inca o poveste... cu multa fericire

a doua oara a fost mult mai bine... am nascut mai repede si mai usor, noroc ca a fost asa, pentru ca adunasem multa oboseala in timpul sarcinii, abia cand m-am vazut in poze mi-am dat seama cat sunt de obosita...

cu casa terminasem in joia de dinainte sa nasc... adica in joia aia au plecat mesterii... au lasat relativ curat, dar tot mai ramasese o groaza de munca pt. pus totul la loc... si pe masura ce le pui, iar trebuie sa stergi ptaf si urme de peste tot... eu marti fusesem la medic si mi-a zis ca am colul lung si inchis... "ce bine" -zic... si el: "de ce, nu vreti sa nasteti?". Si zic "ba da, dar pleaca sotul 3 zile si nu vreau sa nasc cand e plecat"... ovidiu a fost la praga intr-o delegatie de miercuri pana vineri seara... si doctoru' meu zice "haha, pai si eu plec doua zile din bucuresti, ca e ziua fiica-mii si mergem la munte" - el pleca de vineri pana duminica... apoi sotul meu si doctorul se uita unul la altul zambind si zic "deci e ok, are cu cine naste, ca noi ne dam stafeta unu' la altul... " - eu stateam cracanata pe masa ginecologica si parca imi venea sa rad, dar numai dupa ce i-as fi dat cap in cap de masculi nebuni ce erau...
asaaa... miercuri seara au venit mama cu anda ca sa nu raman singura acasa daca ar fi fost sa nasc, dar si ca sa ma mai ajute mama prin casa... miercuri faceam 39 de saptamani... joi au lucrat mesterii ce au lucrat - eu si mama mai putin ca i-am fi incurcat... insa vineri am bagat un smotru... dupa care as fi cazut lata si daca nu eram gravida... deh, increzatoare fiind ca am colul lung si inchis, poate si cu nebunia aia in cap data de hormoni... ca cica asa le apuca pe toate femelele inainte de nastere, isi pregatesc cuibul, iar la om, femeia spala pe jos, sterge praful, face mancare, curata gresia si faianta, pune lucrurile de colo colo si alte chestii de mi s-au nazarit mie ca era musai sa le fac atunci... spre seara, adica pe la 11 noaptea, vine si ovidiu de la praga... eu eram varza de oboseala... am stat cu el sa manance si sa-mi povesteasca, am luat 2 Nospa (antispastic - ca parca ma cam durea burtoiul) si m-am culcat... eram multumita ca facusem multe in ziua aia, si mai ales ca nu nascusem fara sa fie tacsu' prezent la eveniment...

acuma ma mai rugam sa nu nasc pana luni, pentru ca sa fie si medicul meu in bucuresti... el imi daduse nr. unui medic pe care sa-l sun si s-ar fi ocupat de mine daca era ceva, dar tot as fi preferat sa nasc cu doctorul meu...

numai ca n-a mai tinut figura ... sambata dimineata, m-am ridicat foarte greu din pat, iar la baie am eliminat dopul ... vreo cateva minute, am sperat ca poate nu nasc inca, uneori dopul se elimina cu zile bune inainte de nastere... insa au inceput si contractiile... usoare si suportabile, dar inconfundabile... m-am mai invartit prin casa vreo doua ore... sa-mi verific bagajul, sa vad daca sunt regulate contractiile - erau, la vreo 10 minute, sa fac dus, sa mai facem o poza, sa mananc... mi se facuse o pofta de paine cu unt si cu gem langa o cana cu lapte, ca in copilarie... si i-am dat medicului meu un telefon, ca asa ne-a zis, daca e ceva, sa-l sunam si pe el, chiar daca nu e in Bucuresti

el zice sa mergem la spital si mai vorbim acolo, in functie de ce ne spun la camera de garda... eu tot speram sa fie un travaliu fals si sa mai dureze pana luni macar, ovidiu insa era sigur ca nasc ... nu stiu de ce voiam asa de tare sa nasc cu medicul meu, ca pana la urma era tot o nastere si tot pe acolo ar fi iesit copilul, iar probleme deosebite nu aveam ca sa-mi fie frica de ceva...

pe la 12 am ajuns la spital si acolo mi-au spulberat aia orice speranta, aveam deja dilatatie 3... si m-au internat... am vorbit din nou cu doctoru' si a zis ca vine in Bucuresti si ca ajunge la timp... eu am crezut ca glumeste... cum sa plece el din creierii muntilor, de langa familie si gratare, sa vina in Bucuresti? si sa mai ajunga si inainte sa nasc? ce, sta bebele meu sa-l astepte? pe ovidiu l-au oprit jos la sala de garda... nu i-au mai dat voie sa vina cu mine - la anda a stat cu mine tot timpul, acum s-au facut mai stricti cu accesul persoanelor straine... pacat ca nu mai lasa tatii sa stea aproape de mame...

