sa nu ma oftic ca ea a ramas super usor, din prima luna, avand si un avort la activ.
Stie care sunt pb noastre (inclusiv ca sotul meu, deci frate-sau are pb) si practic din cauza asta trebuie sa facem FIv, nu ca ar conta, eu consider ca e pb cuplului,dc unul are o problema, ea a amndorura.
Cu toate astea, si ea si soacra-mea (care mai se si lauda ca are la activ n avorturi, ca dc v-as zice cate mi-a spus ca are, ati zice ca exagerez) nu pot crede ca baiatul lor ar fi cu pb, imi sugerau mereu sa merg la Sovata sau alte idei "stralucite".
Dupa ce ca nu ne-a reusit FIV-ul (sansele fiind de 30% si spunandu-le si lor) si am trecut printr-o stare groaznica, sa va zic cum se purtau cu mine Cumnata-mea la doua zile dupa ce venisem in tara dupa FIv imi zicea cum ii misca ei copilul in burta, imi arata si burta(acum are 7 luni), imi arata poze de la echo si mie mi se pare totusi cruzime (sau prostie) din partea ei, desi spunandu-i prin ce trecem, ea sa faca tot asa. Eu sunt o bleaga si nu am putut sa ma supar pe ea pe moment si sin cauza ca e gravi, dar si din cauza sa nu-l supar pe sotul meu, care tine mult la ea si el parca nu imi intelege gelozia si rautatea pe care le-am acumulat fara sa vreau pe ea. Eu cred ca conform zicalei"nu vorbesti du funie in casa spanzuratului", orice om cu bun simt nu ar fi trebuit sa faca asa ceva.
Bun ce vina are ea ca noi nu putem avea copii, puteti intreba voi? Intr-adevar, chiar n-as avea nimic impotriva ei daca nu s-ar mai lauda atata cu sarcina si chiar nu era momentul.
iar zilele trecute mi-a trantit urmatoarea "pleasca" daca nu cumva avem nevoie de o mama purtatoare!!!Imi venea s-o iau la bataie, dar ca proasta parca n-am avut replica
Mi-a zis asa din cauza ca mintea ei nu a putut pricepe ca si FIV-ul e ca o loterie, poti sa fii perfect, sa ai conditiile optime si tot sa nu reusesti. Ea crede ca de vina pt nereusita as fi eu, probabil, ca de sotul meu isi facuse "datoria", embrionii erau la locul lor, nu?
Intre timp am zis ca o sa trec cu vederea, cum am facut de atatea ori, insa ori s-a umplut paharul, ori asta a fost cea mai naspa faza, nu stiu, cert e ca nu mai suport nici sa aud despre ea, nici s-o vad, nimic si nu ar fi vreo problema dc n-as mai vedea-o, ca nu sufar deloc, dar ce ma fac cu sotul meu care tot imi zice sa o las balta, sa nu mai pun la suflet, sa trec cu vederea, ca atata stie si ea.
Oricum, a recunoscut si el ca oricate le-am spune despre FIv si despre cum ne simtim noi, totul e DEGEABA!! Ca nu ne intelege nimeni, decat cei ce trec efectiv prin asta.
Din cauza asta ma simt asa de bine pe forum, ca am intalnit multe fete care ma inteleg din cauza ca impartasim, din pacate, aceeasi problema.
As fi postat acest subiect la aspirante, dar am vrut sa-l cititi si voi cele care nu ati avut probleme in a face un copil, sa vad ce parare aveti, eu sper ca si voi ne puteti intelege.
Si sper ca aici fete ca si mine sa ne putem impartasi toate gandurile si nemultumirile legate de aceasta problema care ne macina.




Ioana
poze szeged
poze cu animalutele mele

marcellinna spune:

Pai as zice si eu maximum in apararea cumnatei ca nu e vina ei ca e gravida tocmai acum cand tu ai avut esecuri dar mi se pare si mie ca cumnata-ta prea face o virtute personala din faptul ca ea a ramas insarcinata rapid.

Mai sunt si nesimtite (cumnata si soacra) sa-ti mai si arunce in fata tocmai tie cat de "pricepute "sunt ele in a face copii chiar daca au avorturi la activ .Ma rog e treaba lor dealtfel nu comentez aspectul mai mult decat e cazul,dar in circumstanta in care i-o spui asta sotiei fiului/fratelui care sufera de pe urma esecurilor,asta e cruzime.
Cireasa de pe tort e ca in nesimtirea lor ignorand ca si sotul tau are o problema iti propun nonsalant o mama purtatoare.
Daca ai fi o mojica si o ignoranta ca ele(scuza-ma ca le judec)poate ca le-ai fi replicat ca s-ar putea ca nu de mama purtatoare sa ai nevoie ci de un donator de sperma.Ele ar merita replica dar ai nimeri pe acelasi nivel cu ele,unde mai pui ca ti-ai rani sotul.

