Asa mi l-a daruit Dumnezeu mie pe Matei

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Asa mi l-a daruit Dumnezeu mie pe Matei | Autor: Simo78

Cu ce sa incep?.... mereu am avut o problema cu introducerile….Nu vreau sa incep sa povestesc cat de mult mi l-am dorit pe Matei, pentru ca mi-ar lua o zi intreaga…cert este ca ne-am vazut, ne-am placut, ne-am luat….toate astea in 3 luni. Si apoi a inceput asteptarea “momentului potrivit”, cautarea si gasirea lui. Pana intr-o zi in care am hotarat ca “there`s no day like today” .

Pentru mine sarcina a fost o perioada euforica, cu toate greturile de la inceput (2 luni greturi non-stop) si toate transpiratiile de la sfarsit (m-am gasit si eu sa fiu insarcinata in cea mai calduroasa vara de la strabunica incoace).
M-am jucat cu idea natural-epi-cezariana toata sarcina, sincer nu ma vedeam in stare de niciuna

Si a venit si ultima saptamana….Control, ne hotaram pentru ceza pe 28 (eu un pic trista ca nu pe 27 ca era ziua lui tati dar si suparata ca din varii motive nu s-a putut astepta sa se declanseze nasterea). De pe 25 incep niste contractii aiuristice, nici nu le-am bagat foarte tare in seama. Pe 27 dimineata ne prezentam la un ultim control, raportam contractiile. Dr ne-a recomandat sa stam cumintei ca in noaptea respectiva sala era formolizata…si plecam acasa sa ne pregatim de marea intalnire de maine.

Ajungem noi acasa, eu cu un sentiment ca nu ar mai fi chiar asa de alandala contractiile alea, asa ca ne hotaram sa le cronometram. Am iesit la o praji cu viitorul tatic dupa care am hotart sa mergem sa dormim la parintii mei (ma apucase un drag de mama instantaneu). La ai mei am baut un suculet, am papat bunutz, eu ma mai strangeam periodic, cam la o ora asa…

Pe la 6 seara ma intreaba iubi cand a avut loc ultima contractie si constat cu uimire ca de jumate de ora…hmmm. Nu doare …doar simteam o presiune in zona lombara si ca se strange ceva in mine, cu totul altceva decat cele pe care le avusesem pe la inceputul lunii a 8-a. Zic “NEEE, imposibil sa se intample asta….sa ma ia nasterea chiar cand eram programata la ceza…coincidente din astea vezi doar in filme” Si am vazut filmul asta live! La 10 seara au devenit un pic mai lungi, la 20 de minute, am hotarat sa sunam medicul…cedeaza la no-spa? Nu cedeaza! “Stai cuminte si daca ajungi la 10 minute, suni, mergem in alta sala si nastem….Daca vrei mergem acum” Zic nu, mai astept sa vad ce se intampla. Ma gandeam ca nu are sens sa merg la spital sa aud urlete, pot sa ma contract si acasa cat nu e pericol.

Si ma intind frumos in pat, si ma apuc de pazit ceasul….Am stat toata noaptea cu ochii pe ceas literalmente! Pe la 3 au ajuns la 15 minute si incepuse sa doara, adica ceva mai mult decat o presiune. La 7 s-a trezit toata casa, eu cu contractii din 10 in 10 minute si ma tinea serios! Toata familia fericita ca nasc natural….Hai la spital.

Ajungem la maternitate, dr zice sa monitorizam copilul sa vedem ce si cum si apoi hotaram. Si pornim spre locul unde sa monitorizeze copilul…LOCUL era sala de nasteri in care tocmai se desfasura “miracolul nasterii” in niste urlete infernale de ar fi ucis de inima si un leu, plus ca prim-planul oferit mi-a inghetat sangele in vine! Si uite asa a sarit tupeul de a naste natural de pe mine distanta de 2 universuri!!!! Ma duc sa ma mi se faca o perfuzie pentru a fi pregatita de rahi, se termina perfuzia, inapoi in sala de nasteri sa facem clisma….acealasi prim-plan, acum la cusut…brrrrrrrrrrr! Blestem sistemul medical romanesc care nu-ti ofera pic de intimitate nici macar intr-un moment delicat ca nasterea, in care si asa esti speriata si nu ai habar ce-i cu tine.

Se termina si cu asta, asteptam sa se elibereze sala. Ei, cand a venit asistenta sa anunte ca ma asteapta la sala….pulsul a luat-o razna, tensiunea la fel, creierii mei erau imprastiati prin jumatate de spital. Mai trag un blestem asupra aceluiasi sistem care te duce ca pe condamnati pe piciorutele tale la operatii. Nu stiu cum am ajuns la sala, iubi a zis ca nu se vedea groaza pe fata mea, dar eu stiu ca era mascata de megaoboseala acumulata de-a lungul noptii cu contractii. Imi aduce asistenta scarita sa ma sui pe masa…nu ajung….Toti au facut glume pe seama mea ca nu-s destul de mare sa ajung la masa si fac copii. M-au ajutat ei si am reusit…momentul adevarului, rahi-anestezia! Daca nu cantaream o tona si as fi ajuns cu picioarele la podea cred ca o rupeam la fuga…dar nu a fost rau, doar o mica intepatura si gata, a trecut si asta.