pana una-alta, m-au dus in sala de nasteri si m-au pus pe pat, pentru ca sa "fac dilatatie" cum zic ei... aveam contractii destul de suportabile si erau la 8-10 minute, asa ca intre ele, mi-am scos frumos cartea sa citesc... era povestea supravietuirii pe mare dupa un naufragiu a unui baiat indian (care credea si in Isus si in Mahomed si in zeii indieni) - pe o barca de salvare, impreuna cu un tigru bengalez... cand venea contractia, lasam cartea jos si respiram adanc, ca inca nu imi venea sa urlu... cand trecea, citeam cum suferea pustiul de foame si sete pe mare, si poate cum ar fi facut pe el de frica tigrului - daca nu era deshidratat deja - insa a invatat sa-l domine ca sa nu fie mancat...

din cand in cand mai treceau moasele pe la mine sa verifice pulsul bebelui si sa ma intrebe de vorba

pe la doua, aud moasa in spatele meu: "a venit doooomnul dooooctor...!!!"... putea sa zica "a venit Moooos Craciuuun!" ca as fi crezut-o la fel de tare... ma intorc si ... ce sa vezi, venise doctorul meu! sa mai zica cineva ca nu exista Mos Craciun! eu ma uit la el blegita - ca tot nu-mi venea sa cred, ingaim "buna ziua"... si de aici lucrurile au parut ca se deruleaza de doua ori mai repede, desi mai aveam in fata tot doua ore... aveam dilatatie aproape 5... mi-au facut injectie cu calciu, mi-au taiat membranele si perineul (in romania, vrei nu vrei te taie, ca sa nu te rupi aiurea, apoi te cos ...) ... si au inceput niste contractii... nu ma mai puteam gandi la baiatul indian, pentru ca abia imi trageam sufletul dupa o contractie si incepea alta... si nu mai puteam nici sa tac... si de fiecare data cand tipam, doctoru' se infiinta langa mine explicandu-mi cum ca acuma, o sa fac dilatatie si o sa iasa copilul repede, stiam si eu asta... da' sa mor io daca ma putea face sa tac explicatia lui...
noroc ca intr-adevar nu a durat chiar mult, iar cand au inceput contractiile expulzive, m-am scremut de doua ori si a iesit copilul

a tipat cum a scos capul afara, ei l-au intins spre mine sa-l vad, iar eu l-am apucat repede si mi l-am pus pe piept si l-am tinut acolo cateva clipe... deja ma cauta cu gurita (in romania, nu prea iti dau copilul sa il pui la piept cand nasti, il iau repede la sectia de neonatologie la masurat cantarit, infofolit...)... cand l-am dat inapoi a inceput sa faca pipi si m-a stropit toata... ce fericita eram...
a avut 3.600 kg, 52 cm si scor apgar 10, nascut pe 14 iulie (de ziua Frantei, ce de glume au facut amicii nostri pe chestia asta...), la 15.50

apoi doctoru' m-a cusut... deja facea glume ca nu a apucat sa ceara indicatii de la sot ... cum sa ma coasa sa sa-i placa sotului...
apoi l-au lasat si pe ovidiu sa vina sa ma vada, m-a pupat, mi-a facut doua poze, asa matza moarta cum eram dupa nastere - ca sa ma poata santaja cu ele :P - si zice "cand incepem sa lucram la urmatorul?" io zic in sinea mea: "s-au facut acuma toti glumeti..." si lui "pleaca de-aici ca te omor", l-am sarutat si eu si am ramas inca doua ore sa zac in sala de nasteri ... in alea doua ore nu ai voie sa adormi, cica sa nu intri in coma dupa efortul si socul nasterii... iar eu asa as fi dormit... la 6, cand au venit sa ma ia in salon, era sa lesin cand sa ma dau jos din pat... am ametit si mi s-a intunecat vederea, imi vajaiau urechile... eram obosita rau, poate nu atat de la nastere, cat de la anul asta, in care am muncit mai mult ca niciodata... abia cand m-am vazut in poze am inteles ce obosita eram/sunt...

m-au dus in salonul de recuperare post-operatorie de la cezariene, ca era plin tot spitalul, mai eram cu 3 mamici care nascusera prin cezariana... la 8 seara m-am dat jos din pat, ca imi trimisesem sotul sa imi aduca de mancare de acasa si sa-mi aduca lichide - era foarte cald si oricum, voiam sa "fac" lapte pentru bebe... nu am mai ametit, m-am dus la toaleta, apoi am iesit pe culoar, am vorbit cu mama si cu sotul, i-am facut cu mana andei de la fereastra... plangea de se rupea ca vrea sa-l vada pe bebe, fratiorul ei... pe ea nu au lasat-o sa intre ca are numai 5 ani... l-a vazut abia luni, acasa...