Eu cred ca de fapt tu nu esti neaparat geloasa pana-n maduva pe sarcina cumnatei,ci esti mai degraba ranita de comportamentul ei si al soacrei.
Din pacate daca bunul simt nu vine de la ele nu cred ca o sa poata cineva sa-l toarne in ele.

Sotul tau iti spune cu alte cuvinte "nu sunt rele sunt doar proaste".Daca sotul tau a zis sa le lasi balta de ce nu-l asculti? Nu te mai duci pe la ele si gata.Eu pe cumnata as lasa-o-n pace (temporar)doar din respect pt sarcina ei dar soacrei tot i-as zice vreo doua daca m-ar intreba de ce nu-i mai calc pragul.Poate se lumineaza si o lumineaza apoi dupa ce naste si pe fiica-sa...cum stie ea mai bine.

dodo spune:

Cu cit la bagi in seama, cu atit se vor baga singure-n seama...Cind isi anunta vizita, spune ca tocmai va imbracati sa mergeti undeva (la restaurant, sic!), daca va invita la ele, spuneti ca tocmai asteptati musafiri...Evident NU la mai spuneti cind faci urmatorul FIV si in general TOT ce e legat de viata voastra de cuplu trebuie sa ramina in interiorul cuplului. Daca vreuna cere explicatii despre schimbarea de comportament fata de ele, le spuneti simplu ca fiecare se confrunta cu probleme diferite si e cazul ca fiecare sa si le descurce singuri, fara a bate toba-n sat.Discretia este o calitate rara la oameni, de aceea este atit de apreciata..

Lemoni spune:

Inteleg durearea ta , dar inteleg si bucuria cumnatei ......Cel mai bine ar fi sa te bucuri pt ea si pt viitorul tau nepot(a).

daniela_b spune:

quote:

---

Initial creeata de ioana_p76
dar ce ma fac cu sotul meu care tot imi zice sa o las balta, sa nu mai pun la suflet, sa trec cu vederea, ca atata stie si ea.
Oricum, a recunoscut si el ca oricate le-am spune despre FIv si despre cum ne simtim noi, totul e DEGEABA!!


Ioana
poze szeged
poze cu animalutele mele

---

Ioana, sotul tau are dreptate si-ti zice bine "las-o balta".
Si cum degeaba le-ati spune voi despre ce simtiti, mai bine nu o mai faceti.
Ori cumnata ta nu-si da seama cit te raneste ori isi da seama dar o face intentionat (cine stie poate chiar ca sa-ti plateasca polite mai vechi, caci spui ca nu prea va puteti suferi).
Dar in niciunul din cazuri nu merita sa pui la suflet atitudinea ei.
Exista atitea alte lucruri bune de facut.
De pilda, daca nu poti schimba nimic in comportamentul cumnatei, schimba la tine: ia-ti o mina optimista, construieste-ti o atitudine pozitiva, scoate-ti din minte parerile celor ce nu conteaza cu adevarat in implinirea planului de viitor ( ma gindesc ca doriti sa incercati din nou o procedura FIV sau sa optati pentru adoptie), atunci cind esti privita cu compatimire sau superioritate nu riposta sau nu te macina ci pastreaza-ti surisul.

Aceste lucruri iti pot dezarma intr-o oarecare masura "dusmanii" dar mai ales (si mai important) te vor ajuta sa te concentrezi pe tine si pe ce ai tu de facut in loc sa-ti irosesti energia si nervii.

Lemoni are dreptate: si bucuria cumnatei poate fi de inteles asa cum tot de inteles e si durerea ta.
Fii tu prima care arati o capacitate superioara de judecata, fa tu primul pas si incearca sa te bucuri pentru ea, gindindu-te ca "ce e al tau, e pus deoparte!".
Poate ca nu vei obtine nimic din partea ei dar vei obtine ceva pentru tine: vei fi mai buna iar oamenilor buni li se intimpla lucruri minunate, ai sa vezi!

p.s. Noi incercam de 14 ani sa devenim parinti.
Ai idee la ce balamuc ar fi trebuit sa fiu inchisa eu azi daca m-as fi consumat pentru rautatile pe fata sau cele voalate sub sfaturi "binevoitoare" din partea rudelor, vecinilor, cunostintelor etc?
Chiar si azi, socrii mei imi spun : doar n-o sa mai faceti de acum copii!!! La ce va mai trebuie? Nu se poate, nu se poate...aveti destui nepoti (5 bucati), n-aveti pe ce cheltui banii?



