atacul de panica
Raspunsuri - Pagina 2
bird70 spune:
quote:
Originally posted by Siminaf
La fel cum si dezechilibre hidroelectrolitice stau la baza atitor tulburari neuro-psihice. Odata rezolvat dezechilibrul, bolnavul se reface ca prin minune. Fara medicatie psihotropa, fara psihanaliza. Pentru ca totul era de fapt cauza unor carente in organism.
Raspunsul tau este 100% tipic pentru un medic educat in biomedical model of health. Intre timp modelele medicale au evoluat si s-a ajuns la concluzia ca nu toate problemele medicale pot fi explicate prin cauze organice ci exista o sfera mult mai mare de factori si conjuncturi. Daca vorbim de o problema care tine de domeniul psihicului, avem de-a face cu mult mai multi factori extra-organici decat daca am discuta despre diabet de exemplu. Este de necontestat faptul ca exista dezechilibre organice care produc probleme la nivel psihic. O hipotiroidie poate produce depresie, dar la fel de bine poti avea de-a face cu o depresie in prezenta unei tiroide perfecte
. Avand de-a face cu atacuri de panica atat de grave, care necesita spitalizare, cea mai buna abordare este o investigatie pe mai multe planuri, atat organica cat si psihica.
MissParker spune:
quote:
Originally posted by Siminaf
La fel cum si dezechilibre hidroelectrolitice stau la baza atitor tulburari neuro-psihice. Odata rezolvat dezechilibrul, bolnavul se reface ca prin minune. Fara medicatie psihotropa, fara psihanaliza. Pentru ca totul era de fapt cauza unor carente in organism.
"Psihanaliza" nu este decat una din multele metode de explorare a psihicului, etichetele astea pe care le pui tu sunt cam reductioniste. Ai avut cumva vreo experienta proasta cu o psihoterapie, de te exprimi asa categoric? Sa stii ca multi oameni au reusit sa-si rezolve depresiile si atacurile de panica (eu sunt una dintre ei) printr-o psihoterapie competenta si fara medicamente, deoarece cauzele erau exclusiv sufletesti si nu organice. In paranteza fie spus, medicul de familie (la care m-am dus prima data) sarise imediat sa-mi faca niste injectiute cu "ceva care sa va ia starile de panica", la care eu instinctiv m-am aparat si i-am spus: "Starile astea incearca sa-mi spuna ceva, corpul meu incearca sa-mi spuna ceva, eu nu doresc sa-mi reduc la tacere simptomele, ci sa merg la cauza lucrurilor!". Si de indata ce am inceput terapia, atacurile de panica si starile de neliniste si durerile de stomac au incetat. Corpul meu a simtit imediat ca ma indrept spre adevarata cauza a depresiei: traumele din copilarie. Si sunt convinsa ca mai sunt multi ca mine, chiar daca nu oricine poate vorbi atat de deschis despre terapie ca mine.
Chiar si numai pe forumul asta sunt foarte multe persoane care au incercat din rasputeri (cu recomandari ale psihiatrilor "scriitori de retete") sa-si rezolve "dezechilibrele hidroelectrolitice" cu ajutorul antidepresivelor sau al altor pastilute-minune, dar uite ca nu s-au refacut "ca prin minune", ba chiar dimpotriva, simptomele lor s-au agravat in timp.
Cum spune si bird70, intotdeauna trebuie privit tot spectrul de posibilitati, mai ales cand cauzele organice nu sunt de gasit. Cand cineva are atacuri de panica de 10 ani incoace si nu raspunde corespunzator (!) la tratamentul medicamentos, poate ca o psihoterapie i-ar fi mai de folos si nici nu ar anestezia-o psihic atat de mult... Corpul si sufletul nu se lasa pacalite asa usor cu etichete si denumiri stiintifice, cand poate cauza e cu totul in alta parte. Ce sa faca fata aia, sa inghita medicamente alti 10 ani si sa spere la o refacere-minune?
codi, daca doresti o recomandare pentru o psihoterapeuta buna pentru prietena ta, te rog da-mi un PM.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
Siminaf spune:
Voi intelegeti prin medicatie numai medicatia antidepresiva. Dar nu este singura. Nici eu nu ma refeream doar la medicatia psihotropa. Psihoterapia se foloseste in paralel cu medicatia specifica fiecarui pacient. Singura eu nu cred ca da rezultate in toate cazurile. Poate doar in citeva.
