nu stiu ce sa fac
Raspunsuri - Pagina 2
ella.aura spune:
J G M-am gandit ca daca o sa fac cum spun ei nu o sa mai existe certuri si o sa fie mai bine, n-am vrut sa plec pur si simplu pentru ca sunt totusi parintii mei si eu ma gandesc intotdeauna la altii in loc sa ma gandesc la mine, dar acum mi-am dat seama ca nu tb sa ma gandesc la mine pt ca daca eu nu sunt bine, nu e nici bebe.Prietenul meu se poarta foarte frumos cu mine, nu am avut probleme singurele, se supara pe mine doar cand ii spun ca nu ma mut cu el pentru ca imi este frica si il inteleg, cat despre mama lui nu am mai vorbit cu ea de cand am plecat de acolo, numai ca e genul de femeie care se gandeste numai la bani si de aceea nu vom mai sta cu ea.
Rosey Lui ii reprosez doar faptul ca nu avrut sa ne mutam singuri de la inceput, cat despre politie de aceea nu am facut nimic pentru ca nu am vrut sa se ajunga la politie si altele, dar daca este nevoie probabil se va ajunge si aici.
Bluel spune:
Elle_seb, nu e vorba de mine si de timpul meu aici si oricum mi-am asumat riscul cand am povestit ce am povestit, s-au vazut multe drame pornind de la farmece. (bisericile sint pline de oameni disperati care nu mai stiu ce sa faca si cer ajutor lui D-zeu!)
Ella, tu cunosti cel mai bine situatia, il cunosti pe prietenul tau si pe mama lui si daca tu poti elimina din calcul si acest “impediment” (farmecele), eu una nu vad altul ca voi sa fiti impreuna si sa va cresteti copilul. Sigur ca sinteti amandoi foarte tineri si v-ati asumat multe responsabilitati hotarand sa aduceti pe lume un copil, dar cu multa dragoste si intelegere se poate trece peste orice. Si sint convinsa ca in timp, daca parintii tai o sa vada ca tu o sa fii fericita alaturi de el, isi vor schimba si ei atitudinea fata de el. Daca nu, asta e, s-au mai vazut parinti care nu isi inteleg copiii si li se pare ca tot ei trebuie sa ia deciziile importante si cand acestia au 50 de ani! Cel mai bine ar fi sa nu iti fie frica (pai ce, sintem pe vremea Inchizitiei?) si te gandesti la copilul tau, e foarte important sa fii linistita si tu acum cand el se formeaza. Incearca totusi sa discuti inca o data cu parintii tai, dar sa nu iti fie teama, fii ferma, discuta apoi si cu prietenul tau si mama lui si hotarati ce-i de facut! Mult curaj si sa auzim de bine! 
Rufus spune:
Imi pare rau ca la varsta asta nu-i ai pe parinti alaturi. Este adevarat, pot exista motive intemeiate pentru a se opune legaturii tale, insa modul de manifestare e gresit, mai ales in situatia in care te afli. Ca parinte nu pot decat sa ma rog la Dumnezeu sa nu-mi ia mintile si sa-mi tratez in acest fel fetele mele.
Te sfatuiesc sa incerci din rasputeri sa-ti convingi parintii sa-ti permita, ba chiar sa te si ajute sa-ti continui viata in modul pe care l-ai ales. Bucuria ta trebuie sa fie si a lor, iar esecurile tale trebuie sprijinite, nu sarbatorite, ca o dovada a dreptatii pe care o au ei.
Nu risca o ruptura, dar fii ferma si pregatita de masuri radicale. Mi se pare incredibil sa se incapataneze in detrimentul fiicei lor...
poze multe cu noi
Ana a implinit un an 20062007
Rosey spune:
quote:
Originally posted by ella.aura
Rosey Lui ii reprosez doar faptul ca nu avrut sa ne mutam singuri de la inceput, cat despre politie de aceea nu am facut nimic pentru ca nu am vrut sa se ajunga la politie si altele, dar daca este nevoie probabil se va ajunge si aici.
Dar acum vrea sa va mutati impreuna? Tot nu ai zis daca el lucreaza. E esential sa aiba si el un aport financiar.
