Criza de nervi la 7 ani?

Buna dimineata!
M-ar ajuta enorm niste sfaturi d'ale voastre caci situatia e noua pentru mine si ma depaseste!
Pe fii-mio (7 ani si jumatate) l-am trimis la mama in Romania de 3 saptamani caci noi ne pregatim de intoarcerea in tara si cum casa e cu josu-n sus am considerat ca e mai bine asa.
Cu mama a crescut si la ea si-a petrecut toate vacantele deci nu cred ca e o schimbare de mediu.
De dimineata am sunat ca de obicei sa vad ce mai fac si cand colo aud ca aseara a fost un adevarat "teatru" .
S-au intors din oras seara , erau copii pe afara jucau fotbal (dar pe strada unde e trafic intens) si fi-mio i-a cerut mamei sa-l lase la copii.
Mama i-a zis sa aibe rabdare caci nu-l poate lasa singur in afara curtii, pe strada (de obicei il insoteste de teama sa nu-l loveasca o masina).
A tot insistat si vazand ca e refuzat s-a pus pe urlete si tavaliri pe jos ca in final sa se lase cu "a sufoc, nu mai am aer, nu mai pot respira...o sa mor!"
A intrat toata lumea in panica, i-au dat cu apa pe fata si dupa minute bune s-a linistit, ca in final dupa ce a mancat sa-i zica bunicii ca el n-a avut nimic numai ca vroia sa-l lase la copii!
E prima data cand face teatru asta si de amploarea asta si nu stiu cum sa-i explic ca nu e bine deloc ce face si ca nu este normal comportamentul lui.
Mi-a picat fisa ceva mai devreme de unde frazele "nu mai am aer, nu mai pot respira...".
Acum aproape o luna de zile, eram aici, eu in casa si el in curte scose-se casetofonu si asculta muzica.
Eu ies sa vad pe unde e cam la 10 minute, am iesit si...nu l-am mai gasit!
L-am cautat disperata prin tot cartierul si nu a fost de gasit!
Am trait o panica imensa, nu pot descrie in cuvinte!
Si dupa jumate de ora apare si domnu fii-mio vesel, fara nici-o problema, zicandu-mi ca fost intr-o poienita cu alti copii destul de departe.
Am facut un atac de panica puternic si imi amintesc ca-i spuneam sozului ca nu pot respira si ca nu am aer.
Si de aici probabil...a copiat si el...
In fine, va rog sa ma sfatuiti ce sa fac in cazul acestei situatii noi cu care nu m-am mai confruntat?
Va multumesc!

Doamne cu puterea Ta, ajuta-i micutei Diana sa se faca bine!

anamaria spune:

cred ca la un moment dat orice copil ar putea 'incerca' ce a incercat baiatul tau, aseara.
cata vreme mama ta/ sau adultul care este cu el reactioneaza corect si nu cedeaza, este perfect ok, pt ca nu cred ca se va repeta, si chiar daca va mai incerca inca 1 data/ de 2 ori, se va lamuri ca nu are nici un rost sa-si consume energia cu ceva din care nu ii 'iese' nimic.
aseara de ex, din cate povestesti, nu avea decat sa mai astepte cateva minute, pana duceau bagajele acasa si revenea impreuna cu bunica la fotbal, la copii...
asta ar trebui sa ii explici, sa inteleaga!

cat despre criza de 'panica'... ce sa zic, poate a fost real sau poate doar a jucat un pic teatru ca sa fie in centrul atentiei si nici sa nu fie certat pt tavalelile dinainte?!

_
ANAMARIA, o mami ca in filme:

Nascut pe 4 iulie (2000) si

Vineri, 13 (iunie, 2003)

poze cu frumosii mei (si nu numai )
************************
DRAGOSTEA NU INSEAMNA DOI OAMENI CARE SE PRIVESC UNUL PE ALTUL, CI DOI OAMENI CARE PRIVESC IN ACEEASI DIRECTIE ! Antoine de Saint-Exupery

anisiap spune:

ça va..... neatza. copiii sunt smekeri rau al meu e in stare sa zica o saptamana in continuu ca vrea ceva ,pana obositi de atata perseverenta ii oferim acel lucru pt linistea si armonia casei ,al meu are 6 ani .baiatul tau cred ca era tare dornik sa ramana afara si cred ca in capusorul lui asta a fost singura cale sa o convinga pe bunika ;nu cred ca ar trebui sa te sperii ,copiii sunt inventivi si stiu cum sa manipuleze adultii speculand orice slabiciune sper sa treaca si la mine faza asta, cu lesinu inca nu a facut o

giulia71 spune:

Multumesc fetelor de raspunsuri!
Aseara nu putea iesi bunica cu el ca avea ceva treaba (erau la ea si niste oameni care luau niste masuri pentru o mobila) si asta a durat un pic.
Ce ma pune insa pe ganduri este incapatanarea lui fii-mio mai actuala ca sa zic asa, cand isi doreste un lucru insista pana cand te scoate din minti si cedezi.
Inainte si vorbesc de varsta de 3-5 ani nu era asa, parea ca intelege, acum insa s-a schimbat si vrea ca totul sa se rezolve acum.
I-am explicat de nenumarate ori ca trebuie sa aibe rabdare, ca nu toate lucrurile in viata se obtin "acum" si ca unele trebuie sa le mai si obtina "muncind" sau aducandu-ne multumiri.
Insa e incapatanat ca un catar!
Da, am stat toata ziua si m-am gandit ca de fapt a copiat acel atac de panica si ma astept ca cel mai probabil se va repeta la urmatoarea lui dorinta ce nu poate fi realizata "acum".
Am vorbit cu el la telefon, i-am spus ca a gresit ca sunt suparata pe el si nu va capata jucaria pe care si-a dorit-o si care urma sa i-o cumparam.
Genul asta de pedeapsa reuseste inca!
O sa vad ce va mai fi!
Va multumesc!

violeta69 spune:

giulia,parca e fi-meu
si el vrea acumaaaaaa...sau voia....asta la bunici,cu mine nu prea i-a mers istericalele...
dar tot mai zice:"ACUMA"......
ideea e ca isi permite cu bunica,ca ea e ...bunica....
si astia mici sunt niste mari smecheri
e bine insa ca tu poti sa nu-i mai aduci jucaria preferata....
la mine tine daca-i spun ca nu mai mergem la strand deocamdata...la iarna?! cred ca nu o sa ne mai dam cu sania(daca o sa fie zapada!)
nu te speria,ce a facut el e valabil pt mai toti copii rasfatati


Vio,mamica de viitor "avionar"
*GRUPUL FETELOR FANTASTICE*

Tot ce se intampla, se intampla intotdeauna cu un motiv!

aileene spune:

Of of si iar...offfff !
Draga mea Giulia , vad ca "nazdravanul" tau iti da de furca nu gluma !
Ma intreb daca ai vorbit cu el de mai multe ori despre aceasta "vacanta" un pic mai diferita , departe de voi si de anturajul lui obisnuit ?! Eu ma gandesc ca copilul tau nu e inteles pe deplin de bunicii lui ! Nu vreau sa dau vina pe ei nicidecum , departe gandul asta de mine , doar ca n-am idee de cat timp nu s-au mai vazut ? E f important , ptr ca daca nu s-au mai vazut de 1 an e si normal ca copilul tau intre timp a mai crescut s-a maturizat si-si da seama ca e mare si pe undeva crede ca poate lua decizii singuri daca voi nu sunteti cu el ! El se crede mare .
Stiu e f complexa problema ta , si mama mea mi-a propus sa-l duc in Ro si sa i-l las pe tot timpul verii ! Dar copilul meu (aproape aceeasi varsta cu al tau...implineste 8 in septembrie) mi-a spus un NU hotarat la ideea asta si ce-i drept nici n-aveam intentia sa-l duc la mami in tara , a fost doar o propozitie a mamei mele !
Unui copil nu trebuie sa impui ceva ce nu-i place si mai ales ceva (sau mai bine zis cineva) care se poate opune ideilor lui de joaca , sau altceva ! Santajul cu iti cumpar o jucarie daca esti cuminte nu merge , sau poate ca la tine , da ! Atunci e bine !
Incearca sa-i vorbesti calm , spune-i ca nu mai esti suparata pe el si ca intelegi situatia lui , doar ca ptr moment mai trebuie sa aibe putina rabdare ! Spune-i ca tu si tati aveti mult de lucru si de aceea n-ati putut sa-l tineti langa voi , altfel s-ar fi plictisit toata ziua ! Intreaba-l cu ce se ocupa toata ziua , daca are prieteni buni , si cum ii cheama ! Asta ca sa-i arati ca esti interesara de "lumea" care-l inconjoara ! Ma gandesc ca parintii tzai nu sunt prea varstnici si ca-si permit sa-l duca la plimbare uneori , chiar daca ma gandesc ca sunt tare ocupati cu de-ale casii , o data cel-au acceptat pe timpul vacantei , ma gandesc ca sz-au simtit "disponibili" ptr el !
Te si fruntea sus , totul va fi bine ! Incearca sa ai mai multa incredere in copilul tau , sigur n-are nici o problema de ordin psicologic , e doar varsta de vina , varsta in care incepe sa constientizeze personalitatea sa .
Iti doresc mult curaj si nu mai pune nimic la suflet , lasa bunicii sa se descurce , destul te descurci tot timpul anului ! Nu mai fii atat de "incordata" ! Cu toate astea , sa stii ca te inteleg parfaitement


Aileene...Alexandre...(22-sept'99)
amintiri