atacul de panica

atacul de panica | Autor: codi

Link direct la acest mesaj

Buna! As vrea sa ma lamureasca si pe mine cineva in legatura cu atacurile de panica.Prietena mea sufera de aceasta afectiune de 10 ani.Din trei in trei ani incep crizele sa recidiveze,nu are aer, teama profunda.Face tratament medicamentos, chiar acuma este internata la spital pe o perioada de 2 SAPTAMANI!!!!!!!!!!
Intrebare;se poate trata DEFINITIV aceasta boala?Ca ei doar ii amelioreza sa zic asa, dupa care intr-un timp mai lung sau mai scurt revine.E tare suparata ca trebuie sa ia medicamente si nu poate ramane gravida pe parcursul tratamentului(care tine de 10 ani).Din cate am inteles de la medici, ei nu intrevad nicidecum intreruperea medicamentelor.Primele simptome le-a avut la 18 ANI? EA AVAND ACUMA 29 ANI;Si inca ceva....am auzit ca marea si statul la soare nu ar fi indicat in cazul acestei afectiuni.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns violeta69 spune:

atac de panica de la ce?!
asa din senin?
sau are un motiv anume?!
nu ma pricep,dar cred ca ajutorul unui psiholog ar fi bine venit!!

Vio,mamica de viitor "avionar"
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*

Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aidaciolac spune:

codi draga , din pacate este o boala grea pe care multa lume nu o intelege. Sunt cazuri tratate , dar nu stiu procente.
Poate totusi ar trebui sa consulte un alt medic si un psiholog bun bun.
Sanatate!

Aida - mama de pisica mica.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Podeanu spune:

Codi draga, exista si e boala grea.Anul trecut in noiembrie am facut si eu acelasi lucru...din diverse motive. la mine a fost lipsa odihnei,energie consumata pe copiii, casa, activitatiile copiilor si nimic ptr sufletul meu. Simptomele... ca la atac de inima, palpitatii, sufocare,nod in git (care a persistat 6 luni- se numeste spasm laringic dotorat tot incordarii de la stress),lipsa somnului si ce te omoara cel mai mult sunt gindurile. Gindurile ca ESTI bolnav, ca o iei razna, ca nu o sa-ti mai revii.

Si eu am ajuns la psiholog, psihiatru , mi-au dat si medicamente dar nu le-am luat.Nu le-am luat ptr ca iti dau dependenta si in cazul meu ma puneau la pat imediat.

Dar am plecat in concediu sa ma relaxez, incerc sa fac ceva si ptr mine (sa te plimbi in aer liber, sa citesti, sa mergi la sala-asta mi-a fost recomandat de cardiolog)

Imi pare tare rau ptr prietena ta si sincer sper sa se faca bine.Trebuie intii sa gaseasca cauza, crizele nu se intimpla din senin, e ceva ce o deranjeaza/ de care ii e teama.

Ah, si nu are nici o legatura cu soarele, eu iubesc soarele, toate vacantele noastre sunt la plaja.

Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns docdecap spune:

codi,
atacul de panica este tratabil prin tratament combinat medicamente-psihoterapie, dar daca il are de atatia ani nici durata psihoterapiei nu va fi prea scurta...

problema cu medicamentele e ca nu te ajuta sa faci fata dupa ce intrerupi tratamentul, esti la fel de descoperita ca inainte. psihoterapia iti da instrumente pe care le poti folosi pentru a tine anxietatea sub control (tehnici de relaxare, de control a anxietatii si a gandurilor). se apre ca abordarea combinata e cel mai eficienta, iar ea cred ca nici nu ar face fata foarte bine fara sprijin medicamentos. Iar internare 2 sapt. pentru atac de panica mi se pare o oarescare exagerare.... S-ar putea sa fie un diagnostic mai complex.

marea si statul la soare pot fi nerecomandate in masura in care produc cresterea pulsului, care cel mai frecvent este simptomul care produce anxietatea, care apoi escaladeaza intr-un atac de panica. sau contraindicatie legata de medicamente, dar aici nu te pot ajuta, nu sunt medic, sunt psiholog.

recomanda-i neaparat sa mearga la un psiholog, pentru ca daca vrea un copil va trebui sa renunte la medicamente si sa se bazeze si pe alte metode de control a anxietatii.

multa putere!
Monica 18+

Life's a beach
pisoi in lucru
www.flickr.com/photos/monicu/sets/" target="_blank"> noi doi si-o cununie

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CryssUK spune:

Atacul de panica,ca tulburare anxioasa, in opinia mea de om marunt, NU E O BOALA.

E cumplit de greu sa treci prin asa ceva, dar niciodata nu te vindeci daca astepti ajutor din afara. Nimeni nu te poate ajuta mai bine decat tu insuti.

Pt mine a fost cea mai grea suferinta avuta vreodata. dar am scapat de ea in cateva luni.