la ora 9 seara m-am infiintat la sectia de neonatologie... inca nu iesea fir de lapte din sanii mei, dar bausem in ultima ora vreo trei litri de lichide si mancasem gratar si cabanosi prajiti (asta am poftit!) si eram ferm decisa ca macar sa-l pun la san, chiar daca nu are ce suge... bine am facut... dar aveam sa vad asta abia acasa... abia atunci am vazut ce mancacios e, si ce bine e ca-i dau cand vrea - ca asta ma ajuta si sa am lapte...
Nu pot zice chiar ca sunt in furia laptelui... am lapte si el papa mult si des... poate apuca sa goleasca bine sanul, dar nu am mai avut cel putin deocamdata furia laptelui... medicul m-a sfatuit sa consum lichidele in functie de cum e sanul, daca e plin mai putin, daca e gol mai mult - bun sfat mi-a dat... cu anda am avut furia laptelui si mi-au si crapat sanii... acuma zici ca alaptez de cand ma stiu - n-am probleme...

bebelusul abia acum incepe sa mi se para frumos, ca s-a mai dolofanit si s-a albit dupa zilele de icter, desi mama mea a zis ca i se pare mai frumos decat era Anda cand s-a nascut... culmea e ca ea mi s-a parut frumoasa... tot asa ziceam si eu, ca sunt mai zbarciti, mai bubosi, nu prea au trasaturi... insa e categoric cel mai frumos baiat din lume pentru mine :) si seamana cu sora lui - care este cea mai frumoasa fetita din lume :)

in rest... nu sunt prea multe de zis... am asteptat sa se faca luni ca sa putem pleca acasa...
acum sunt probabil la fel de obosita - sau si mai obosita - ca in ultimele luni, dar nu cred ca am fost vreodata mai impacata cu mine si cu viata mea si mai fericita decat sunt acum

am scris mult, nu e nimic spectaculos in povestea asta, dar mi-a facut bine sa o scriu - sper ca ma veti intelege - sunteti si voi mamici :)

p.s. Medicul care s-a ocupat de mine toata sarcina si a pierdut 6 puncte la carnet venind in acea sambata sa stea langa fundul meu (la propriu si la figurat) se numeste Hamid Reza Ayatollahi. Ma inclin in fata comportarii sale ca medic si ca om.

danis spune:

pai nici nu e spectaculoasa povestea... am nascut normal, nu prin cezariana :)

Ashera spune:

Danis, frumoasa povestea ta. Ai povestit cu atata simplitate si optimism, inca mi-ai dat si mie din optimismul tau si acum totul imi pare mai simplu si firesc. . Multumim.

37+

Christian

liadorian spune:

Pai ce poate fi mai spectaculos decat o nastere naturala reusita, acum cand multa lume prefera cezariana? Danis, eu chiar m-am incarcat de energie pozitiva citindu-va povestea. Sa fiti sanatosi cu totii si sa va bucurati mult unii de altii!

LIA si domnita Miruna Demetra
Inca 1 saptamana si apoi...

madabout2003 spune:

E frumoasa povestea! FElicitari !

MADA 35+, cu Emily

www.flickr.com/photos/9364421@N06/?saved=1" target="_blank">Noi doi+1

mami07 spune:

Danis, m-ai impresionat f tare! Sa dea DD sa fie sanatosi copiii tai, iar tie si sotului sa va dea putere s-i cresteti asa cum vreti. M-a incurajat povestea ta!

Oana s40 cu Matei

claudela spune:

Danis, sa va traiasca copilasii, sa va bucurati de ei...sanatate si multa lumina in casa si in inima!

http://tt.lilypie.com/pYDdp3.png
http://s204.photobucket.com/albums/bb58/jidovuclaudia/

ada29 spune:

Frumoasa poveste! Sa-ti traiasca copilasii si sa fie sanatosi!Apropo,cum il cheama pe pitic?
Felicitari,mamico!

ada

danis spune:

quote:

---

Originally posted by ada29

Frumoasa poveste! Sa-ti traiasca copilasii si sa fie sanatosi!Apropo,cum il cheama pe pitic?
Felicitari,mamico!

ada

---

Bogdan-Andrei il cheama

ada29 spune:

Bogdan-Andrei,ce nume frumos,sa-i dea Dumnezeu viata lunga si frumoasa alaturi de voi.


ada

jeni71 spune:

Foarte frumoasa povestea ta sa stii, mi-au dat lacrimile citind-o. Mi te si inchipouiam citind in sala de travaliu, ca si eu am facut asa cand stateam cu perfuzie asteptand contractiile care nu veneau.
Iar despre domn' doctor tot rerspectul c-a venit sa nasti cu el. Jos palaria !
Pupici dulci draga mea !