Orbitor...dupa Cartarescu :-))
Orbitor...dupa Cartarescu :-)) | Autor: lilanda
Da, subiectul asta e o prelungire a "Clubului cititoarelor", asa cum cum "Aripa dreapta" (pe care o astept sa vie
) vrea sa fie rotunjirea "Orbitorului", o intregire a simetriei omului!! Ca urmare, vreau sa-i intreb pe cei care au citit sau inceput sa citeasca "Aripa dreapta", daca aripa asta e viitorul si daca il completeaza pe omul Cartarescu si pe noi toti - conform viziunii sale din "Aripa stinga", cum ca omul sta "intre trecut si viitor, ca un corp vermiform de fluture intre cele doua aripi ale sale"? Imi place la Cartarescu ideea asta de simetrie umana plana, in care pe axa x-silor e timpul si pe cea a y-cilor, spatiul. Imi place ideea de simetrie creier-sex si de greseala genetica a speciei umane, aceea a reflectarii memoriei in dragoste si vice-versa...aka, sexul ar trebui sa aiba memorie, iar creierul- dragoste!!!
La recitire, imi dau seama ca "Orbitor" e, daca nu o carte pentru orbi, o carte pentru miopi. O carte care are un contur difuz de la distanta, greu de inteles, greu de definit, dar care, pe masura ce te apropii si te apropii de ea, acel contur laolalta cu miezul lui ti se dezvaluie din ce in ce mai clar, clar ca visul pe care-l visezi, ca visul care ti-e clar doar in vis si nu mai departe de momentul in care te trezesti!
Natasa, tu spuneai de "Nostalgia" (n-am citit-o) ca e cartea ta preferata scrisa de Cartarescu?? De ce? Are de-a face cu sentimentul nostalgiei din Orbitor??
Raspunsuri
iarina spune:
iaca raspund eu care n-am citit Orbitor (desi sunt o cititoare inraita si imi tot spun de multa vreme ca e timpul sa ma apuc de trilogia asta) insa am devorat Nostalgia. Nu stiu daca e aceeasi nostalgie ca in Orbitor....insa banuiesc ca nostalgia lui Cartarescu este peste tot la fel. Nostlagia este un ciclu de povestiri (favoritele mele sunt Mendebilul si REM)si cred ca toata temele cartaresciene isi au radacinile in Nostalgia...copilarie, vis, dragoste, sexualitate, un soi de misticism, dedublare...si cea ce numesc eu un "suprarealism" sucit...imbogatit, mistificat, umplut de sensuri, vibratii, senzatii pana la refuz....ah si olfactivul care domina unele povestiri
lilanda spune:
quote:
Originally posted by iarina
..am devorat Nostalgia. Nu stiu daca e aceeasi nostalgie ca in Orbitor....insa banuiesc ca nostalgia lui Cartarescu este peste tot la fel.
Ptrobabil ca da....In Orbitor, Cartarescu spune ca nostalgia e un sentiment mutilat al omului (noi oamenii, sintem niste animale nostalgice), sentiment care are de-a face cu memoria trecutului si amintirea viitorului. Nostalgia e cea care ne indemana sa cautam semne ale viitorului, ale ceea ce am putea deveni si a ce ar trebui sa devenim, in trecut. E ca o cautare in sens invers pe axa timpului, insa directia e buna...ca doar e aceeasi axa!
Asta face el, minuind profesionist holarhia si teoria fractalilor, si de aia intrebasem daca in "Aripa dreapta" si-a vazut clar viitorul si ...a devenit inger :-))
Citisem undeva ca "Travesti" este cartea care l-a salvat ca scriitor; adica oricum avea succes ca poet optzecist, insa eticheta asta pusa generos pe el, nu era ceea trebuia el sa devina!!
iarina spune:
quote:
Originally posted by lilanda
sentiment care are de-a face cu memoria trecutului si amintirea viitorului.
Cred ca asta e esenta....da..e perfect adevarat...daca o sa citesti REM - si o recomand- definitia asta se potriveste exact...nu stiu cum sa zic...explica tot.