www.helpsonia.com

andriushca spune:

ioana, nu ne intelege decat cine trece sau a trecut prin asa ceva. nu poti cere de la oameni ceva ce nu-ti pot da. incearca sa o eviti pe cumnata ta si nu-i mai povesti nici tu nimic din ce faceti ca sa nu-i dai ocazia sa se impauneze ea cu reusita ei.
sa stii ca si mie mi-a spus cumnata mea (ei au o fata de 14 ani si a ramas gravida chiar in luna de miere) ca am cheltuit destul cu investigatii si inseminari si ca mai bine sa o lasam balta si sa fie cum o vrea DD. am simtit asa o furie cand am auzit-o, parca asta echivala cu ideea ca nimic nu se mai poate face pt. noi si aruncam banii pe fereastra. noroc ca pe noi familia nu ne mai intreaba nimic acum, daca vrem sa povestim, povestim, daca nu, nu.
si mie uneori mi se pare de domeniul SF sa raman eu gravida.
te pup si capul sus. odata si odata va fi, o sa vezi! numai ca nu stim cand.


ZOZOLINA

andreea

...daca viata ti-a dat lamai... fa limonada!...

COUNTING THE DAYS

IreneCAM spune:

IOANA, nu se poate spune ca nu intelege nimeni, cei care au trecut prin asta stiu exact ce simti, cat de frustrant e sa faci tot ce depinde de tine, iar rezultatul sa fie tot negativ. Si cat de dificil, dureros sau enervant (in functie de starea ta de spirit) este atunci cand apare intrebarea "inocenta": dar voi nu vreti sa aveti copii?(ma rog, cu variatiuni, ex: v-ati facut analizele?).
Cei care nu s-au confruntat cu aceasta problema, nu vor intelege in veci si pace. Eu ii ignor sau ii evit, dupa caz.Deja am inceput sa simt cand o discutie se intreapta catre ce e dureros pt mine si schimb rapid subiectul.
Nu ai cum sa le faci sa te inteleaga, ignora-le. Sau, mai bine, da-le o replica usturatoare cu zambetul pe buze, ca sa se lecuiasca de spus tampenii. Si da, nu le mai povesti despre ceea ce faceti legat de bebe.



Spiridusha:))

A_Iulia spune:

Ioana, eu nu as judeca-o asa tare pe cumnata ta.

Inainte sa raman eu gravida cu Vivi, o buna prietena de-a mea a nascut un copilas prematur, care a trait cateva zile. Mi s-a rupt sufletul atunci, am lans enorm, si ea era bineinteles varza.
Apoi in scurt timp eu am ramas gravida - in toata perioada de sarcina, prietena mea m-a evitat. Pentru mine a fost neclar: de ce daca apar suferinte si suntem amandoua alaturi, cand apar bucurii nu putem fi?
Nu am insistat atunci deloc, desi in sinea mea era in continuare neclar ce o face sa fie atat de distanta, pentru mine era dureros sa vad ca nu o intereseaza deloc si ca nu participa de nici un fel la bucuria mea.

Abia cand avea Vivi 2 ani am reluat legatura, cand prietena mea mi-a zis ca si-a revenit si ca vrea sa faca din nou un copil.

Nu intotdeauna cei din jur pot sa inteleaga ce e in sufletul tau. Asta nu inseamna ca e ceva in neregula cu ei. Ia-ti distanta necesara de ceea ce te doare (daca cumnata ta e gravida)...si asteapta un pic, problema o sa se rezolve. Si doar pentru o perioada mai grea nu trebuie sa rupi relatii.

S-a oferit sa fie mama purtatoare - eu i-as da o floricica pentru asta. Incearca sa-i explici exact care este situatia si ca este posibil ca solutia asta sa nu ajute deloc.

Mi se pare cel mai putin important care din voi e cauza...ca tu...ca sotul tau...chiar este nesemnificativ. Important este sa gasiti solutia potrivita.

Toate o sa treaca cand ai sa tii in brate bebelusul.

Adina + Olivia 04.03.2004

Lemoni spune:

Si eu m-am oferit sa fiu mama purtatoare la prietena mea , si sincer chiar asta am simtit cand am zis , ca ea probabil a luat-o ca o jignire nu am aflat niciodata .Acum cand am citit mesajul tau m-a pus chiar pe ganduri pt ca depinde de interpretare.
Daca cineva apropiat mie mi-ar propune sa ii port copilul ar fi probabil ceea mai mare bucurie pt mine sa pot sa ajut ,asta asa ca prietenul la nevoie se cunoaste . Chiar asta ar fi alt subiect interesant poate deschid unul sa aflam pareri.

megbeng spune:

eu mi-am facut o buna prietena la "aspirante" in perioada in care am stat pe acolo...dupa ce am ramas insa gravi...am evitat-o eu. cumva..ma simteam ..prost..ca eu am ramas si ea nu..cand mai vorbeam nu incepeam prin a vorbi despre bebelusul din burtica, ii raspundeam insa cand ma intreba.

au trecut 6 luni de cand am nascut..am vorbit de putine ori cu ea si mi-e groaza de momentul in care o sa ne revedem...nu-mi pot manifesta bucuria fata de ea, nu as putea..nu o sa mi vina sa il alint si sa il giugiulesc pe matei in prezenta ei..nu stiu cum o sa fie...

in concluzie..te inteleg f f bine ; si iti doresc din tot sufletul sa iti dea Dumnezeu cat mai curand un bebelus al tau.

mie mi se pare ca a ta cumnata are o mare lipsa de compasiune..poate chiar fara sa isi dea seama..