Toata operatia am glumit, am vorbit cu toti, sau mai bine zis am intretinut atmosfera, fiind singura care nu avea ceva de facut. Mi s-a facut rau la un moment dat, am anuntat si am fost servita cu oxigen (buuun, yummy). Pulsul iar a luat-o razna si o aud pe dr anestezist ca le spune sa scoata mai repede copilul ca sa imi fac nu stiu ce injectie sa imi revin. A venit moasa la capul meu si mi-a zis sa nu ma sperii ca o sa impinga burtica un pic. Imi imaginam ca o sa simt ca plac de pe masa, dar nu am simtit mare lucru, decat ca se lucreaza pe mine.

Si a aparut Matei!!! Plamani buuuuni, dar fiind ceza, i s-a dat 9. L-au luat la curatat ( a avut si circulara de cordon, asta asa…sa fie tacamul complet) si el urla de mama focului. Tati emotionat se foia pe langa masa, facea naveta de la mine la copil…Se decalra ca “seamana cu tata”. Eu senina “Tata meu?” Cred ca m-au crezut nebuna, ca au inceput sa rada toti…”auzi la ea, tatal ei! Nu…tatal LUI!” Le-am explicat ca nu au inteles idea, eu seman foarte bine cu tatal meu si daca Matei seamana cu mine, fiind baiat, poate aduce mai mult cu tata.

Si se apuca oamenii sa ma puna la loc….Plicticoasa treaba! Ma intreaba daca vreau sa ma adoarma, refuz politicos. Ma gandeam ca la cat sunt de obosita, am sa dorm la reanimare si o sa treaca mai repede ziua si o sa ajung sus la copii. Prost gand! Gine se itea de dupa cersaf “Ce faci?”…se juca cu mine….eu zic, bine, astept sa terminati sa imi aratati odorul….El zice ca am de asteptat ca are treaba, nu-i nimic, ii declar pe toti plicticosi si am facut eu glume cu ei. Zic “Sunt constienta ca umblati undeva foarte jos, dar eu simt ca si cum imi umblati la coaste”. El “Umblam si la coaste imediat!”

Intr-un final au terminat, au spus ca ma duc la reanimare si imi aduc copilul acolo, sa il mai lase un pic la oxigen. Nu-i nimic, face iubi poze si imi aduce. Si ma pun pe un plans de ziceai ca is izvor! Doamne ce sentiment!!!!!!!! Nimic nu te pregateste pentru asta! Nici o poveste, nici asteptarea lunga de 9 luni, nimic! Aduc si copilul, iar acelasi val de sentimente dus la limita de data asta, pentru ca era acolo, in bratele mele…mic si scump, perfect si dulce, cu un miros mirific…copilul meu!!!!!!!! Si nu mai spun de valul de sentimente cand l-au pus in bratele mele si a tacut! Eu eram MAMA lui!!!! L-au luat, am inceput amandoi sa plangem!

Si asta a fost partea frumoasa a lucrurilor. Am incercat sa adorm….atipeam un pic si ma trezeam sa ma uit la ceas sa vad cat a trecut si cat mai este pana ma lasa sa merg sus…2-3 minute…hmmm…A trecut si anestezia, am incercat sa ma ridic, primii pasi…Nu pot sa spun ca a fost usor, dar gandul ca trebuie sa ma refac repede sa ma lase la copil mi-a dat o forta extraordinara! Pana seara ma ridicam, mergeam si ma asezam inapoi in pat singura.

Si a venit noaptea…cer un calmant pentru siguranta statului, desi nu durea tare, dar am zis ca fiind noapte cine stie cand mai prind asistenta prin salon. Ma intreaba daca vreau o pastiluta, o refuz din nou, la gandul ca o sa ma trezesc ametita…prost gandit again! Clinica avea garda mare…Am dormit 2 ore si a inceput infernul! Toate mezzo-sopranele Iasului au nascut in noaptea aia….cica nasteau si cate 3 odata intr-o sala de nasteri cu 2 mese…cum le roteau, Dumnezeu stie, ca nu imi pot imagina…”Impinge impinge, acum tine-te un picut ca trebuie sa impinga si doamna….da-te jos, doamna hai sus….”???????

Si iar sistemul medical romanesc…infirmiera de noapte care nu a venit macar odata sa verifice daca trebuie sa ne schimbe fasele….Am prins-o pe la 3 si atunci au cerut toate sa fie schimbate….dar pentru mine era deja prea tarziu….am facut o iritatie de mama focului si inca una de la sonda pe care au hortarat sa mi-o lase pentru ca mai aveam de facut perfuzii…zic, ma duc la baie…bine, imi scoate sonda! Si vine binecuvantata dimineata….Ma anunta ca ma muta sus, dar mai am de facut o doza de antibiotic si asitenta mi-a facut-o cu atata ciuda, ca mi-a miscat branula (si doare ca naiba) si am simtit ca ametesc.