Atacul de panica se produce pe fondul unor ganduri cu matrice negativa. Adica continui sa iti alimentezi mintea (involuntar aparent) cu ganduri negative.


La clinica unde lucrez, vad zilnic oameni cu tulburari anxioase.
E greu de crezut ca un om aparent normal poarta in el aceasta greutate imensa.

Pe prietena ta ar ajuta-o f tare sa inceapa sa intelegea ca vindecarea se afla in ea insasi si sa renunte treptat la tratamentul medicamentos.
Medicamentele nu iti pot schimba gandurile si atitudinea, deci nu te pot ajuta.
Chiar si pe fond hormonal...nu fac mare lucru.


Odat inceput trat medicamentos, este mult mai greu sa iti revii (asa cred eu si altii) dar cu multa munca se poate reusi.

Pt inceput ar ajuta-o enorm sa citeasca o carte superba : "Puterea incredibila a subconstientului" de J Murphy.
Cartea aceasta te invata cum si ce tb sa faci.

Al 2 lea pas ar fi sa isi caute un psiholog f bun , care sa o ajute sa intelega de unde provin aceste stari,ce fel de situatii atrag gandurile negative, si cum le poate controla.

Frica se naste din cel mai profund insinct: aceal de supravieturire....odata ajuns la un dezechilibru, frica devine dusman, nu salvator.

Cu cat fugi mai tare de starile negative, cu atat mai rau iti faci,. tb sa inveti sa le accepti si sa le gasesti un opus pozitiv.

"Mi-e frica ca sunt bolnava si cred ca am ceva f grav si o sa mor"

raspuns : " mi-am facut toate analizele, nu este nimic in neregula cu mine. Sunt santoasa tun si mintea imi joac feste , prezentandu-mi o situatie pe dos". " Ma simt bine, sunt relaxata , etc " ( chiar daca tu stii ca nu esti chiar asa bine )

Nu pot scrie prea multe acum ca sunt la munca, dar asta e ideea de baza.

Eu am facut acupunctuira si m-a ajutat enorm.

Am invatat sa ma relazes, sa ma ocup de mine, sa ma bucur de natura , de prieteni, etc.

In paralel am luat tablete cu sunatoare si tincturi Bach.

Intr-adevar m-au ajutat, dar cel mai mare progres l-am obtinut prin munca cu propria mea minte.

D-zeu sa o ajute pe prietena ta.

Daca vb cu ea spune-i ca sunt multi oameni in situatia ei, sa citesca pe internet " panic attacks".
In felul asta nu o sa se mai simta atat de diferita si speriata.

Va vedea exemple de cazuri terminate cu bine, va vedea ca sunt solutii.

Mereu spune-i in fata ca esti convinsa ca si ea se va vindeca.
Probl pe moment, o sa se enerveze un pic dar treptat ideea asta o sa ii patrunda in minte .
Fii alaturi de ea, e f vulnerabila si conteaz aenorm sa ai pe cineva alturi

Pup,
Cris



"Sunt tanar, Doamne!"
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=100378

Un film tulburator despre suferinta si taria de a o infrunta
http://video.google.co.uk/videoplay?docid=-1755389395237049917&pr=goog-sl

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Siminaf spune:

Ca orice boala, si atacul de panica are un substrat chimic. Odata dezechilibrele tratate, atacul de panica poate disparea de la sine. Fara psihanaliza.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

Atacul de panica e un simptom, nu o boala. De aceea nu va disparea atata timp cat nu se va lucra la adevarata cauza. Si asta nu se poate cu medicamente. Dupa 10 ani, ar fi cazul ca prietena ta sa realizeze asta. e cel mai bun exemplu ca medicamentele nu reusesc nimic.

Da-i o cautare pe DC, s-au mai deschis si dezbatut multe subiecte pe tema asta.

Sau discuta cu Principesa pe PM, ea te poate sfatui cel mai bine.


Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CryssUK spune:

Parerea mea (la care am ajuns in urma documentarii indelungate)e ca orice boala organica are o cauza psihologica la nivelul subconstientului.

Un dezechilibru hormonal care ar duce la insuficienta de serotonina, are si el o cauza psihologica si de aceea tratamentele medicamentoase invazive au o rata atat de mare de esec.

Totul tine de subconstient. El ne poate "invia" sau "ucide" in cateva clipe.




"Sunt tanar, Doamne!"
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=100378

Un film tulburator despre suferinta si taria de a o infrunta
http://video.google.co.uk/videoplay?docid=-1755389395237049917&pr=goog-sl

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

CryssUK,


Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Siminaf spune:

La fel cum si dezechilibre hidroelectrolitice stau la baza atitor tulburari neuro-psihice. Odata rezolvat dezechilibrul, bolnavul se reface ca prin minune. Fara medicatie psihotropa, fara psihanaliza. Pentru ca totul era de fapt cauza unor carente in organism.

Mergi la inceput