Daca subiectul asta e dedicat in intregime lui Cartarescu...dati-mi voie sa pun un mic citat din Nostalgia. O sa va placa la nebunie si o sa va convinga:))
Btw...gasiti varianta pe deja binecunoscutul http://80.69.83.61/digibook/
Oborul era un loc fermecator. Mi-l amintesc si azi cu pre-
cizie, īl vad pur si simplu īn fata ochilor. O intersectie simpla;,
nu foarte larga;, dar cu un aer balcanic, negustoresc, cum nu
mai gasesti azi nicaieri. Daca; veneai de pe Stefan cel Mare,
te napadea multimea firmelor de toate formele, dimensiunile,
culorile, scrise pe sticla sau pe lemn, cu litere de mīna;, cali-
grafiate frumos, sau cu cele mai variate caractere de tipar.
Sobari, plapumari, croitori, Geamuri si oglinzi", ceasor-
nicari, Pompe funebre" (aici era mereu cīte un cosciug
proptit de usa;, ca;ptusit pe dinauntru cu valuri de satin), cīte
o cheie uriasa; de Iernii atīrnata; perpendicular pe perete,si pe
care scria YALE, cīte un ceas de sticla;, mare ca acelea din
gara;, dar cu limbile pictate si cu numele proprietarului scris
pe el. Pe stīnga era un birt de unde iesea vesnic un fum
albastru cu miros de mititei. Misunau īn jurul lui betivi,
si;tigani īmbra;cati ungureste, cu femeile cu fuste crete dupa; ei,
#355;#259;rani purtīnd funii de usturoi si saci pe jumatate plini, cu iz
de cīnepa;. Peste drum era magazinul de juca;rii Scufita
rosie", pe care īl visam si noaptea. Era pentru mine un loc
feeric. Cum ajungeam la Obor, o si tīram pe mama īnauntru.
Intram īntr-o īncapere lunga; si scunda;, mirosind īngrozitor
a. petrosin. Podelele erau cafenii-stacojii si lumina care se
strecura prin vitrine era cu totul insuficienta;. Abia cīnd
īnaintai adīnc īn spatiul acela gol, dadeai de tejghea si de
rafturile cu jucarii.
Natasa spune:
Lilanda, n-am aparut sa scriu dar promit sa recuperez cum am un pic de timp. Iarina a descris foarte bine "Nostalgia", e o carte pe care nu o lasi din mina si dupa parerea mea punctul de pornire pentru Orbitor. Trebuie neaparat sa o citesti!
lilanda spune:
haha...pai iarina e pe sensul cel bun in directia lecturilor lui Cartarescu ... io o sa citesc Nostalgia in regresie, atunci :-))
Ieri mi-am amintit cit de frumoasa e scena predestinarii celor doi parinti, Maria si Costel, care - plimbindu-se la iesirea din cinematograf - ajung pe strada liftului. E in pasajul asta o propozitie atit de simpla si atit de adevarata: "realitatea ti-o da povestea, nu substanta". 
Si tot ieri mi-am amintit de o obsesie, careia nu i-am gasit raspuns: stie cineva ce inseamna formula aia matematica, gasita pe biletul din pumnul lui Herman???? [W(k)= suma de la n=0 la infinit din a la -n ori cos(b la n ori k), unde b mai mare decit a] 
Natasa spune:
Lilanda, nu stiu raspunsul la obsesia ta, dar in ultima instanta pot sa-i pun o intrebare atunci cind reincep cursurile la facultate (nu eu, ca-s batrina, cursurile- in general :) )
In alta ordine de idei, imi vine sa sa fac fise la citesc acum uneori atit de frumos e:
"Ce magica potrivire de cuvinte:copilarie, calatorie, cuvinte facute parca sa se substituie la nesfirsit unul altuia, ca o suveica depanind fire de diamant"
"Nu mai stiam de ce parte a pleoapelor mele ma aflu, asa ca grauntele de lumina care vibra departe in tacerea-nghetata putea fi, cu sanse egale, un lucru din lumea asta sau o nazarire a mintii mele"
Descrierile perioadei comuniste sint asa de reale si in acesi timp de nostagice -nu dupa comunism ci dupa anii copilariei si ai tineretii incit parca te intorci in timp si esti acolo. Frigul din case il simti si acum in oase si pe de alta parte realizezi ca fluturii lui Carterescu sint si ai tai... Ce mai, sint in transa de cind citesc volumul asta!