Miss Parker, nu am avut nici un fel de experienta cu nici un fel de psihoterapie, deci de unde sa am una neplacuta?! Mie personal nu imi place cind se sugereaza ca un strain poate controla ce este in mintea cuiva ca sa "il faca bine". Fiecare are control asupra propriei minti si orice intruziune mie mi se pare a fi aproape ca un viol. Poate gindesc gresit, dar asa sint eu. Asa cum nici generalizarile de genul "iubeste copiii pentru ca a fost traumatizat afectiv in copilarie" nu mi se par corecte, pentru ca sint atitia oameni pe lumea asta care au avut o copilarie fericita si totusi adora copiii. Eu ma feresc de generalizari in general. 
Si ca sa vedeti ca nu vorbesc de la mine, cautati pe site-urile medicale americane (nu romanesti) despre tratamentul atacurilor de panica, si vedeti ca nu scrie nicaieri (sau cel putin nu am intilnit eu) ca tratamentul este exclusiv psihoterapic.
In rest numai de bine!
bird70 spune:
quote:
Originally posted by Siminaf
... nu am avut nici un fel de experienta cu nici un fel de psihoterapie...ca un strain poate controla ce este in mintea cuiva ca sa "il faca bine". Fiecare are control asupra propriei minti si orice intruziune mie mi se pare a fi aproape ca un viol.
Terapia nu inseamna ca cineva intra in mintea ta si iti controleaza gandurile. Nu este ceva invaziv. In general se incearca identificarea factorilor care declanseaza un atac de panica si cauza acestora. Odata identificati factorii care declanseaza atacul de panica se incearca educarea pacientului sa recunoasca diferitele nivele de anxietate, sa identifice primele simptome ale unui atac, sa foloseasca din timp tehnici care reduc stresul (de exemplu tehnici de respiratie). In functie de problemele asociate, cum ar fi depresia, se fac si alte terapii, se educa clientul sa isi schimbe patternul de gandire (cognitive-behavioural therapy). Nici o terapie nu 'te face bine' daca nu vrei sa te faci bine. Nu e ca in medicina obisnuita unde chiar daca nu vrei sa-ti treaca infectia tot iti trece daca ti se administreaza antibiotice. Psihoterapia ajuta pacientul sa descopere cauza si ii da uneltele sa lupte cu dezechilibrul produs dar nu functioneaza decat daca pacientul isi doreste sa se faca bine si invata si aplica ceea ce i se spune. Daca pacientul nu doreste sau nu e pregatit in momentul acela sa colaboreze tot ce poti sa faci e sa-i dai medicatie (oricare ar fi ea) si sa astepti sa vina inapoi cand este pregatit.
Val_ spune:
Si eu sufar de atacuri de panica de 35 de ani adica de la vartas de 14 ani. Si sora mea, care este cu doi ani mai mare ca mine, a avut primul atac de panica tot la 14 ani.
Eu consider atacul de panica o tulburare si nu o boala desi are, din experienta mea si altora, atat o componenta psihologica cat si una chimica. Si probabil o alta genetica.
In mod interesant desi simptomele noastre (ale mele si surorii mele) au fost aproape identice evolutia ulterioara a fost diferita.
Eu am in continuare diverse fobii si fac atacuri de panica din cand in cand in timp ce ea locuieste acum singura in Canada si mai face foarte rar cate un mic atac de panica. Eu nici nu indraznesc sa ma gandesc ca intr-o zi o voi putea vizita.
Pe de alta parte si eu am facut mari progrese daca ar fi sa ma gandesc numai la faptul ca am reusit sa raman insarcinata si sa nasc (prin cezariana).
Sarcina si nasterea au fost de cand ma stiu una dintre cele mai mari spaime ale mele. Si am trecut prin ele, ca orice femeie, fara mari temeri si fara medicamente. De fapt sarcina a fost una dintre cele mai frumoase si mai fara atacuri de panica perioade din viata mea.
Fac de 5 ani terapie, in ultimul an cam o data, de doua ori pe luna si mi s-a intamplat sa iau si anxiolitice din cand in cand.
Si eu am fost speriata de medicamente dar am ales, atunci cand a fost cazul, sa iau o doza minima de anxiolitic daca in felul acesta puteam sa ies din casa.