---

meg,dematei(9.02.2007)

ioana_p76 spune:

Va multumesc tuturor pentru raspunsuri!
Ma bucur ca am gasit intelegere la voi!
Si acum sa va mai zic cate ceva, sa ma fac inteleasa mai bine. In primul rand, nu e ca sunt geloasa pe sarcina cumnatei mele, incerc cat pot sa ma bucur pentru ea, in sa cel mai mult ma deranjeaza ca ea nu simte cat suferim noi si face unele gesturi care ne dor. Eu cred ca la doua zile dupa ce venisem acasa dupa FIV-ul nereusit, nu era cazul sa ne arate poze de la echo (ca vazusem si inainte sa plecam) sau sa-mi ia mana si sa o puna pe burta ei, sa simt niste miscari ale copilului. Deci cred ca putea sa mai astepte cu astfel de gesturi, sa trecem si noi putin peste momentul dificil in care ne aflam. Eu pe vremea aia plangeam aproape non-stop, insa nu stiu cum de m-am abtinut sa nu plang si de fata cu ea, probabil din picul de mandrie care imi mai ramasese.
Deci nu sunt absurda, nu zic sa nu-si manifeste bucuria si de fata cu noi, insa se putea gandi ca atunci chiar nu era momentul.Si am trecut peste asta, dar v-am zis mi-a pus capac cu faza cu mama purtatoare si de atunci nu mai vreau s-o vad. (stiu ca treptat o sa-mi treaca si asta..ca n-am incotro, e sora sotului meu...)
Si fetelor, sa stiti ca ea cand a zis de mama purtatoare nu a zis ca sa ne ajute, ci mai degraba pe un fel de ton de gluma(ce rau imi pare ca n-am reactionat pe moment, macar s-o intreb daca ii arde de glume). Cum poti sa zici asa ceva in serios cuiva care stii ca nu are nevoie (desi nu vrea sa creada, ca de cum sa fie fratiorul ei de vina, mai bine sa fiu eu).Deci noi chiar i-am spus in timp, pe masura ce-mi faceam si eu diverse teste si analize ca teoretic sunt in regula, desi mai bine nu le spuneam nimic, insa sotul meu a vrut asa, ca ma innebuneau cu mersul la Sovata sau ca stiu ele nu-stiu-ce medici "minune".
Asa zic si eu, ca nu conteaza cine e cu probleme, ca doar ne afecteaza pe amandoi, e problema cuplului nostru.
Si revenind la "mama purtatoare", daca ar fi fost cazul si intr-adevar s-ar fi gandit la asta, cred ca alta ar fi trebuit sa fie modalitatea prin care sa se ofere, cum ar fi sa ne dea de gandit ca exista si varianta asta , sa ne vorbeasca treptat de asta, ca e o problema mult prea delicata.
Daca ar fi cazul de mama purtatoare, in nici un caz nu as alege pe cineva din familie, as prefera sa platesc o groaza de bani dar sa fie cineva strain, care sa nu vina peste ani cu fel si fel de pretentii.
Despre asta ar fi multe de zis, insa eu cand am deschis acest capitol m-am referit strict la faptul ca nu suntem intelesi si acest lucru doare, mai ales cand vezi ca cei care ar trebui sa-ti fie apropiati nu sunt.
Am fost fraieri ca le-am zis, dar nu ne-am imaginat ca n-o sa ne inteleaga. Pe viitor o sa incerc sa le zic cat mai putine, insa oricum deja stiu cand vom face urmatorul FIV, in sept, dar parca nici nu le pasa, soacra-mea oricum isi are nepotelul "asigurat"(ca pana acum ne batea pe noi la cap cand facem unul mic..)
E bine insa ca FIV-ul il vom face in Ungaria, vom fi departe de toata lumea si nu ne vom mai gandi la nimic, nu ne va deranja nimeni.
Si voi urma sfaturile voastre, le voi vedea din ce in ce mai rar, oricum vor fi si ocupate cat de curand cu nepotelul. Sper sa reusesc sa trec peste rautatile lor si cand ma voi duce la ele, sa ma duc pentru nepotel.

Va las acum, ca trebuie sa plec la servici, insa revin ca mai am cate ceva de zis. Va pup!



Ioana
poze szeged
poze cu animalutele mele