Hrana sufleteasca - Chezasia dragostei

Hrana sufleteasca - Chezasia dragostei | Autor: Reliana

Link direct la acest mesaj



Fata lui Sophie se distingea din ce in ce mai putin in lumina cenusie a iernii care patrundea in camera de zi. Motaia in fotoliul pe care i-l facuse cadou Joe atunci cand implinisera 40 de ani de casnicie.In camera era cald si liniste. Afara ningea slab.

La ora unu si un sfert, postasul dadu coltul pe Allen Street. Era in intarziere cu livrarea corespondentei, nu din cauza zapezii, ci pentru ca era Ziua Sfantului Valentin si avea de dus mai multe plicuri decat de obicei. Trecu prin fata casei lui Sophie fara sa intoarca macar capul. Douazeci de minute mai tarziu, se intoarse la masina lui si demara.
Sophie tresari cand auzi cum se indeparta masina de posta, apoi isi scoase ochelarii si isi sterse gura si ochii cu batista pe care o tinea intotdeauna in maneca. Se salta de pe fotoliu proptindu-se de bratul acestuia, se indrepta incet de spate si netezi poala rochiei ei de casa, de un verde inchis.

Se indrepta spre bucatarie, tarsaindu-si moale papucii pe podeaua goala. Se opri la chiuveta ca sa spele doua farfurii pe care le lasase pe masa dupa pranz. Apoi isi umplu cu apa pe jumatate o ceasca de plastic si isi lua medicamentele. Era ora unu si patruzeci si cinci de minute. In dreptul ferestrei dinspre strada era un balansoar. Sophie se lasa alene in el.In jumatate de ora aveau sa treaca copiii dinspre scoala spre casa. Sophie astepta, leganandu-se si privind zapada.

Aparura intai baietii, ca de obicei, alergand si strigand ceva ce Sophie nu auzea. Astazi faceau bulgari de zapada din mers, pe care ii aruncau de la unul la altul. Un bulgare gresi tinta si izbi cu putere fereastra lui Sophie. Ea se trase indarat, iar balansoarul iesi de pe marginea covorului oval.

Fetele veneau topaind, dupa baieti, in grupuri de cate doua sau trei, punandu-si caus la gura miinile cu manusi de lana si chicotind. Sophie se intreba daca isi povesteau cumva unele altora despre felicitarile pe care le primisera la scoala in aceasta zi. O fata frumusica cu par lung, castaniu, se opri si arata cu degetul catre fereastra la care se vedea Sophie privind afara. Dandu-si seama ca fusese vazuta, Sophie isi ascunse repede fata dupa draperie.
Cand se uita din nou pe fereastra, baietii si fetele disparusera. Era frig in apropierea ferestrei, dar ea ramase acolo, uitandu-se cum zapada acoperea urmele lasate de copii.
De pe Allen Street dadu coltul o masina de florarie. Sophie o urmari cu privirea. Mergea incet. Se oprise de doua ori si pornise din nou. Apoi, soferul trase in fata casei d-nei Mason, vecina ei de alaturi, si parca masina.

Cine sa-i trimita flori d-nei Mason? se mira Sophie. Fiica ei din Wisconsin? Ori fratele ei? Nu, fratele ei era foarte bolnav. Probabil ca era fiica ei. Ce dragut din partea ei!
Florile o facura pe Sophie sa se duca cu gandul la Joe si, pentru o clipa, lasa sa o napadeasca amintirea dureroasa a raposatului ei sot. Maine era in cincisprezece. Se implineau opt luni de la moartea lui.

Comisionarul batea la usa din fata a d-nei Mason. Avea in brate o cutie lunga, alb cu verde, si o agenda portabila cu arc, pentru acte. Nu parea sa fie nimeni acasa. Sigur ca da! Era vineri - d-na Mason avea treaba la biserica vinerea dupa-amiaza. Omul privi in jur si o lua apoi spre casa lui Sophie.

Sophie se salta din balansoar si ramase in picioare langa draperii. Omul batu la usa. Sophie isi netezi parul cu maini tremuratoare. Ajunse in dreptul usii de la intrare cand omul batu a treia oara.
- Da? zise ea, rotindu-si privirea prin usa de-abia crapata.

- Buna ziua, doamna, zise omul, vorbind mai tare. N-ati vrea sa preluati dumneavoastra o comanda pentru vecina dumneavoastra?

- Ba da, zise Sophie, deschizand larg usa.

- Unde doriti sale pun? intreba omul, politicos, pasind in casa.

- In bucatarie, va rog. Pe masa.Ii parea un tip matahalos. De-abia ii putea zari fata, intre sapca verde si barba stufoasa. Sophie se bucurasa-l vada plecand repede si incuie usa dupa el.