lilanda spune:
quote:
Originally posted by Natasa
Lilanda, nu stiu raspunsul la obsesia ta, dar in ultima instanta pot sa-i pun o intrebare atunci cind reincep cursurile la facultate (nu eu, ca-s batrina, cursurile- in general :) )
Da, da, intreaba-l, te rog :-) Flerul imi zice ca are de-a face cu o spirala cu raza din ce in ce mai mare!!!
Si a propos de fise, ma gindeam sa notez si eu undeva idei din Orbitor, precum cea cu realitatea data de poveste si nu de substanta. Si asta, probabil, fiindca rezuma intr-o propozitie, ce se chinuie de exemplu www.amazon.com/s?ie=UTF8&search-type=ss&index=books&field-author=Tim Ingold&page=1" target="_blank">Tim Ingold, sa arate in vreo doua carti!! (oricum, vreau sa precizez ca filosofia asta, pornita de la Heraclit si Parmenide, cum ca povestea din jurul substantei creeaza realitatea obiectului, e in mare voga prin Occident si are aplicatii practice din cele mai mundane ).Pe de alta parte, ce parere ai despre tiparul romanului familial, expus in blogul recomandat de Sofia? Te intreb fiindca, acum dupa cel de-al treilea volum, ai o vedere de ansamblu!! Io am senzatia ca Orbitorul e ceva mai mult decit tiparul romanului familial.
(poti citi si comentariile de acolo, ca sa vezi cit de controversat poate fi Caratrescu..
)
Natasa spune:
Nu sint dupa cel de-al treilea volum, din fericire sint inca in el :) Si mie mi se pare mai legat, curge mai usor decit celelalte doua si amestecul vis/realitate e un puzzle perfect. Stau si ma intreb daca n-am gresit nerecintind primele doua volume si daca nu cumva o sa ratez sa le vad ca pe un intreg.
E interesant linkul pe care mi l-ai dat, trebuie neaparat sa-mi fac timp sa citesc ce-i pe acolo, unele pareri sint foarte bine sustinute si argumentate.
lilanda spune:
quote:
Originally posted by Natasa
Stau si ma intreb daca n-am gresit nerecintind primele doua volume si daca nu cumva o sa ratez sa le vad ca pe un intreg.
"Poate ca da, poate ca nu", asta ca sa parafrazez un personaj din Dinti Albi
E greu de spus, in "Orbitor", cum vezi intregul si cind il vezi; s-ar putea ca dupa "Aripa Dreapta" sa vezi mai bine inapoi :-) Eu sint la "Corpul" si-am ajuns la intrarea in scena a Cocai- prostituata. Brusc, m-a napadit amintirea ca ea-Coca, sectiunea olandeza a "Corpului" si fratele siamez-in oglinda-Victor, nu-si gasesc menirea in "Orbitorul" de pina la "Aripa dreapta"...ramin doar halucinatii; insa cred ca totusi au o functie...imposibil sa nu aiba o functie!! Ma insel?? Asta am admirat la Cartarescu: orice vedenie, vis, amintire, halucinatie capata sens, taman atunci cind cititorul (adica, eu) a hotarit ca nu are...si asta te surprinde.Imi e imposibil sa nu remarc "forajul" cu lupa. Lupa - instrumentul cu care, de la fereastra camerei sale, calatoreste in spatiu si timp deasupra Bucurestiului, reluind istoria strabunicului sau, capitanul de pompieri, de la orginea fractalului, a Badislavilor, din pacatul colectiv, reluat in timp, ca-ntr-o bucla, care se inchide asmiptotic, la infinit, la fereastra camerei din Stefan cel Mare, sub lupa filatelica a tatalui sau!!