Sincer, mi se pare chiar o prostie sa te feresti de medicamente ca de foc dar in acelasi timp sa fii complet disfunctional, sa nu poti sa ai un job, sa nu poti iesi din casa.
Psihoterapia este buna, cu conditia sa iti gasesti un terapeut bun si cu care sa fi compatibil dar dureaza un timp pana sa apara schimbari suficient de mari astfel inact sa nu mai ai nevoie de medicamente. In functie intensitatea atacurilor de panica uneori chiar nu se poate fara medicamente. Si nu este parerea mea ci a profesionistilor.
De asemenea nu toate medicamentele dau dependenta. Spre exemplu antidepresivele care se folosesc si ele pentru tratarea atacurilor de panica pot fi luate pe termen lung fara a da dependenta.
In ceea ce priveste anxioliticele eu am luat un an de zile 1 pastila de Xanax de 0.25/zi. Toata lumea m-a atentionat ca voi creste doza si ca voi lua toata viata Xanax dar asta nu s-a intamplat.
De indata ce m-am simtit mai bine am renuntat fara probleme la Xanax fara macar sa ajustez doza (pe care nu am fost niciodata tentata sa o maresc).
As spune ca nu se poate generaliza, experientele pot diferi foarte mult de la persoana la persoana.
Si eu am perioade in care atacurile de panica dispar complet impreuna cu fobiile (si asta tine ani buni) si perioade in care reapar. Si, intr-un fel, m-am obisnuit cu asta si nu ma mai sperie. Incerc sa inteleg ce este in neregula in perioadele de recadere astfel incat sa redevin functionala.
Eu as recomanda cartea "The anxiety & Fobia Workbook" de Edmund Bourne care in care sunt prezentate cam toate alternativele si studiile moderne (inclusiv vis-a-vis de medicamente, sport, alimentatie, yoga etc) in ceea ce priveste anxietatea, fobiile, atacurile de panica, tulburarile compulsiv-obsesive s.a.m.d (toate acestea merg cam mana in mana, din pacate).
Valentina cu bebe Mariuca (25.04.2007)
Mariuca in prima luna
www.sonia.as.ro" target="_blank">Pentru inima Soniei
Val_ spune:
Imi cer scuze pentru multele greseli din mesajul meu. Ora inaintata trebuie sa fie motivul.
Apropo de internare mie mi se pare o mare greseala sa se trateze in spital. S-a incercat si in cazul meu, la 14 ani, si a avut exact efectul contrar.
Valentina cu bebe Mariuca (25.04.2007)
Mariuca in prima luna
www.sonia.as.ro" target="_blank">Pentru inima Soniei
madau spune:
Am trecut si eu prin asta de curand, de fapt inca mai am "caderi", mai ra e drept acum, insa saptamanile trecute mi-a fost tare rau. Am mai avut probleme si inainte de a ramane gravida cu Miruna, dar am reusit sa scap de ele fara tratament, m-a ajutat foarte mult sarcina, mi-a dat altceva la care sa ma gandesc. Insa acum tptul a debutat de la o banala stare de rau, eram cu fata afara, am simtit ca mi se face rau, m-am panicat si aia a fost. Acum mi-e tare teama sa mai ies afara, de fapt ies, dar nu mai am curaj sa merg foarte departe, stiu ca e o prostie, ca nu am ce sa patesc, dar nu ma pot controla. E tare nasol. De ceva timp am inceput sa iau MagneB6 si spirulina si trebuie sa recunosc ca mi-e mult mai bine. Am ales sa nu apelez inca la anxiolitice, sper ca nici nu va fi nevoie. Iarasi foarte bine mi-a facut si Gluconolactatul de Ca si Mg, am tot timpul o fiola cu mine, cum simt ceva, o iau. Insa nodul ala in gat il am in continuare..sper sa scap si de el incet incet
Madau si 
Alexia Miruna (15 dec 2005)
www.flickr.com/photos/madau/collections/72157600567493374/" target="_blank">poze pana la 1 an, www.flickr.com/photos/madau/collections/72157600567398541/" target="_blank">de la 1 la 2 ani, www.flickr.com/photos/madau/collections/72157600567608176/" target="_blank">Antalya 2007
www.geocities.com/nov_dec_2005/povesti2005.htm#madau" target="_blank">povestea nasterii Mirunei
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=1b04435806e76a5905bfb2&skin_id=4&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">filmulet aniversar 
filmuletze poznase www.dropshots.com/madau" target="_blank">1 si www.dropshots.com/Miruna" target="_blank">2
roxanal spune:
dupa parerea mea, si stiu ce vorbesc(macar putin ) tratamentul medicamentos ca si internarea nu fac decat rau, mai ales pe termen lung..atacul de panica nu este o boala in sine, nu una fizica, vreau sa spun si se poate trata numai cu psihoterapie(dar de-aia adevarata, nu "imi-spun-psiholog-ca-asa-scrie-pe-diploma-fa-asa-si-o-sa-scapi)...