Cutia era lunga cat masa din bucatarie. Se apropie de ea si se apleca sa citeasca inscriptia: "Flori pentru orice ocazie, de la Floraria NATALIE." Mirosul bogat de trandafiri o imbata.Inchise ochii si adulmeca rar, inchipuindu-si ca sunt trandafiri galbeni. Trandafirii galbeni erau preferatii lui Joe."Pentru raza mea de soare," zicea el, oferindu-i extravagantul buchet. Apoi radea incantat, o saruta pe frunte, ii lua mainile intr-ale lui si ii canta"Tu esti raza mea de soare."

Era ora cinci cand d-na Mason batu la usa din fata a lui Sophie. Ea era tot la masa din bucatarie. Cutia de flori era acum deschisa, iar ea tinea trandafirii in poala, mangaindu-le gingasele petale galbene. D-na Mason batu din nou, dar Sophie n-o auzi, iar dupa cateva minute, vecina pleca.

Sophie se ridica un pic mai tarziu, punand florile pe masa din bucatarie. Avea obrajii imbujorati. Trase un scaunel pe podeaua bucatariei si lua o vaza de portelan de pe dulapiorul de sus, din colt. Umplu vaza cu apa, folosind o cana, apoi aranja cu gingasie trandafirii si ornamentul de frunze verzi si le duse in camera de zi.

Cand ajunse in mijlocul camerei avea un zambet pe fata. Se intoarse usor si incepu sa se incline si sa se roteasca in cercuri mici. Pasea usor, cu gratie, in jurul camerei de zi, spre bucatarie, apoi pe hol si inapoi. Dantui pana simti ca i se inmoaie genunchii, apoi se lasa sa cada intr-un fotoliu si adormi.

La sase si un sfert, Sophie sari din somn. Batea cineva la usa din spate, de data aceasta. Era d-na Mason.

- Buna, Sophie, zise d-na Mason, Ce mai faci? Am batut la usa la cinci si am fost putin ingrijorata ca nu mi-ai raspuns. Ai tras cumva un pui de somn? Sporovaia in timp ce-si stergea ghetele de zapada pe covorasul de la usa, apoi intra. Urasc zapada, tu nu? La radio zice ca pana la miezul noptii se face stratul de 15 cm, dar eu nu mi-am plecat niciodata urechea la ce zic ei. Mai tii minte cand au zis iarna trecuta ca o sa fie stratul de zapada de 10 cm si pana la urma a fost de jumatate de metru? Jumatate de metru! Si au mai zis ca o sa avem parte de o iarna blanda anul asta. Ha! Nu cred ca la temperatura a trecut vreodata de zero in ultimele saptamani. Stii ca luna trecuta am platit 263$ pe incalzire? Pentru casuta mea, asa mica cum e!

Sophie asculta doar pe jumatate.Isi aminti dintr-o data de trandafiri si de rusine, o lua cu calduri. Cutia in care fusesera florile era in spatele ei, pe masa din bucatarie. Cum sa-i spuna d-nei Mason?

- Nu stiu cat timp am sa mai pot plati facturile. Alfred, Dumnezeu sa-l odihneasca, era foarte atent cu banii, asa cum era si Joseph al tau. Joseph! Vai, Doamne! Era sa uit de trandafiri.

Sophie simtea ca-i ard obrajii.Incepu sa baiguie niste scuze, dandu-se la o parte ca sa-i arate cutia goala.

- Ah, bravo, o intrerupse d-na Mason. Ai pus trandafirii in apa. Inseamna ca ai vazut cartonasul. Sper ca nu te-ai speriat cand ai vazut scrisul lui Joseph. El m-a rugat sa-ti aduc trandafirii in primul an, ca sa-ti pot explica despre ce era vorba. Nu vroia sa te sperie. Cred ca el ii spunea 'Chezasia Trandafirului'. A facut o intelegere cu cei de la florarie in aprilie trecut. Ce om bun, Joseph al tau¼

Dar Sophie n-o mai asculta. Inima ii batea sa-i sparga pieptul cand lua pliculetul pe care nu-l vazuse mai devreme. Statuse tot timpul langa cutia de flori. Cu mainile tremurande, scoase cartonasul din plic.

"Pentru raza mea de soare," scria pe el."Te iubesc din toata inima.Incearca sa fii fericita atunci cand te gandesti la mine. Cu dragoste, Joe."

Alicia von Stamwitz


Tot ce-ti doresti se poate realiza, atunci cānd vrei cu adevarat!
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=117&cid=16

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Angela T. spune:

Reliana, iti doresc sa intalnesti acel tovaras de viata cu sufletul la fel de sensibil ca al tau.

Mergi la inceput