Nu-i nimic, mergem cu liftul…in lift anunt “Mi-e rau!” Si lesin! M-am trezit imediat, cu fata lui iubi alba toata deasupra mea, iar gandul ca ma intorc la reanimare m-au facut sa sar la propriu in sus pe picioare. A trecut si asta. Am ajuns la rezerva si mi-au adus iubirea! Si au trecut toate! Nu ma mai durea nimic cand era vorba sa ma misc pentru el. Au mai adus o portie de perfuzii si m-au umflat ca pe o broasca, nu am fost asa umfata toata sarcina!

Zilele la rezerva au trecut atat de greu…nu-mi doream decat sa mergem acasa la noi…iar nesomn, primul lucru de care intrebau asistentele cand intrau in tura era daca am dormit. A vent si momentul pusului la san, care a fost ca un soc, pentru ca Matei a stiut din prima secunda ce sa faca, iar eu nu stiam la ce sa ma astept, credeam ca tzocaie un pic si asta, iar cand a tras odata, am simtit ca imi pleaca din spate!!!!!!!

Iubitul meu a facut eritem de la lenjeria lor, eu herpes de nervi ca nu ma lasa acasa…asa ca a venit tati si a semnat ca ne ia acasa si dusi am fost! Si de atunci dormim in acelasi timp ca doi ingerasi, ne trezim sa papam si suntem tare cumintei.

Asta a fost povestea nostra. Doresc tutror o recuperare atat de usoara ca a mea, pentru ca operatia si recuperarea in sine nici nu am simtit-o aproape, doare, dar suportabil, insa au fost 2-3 persoane care m-au “defectat” in plus si pentru care mai trag acum, desi operatia abia o mai simt.

Cam cat credeti ca puteti sa va uitati intr-un punct si sa va minuntati….sa simtiti ca muriti si inviati de fericire din secunda in secunda? O VESNICIE!

Simo de Matei Hisham (28.07.07)

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

liadorian spune:

Simo, felicitari! Pentru tot...

LIA si domnita Miruna Demetra
DPN: 31 iulie-6 august si apoi...

violetan spune:

Simo, minunata poveste!!!!!! Felicitari, mamico si sa fiti sanatosi, fericiti si cumintzei, sa va bucurati impreuna unii de altii!

Observ cu incantare ca majoritatea fetelor care isi spun povestea nasterii au un talent scriitoricesc absolut uimitor! N-a fost poveste (aproape) la care sa nu-mi dea lacrimile. Cred ca momentele astea sunt atat de unice (chiar daca nasterile, sunt sa zicem, asemanatoare) incat iti dau o inspiratie de zile mari!! Simo, cel putin a avut o incheiere demna de ispirescu

violeta, 39+

jadi spune:

Felicitari duamna! Vaz ca sunteti tare si la povestiri! Sa o copiezi undeva sa o arati si micului terorist! Cum a reactionat Dubaiul? E gata pentru printul mostenitor? Va pup si ne vedem acolosha, stii tu unde .

Deni & Vlad & Tudor

Ashera spune:

Simo, fara cuvinte... Sa-ti traiasca puiutu l!

saptamana 39

Christian

Luna1 spune:

Duamna sa-ti traisca odorul si felicitari si taticului ca a facut si el ceva acolo, nu? (desi eu mereu zic ca mare lucru n-au facut ei decat partea placuta, restul ne-au lasat pe noi).

Pupici lui Matei, si feilictari si pt talentul scriitoricesc.

Luna 38 sapt+
Adelise Raluca si Cosmin

Is the final countdown!!!

www.sonia.as.ro/index.html" target="_blank">Sonia trebuie sa traiasca!

Happiness_4_us spune:

Simo, sa va traiasca flacaul, sa fiti sanatosi si sa va bucurati de el!¨

Nana,

33+

Razvan Andrei
In asteptarea lui

Nunta noastra de vis!
Daca incepi sa te sacrifici pentru cei pe care-i iubesti, vei sfarsi prin a-i uri pe cei pentru care te-ai sacrificat!

estecri spune:

Simo, tot prin ceza am nascut si eu si aceleasi sentimente le-am trait ca si tine...dar eu nu as fi poutut sa scriu asa frumos!!Pup mama dulce si baietel cuminte si papacios ! Sanatate!

poze1; poza2; uite asa cresc 23 saptamani
coltul lui bebe;
poze bebe

andicu spune:

Simo, felicitari inca o data si sa-ti traiasca Mateiut!
Asa de frumos ai povestit ca mi-am amintit si eu emotiile mele si mi-am dat seama ca desi cezariana, treci prin aceleasi momente speciale si unice cand iti vezi odorul!

Sa aveti viata lunga, fericita si frumoasa!