daca are nevoie, pot sa recomand un foarte bun psihoterapeut(pe PM)
succes..se scapa..si inca mai mult de atata, daca vrei
Val_ spune:
Chestia asta cu medicamentele: eterna dezbatere.
Cred ca cei care sunt atat de transant si complet impotriva medicamentelor nu au suferit nicodata de anxietate severa si nu au avut niciodata un atac de panica "de nota 10".
Perfect de acord ca solutia pe termen lung este psihoterapia dar ce te faci daca ai o agorafobie atat de mare incat nu poti iesi din casa pentru a merge la terapeut si nici nu exista nimeni disponibil care te-ar putea insoti macar pentru un timp?
Sau daca faci atacuri de panica atat de des si de o intensitate atat de mare incat terapeutul nu poate lucra cu tine?
Sau daca nu poti avea un job din aceleasi motive astfel incat sa iti poti plati terapia? Si as puitea continua.
Cred ca generalizarea este o eroare si poate fi chiar daunatoare celor care se confrunta cu acesta problema pentru prima data si cer pareri, obiective, celor care au deja o experienta cu acest gen de tulburari.
Este un fapt dovedit ca atacul de panica implica si un dezechilibru chimic si sunt persoane care au nevoie ca toata viata lor sa ia o doza minima dintr-o anumita substanta pentru a functiona normal. La fel ca in cazul hipertensiunii si diabetului. Si de medicamentele specifice acestor boli devi dependent dar ai nevoie de ele ca sa te tina in viata.
Atunci cand ai multiple fobii si esti legat de casa, nu ai job, nu ai relatii, traiesti intr-o anxietate permanenta si ai simptome care te fac sa crezi ca esti pe moarte de cateva ori pe zi nu prea s-ar putea spune ca mai traiesti. Sau esti ca un fel de mort-viu.
Codi ce vesti mai ai despre prietena ta?
Valentina cu bebe Mariuca (25.04.2007)
Mariuca in prima luna
www.sonia.as.ro" target="_blank">Pentru inima Soniei
diciu spune:
fetelor....eu am facut atacuri de panica..incepand cu 24 de ani..cam pana pe la 28...intr-o perioada destul de nefasta pt mine...poate daia s-au si declansat...si erau atacuri de panica...palpitatii...tahicardie...sufocare...tremur...cadere brusca de calciu...etc...primul a fost cel mai rau...pt ca m-am speriat f f tare....eram convinsa ca voi muri...insa desi le "tratam" cu calciu...zahar...apa...ce gaseam prin casa...pana nu am inceput un tratament la recomandarea unui medic psihiatru... cu un medicament....timp de cam 3 luni si apoi intreruperea lui treptat..timp de alte 3 luni...binenteles ca am pus in aplicare si autocontrolul...m-a ajutat si faptul ca un medic f bun mi-a spus cum ca nu voi pati nimic si sa nu ma mai sperii asa tare cand incepe..si incetul cu incetul...cu medicamentatie...si autocontrol...am inceput sa-mi revin...si de 10 ani nu am mai avut...
deci se poate.....insa nu lasati sa se agraveze...cine reuseste sa-si autocontroleze aceste atacuri ...e f bine...cine nu....un tratament medicamentos bine recomandat este binevenit..cu conditia sa nu luati o perioada nu f lunga...si intrerupt treptat....si la recomandarea medicului psihiatru
cunosc persoane care nu mai ies din casa...care au dobandit niste frici absurde...tocmai pt ca stau asa...si nu fac nimic...
nu lasati lucrurile asa...pt ca se vindeca...poate fi ceva trecator...mai ales in perioada 20-30 cand tinerii mai sensibili incep sa-si infrunte singuri viata...
luptati cu panica...si cu atacurile ei !
se vindeca!
succes!
anda
"daca dragoste nu e...nimic nu e"