Iar cu politia nu e un capat de tara, sa stii. Numai sa ai tu curajul sa faci pasul asta, desi nu prea te vad motivata. Stiu ca sunt parintii tai, dar gresesti daca cedezi presiunilor din partea lor. In definitiv, e viata ta si tu trebuie sa iti asumi si esecurile si reusitele. Ai sa ii lasi pe ei sa iti traiasca viata in locul tau?? Pana cand?
http://bd.lilypie.com/AVkRp3.png
alesssia spune:
in definitiv, este vorba despre viata ta! sa nu uiti asta sau sa constientizezi acest lucru, ar fi perfect. pentru ca daca ai face-o, ai stii ce sa faci.
toate bune!
Elle_seb spune:
quote:
Originally posted by Bluel
Elle_seb, nu e vorba de mine si de timpul meu aici si oricum mi-am asumat riscul cand am povestit ce am povestit, s-au vazut multe drame pornind de la farmece. (bisericile sint pline de oameni disperati care nu mai stiu ce sa faca si cer ajutor lui D-zeu!)
Eu sincer sa-ti spun n-am auzit de nici o drama pornita de la farmece.
Cand lumea va inceta sa puna nereusitele lor pe seama farmecelor si vor privi acolo unde trebuie si in primul rand la ei si vor face ceva constructiv in sensul rezolvarii problemelor, atat cet depinde de ei, bisericile nu ar mai fi asa pline de oameni disperati. Nu contest ideea de rugaciune si cred in Dzeu insa hai sa lasam babismele la o parte si sa nu exageram. Problema Aurei vine din faptul ca parintii ei cauta inca sa-i controleze viata, nu dintr-o legatura de caltzi gasita nu stiu pe unde.
Aura, intreb si eu: el lucreaza? Este responsabi in ceea ce priveste familia pe care doriti s-o intemeiati?
Elle_seb
May you always have Love to Share, Health to Spare and Friends that Care!
ella.aura spune:
Rosey, da el lucreaza si sta singur.El vrea sa ne mutam dar imi este mie prea frica sa nu i se intample lui si chiar mie ceva.
Rufus, am incercat sa ii conving, dar nu vor, am avut chiar o discutie in care le-am zis ca ma mut singura daca tot insista ca nu cu el, dar nici asa nu vor pentru ca in felul asta nu mai au ei control asupra mea si asupra lucrurilor pe care le fac.Cateodata ma gandesc ca este o ambitie stupida si ca nu-si dau seama ca eu sufar din cauza ei.
Rosey spune:
quote:
Originally posted by ella.aura
imi este mie prea frica sa nu i se intample lui si chiar mie ceva.
Ce sa se intample?! De ce anume ti-e frica?
quote:
in felul asta nu mai au ei control asupra mea si asupra lucrurilor pe care le fac.
Pai vezi? Aici e problema. Ei vor sa iti controleze viata. Le permiti, sau ai curajul si puterea sa te rupi si sa pui punct si sa iti traiesti viata pe cont propriu? Decizia iti apartine. Succes!
http://bd.lilypie.com/AVkRp3.png
cristiama spune:
Ella,
Eu cred ca ai tai "stiu" ce e mai bine pt tine. Si mai cred ca binele lor este singurul.
Bunicii din partea tatalui meu au facut la fel, i-au ascuns actele tatalui ca sa nu se poata casatori, i-au spus mamei mele la prima intalnire ca mai mult de femeie de serviciu n-o sa ajunga niciodata, ca sora mea nu e fata lui, de mine nu puteau zice ca-s copia fidela a tatalui meu.
Si???
Noi n-am avut decat un rand de bunici, parintii meu au murit amandoi dar inca mama tatalui isi macina nemultumirile la adresa vietii ratate a fiului ei.
Pana la urma doar TU esti responsabila pt viata ta, regretele nu o sa te incalzeasca cu nimic.
Mie prietenul tau mi se pare o persoana puternica daca lupta cu parintii tai pt tine
wonderful spune:
Draga mea,vezi-ti de viata ta ,asa cum crezi tu ca e mai bine si nu te mai lasa dominata de teama ca atunci n-o sa mai faci nimic daca n-ai acceptul parintilor sau a altcuiva.Succes si sarcina usoara!