Regrete...?
Raspunsuri - Pagina 3
goldi spune:
Va multumesc si va iubesc!
Yasmine spune:
quote:
Originally posted by Mariaa
cred ca 'alegerea' copilului se face sub acelasi impuls magic ca si momentul in care constientizezi ca vrei si poti (sufleteste) sa adopti un copil.
am experimentat pana acum doar prima faza, in ziua aceea prinzand aripi efectiv...si din ce zic fetele, momentul 'intalnirii' cred ca e absolult inaltator si abia astept sa-l simt si eu :)
cine ajunge sa aiba regrete cred ca nu a simtit acel 'clic'
terry
Implica-te, spune celui de langa tine despre aceasta boala !
lyme suport romania
Si ei au dreptul la viata, semneaza si tu [/blue]
<< rabdarea este cheia fericirii >>
Mariaa
>>Daruieste lumii un zambet shi toata lumea iti va zambi!<< Charlie Chaplin
Corinna, Andreas Noël, Yasmin Serena http://www.rhp.ro/Andreasn/
Alisimo spune:
Buna. E prima data cand intru pe acest site. L-am gasit intamplator cautand pareri despre adoptie. Eu si sotul meu suntem casatoriti de 7 ani si nu am putut avea un copil, desi am facut multe tratamente. Anul trecut am fost atestati ca familie apta sa adopte si azi am fost sa vedem o fetita de 4 ani . E draguta, dar nu a existat acea scanteie de care vorbeati aici.De aceea nu stim ce sa facem. Pentru moment ne-am hotarat sa o mai vizitam de cateva ori inainte sa luam decizia finala.Inainte sa o vedem mi-am facut atatea sperante, m-am gandit la gradinita, la tot. Dar acum...........nu mai stiu ce sa zic.E cineva care a continuat, desi a avut indoieli la inceput?
Va salut!
Mmmaria spune:
Alisimo, o sa-ti raspund eu. La mine (la noi) nu a fost nici un declic si nici nu ma asteptam sa fie. Alexandra avea 13 zile. Avea greutatea normala, dar cand ne-a desfashat-o asistenta era atat de slaba si atarna pielea pe ea incat sotul meu s-a speriat. Apoi ne-au spus ca trebuie sa ne hotaram in cateva zile daca vrem sa o vizitam, fiindca mai sunt niste cupluri care asteapta sa o vada. Si atunci, fara macar sa ma mai consult cu sotul meu, fie si din priviri, am zis: o luam. Ne-am dezmeticit mult mai tarziu (hihihi).
Poate ca la altii au existat acele momente, dar eu personal nu am asteptat asa ceva. M-am gandit dinainte ca Dumnezeu ma va duce la cel care este copilul meu si ca n-o sa mai trebuiasca sa ma ocup eu de altceva, nici macar de "declic". Insa, dupa aceea, au fost (si continua sa fie) numeroase dovezile ca ea si nu altcineva era harazita noua.
Eu zic sa ai incredere in Cel de Sus si in tine, restul sunt amanunte.
Alisimo spune:
Mmmaria, multumesc mult. Inca nu ne-am decis. Pa pa!
dannygrs spune:
am adoptat doi copii ...o fetita si un baiat
imi aduc aminte ca atunci cand i-am vazut prima oara fata sa ascuns dupa usa si dabea daca o putea atinge erea sperioasa iar baiatul a venit si ma luat de mana si ma bagat in casa la maternala . dupa ce am plecat de la copii am sunat la protectie sa le spunem cam ce credem despre ei le-am spus ca "ne plac" ....totusi ereau doi copii mari de 4 si 2 ani si noi ne-am hotarat imediat . si noi credeam ca prea drastic sa alegi cam cum vrei tu si cum il visezi si totusi cunosc familie care asteapta de aproape 2 ani sa adopte un copil ca il vor sa semene cu ei si totusi stau si ma intreb daca intradevar doresc sa adopte.
in momentul in care copilul sta cu tine incepe cu timpul sa iti semene sau cel putin asa ti se pare , oricum se schimba foarte mult .
ioanaalice spune:
Alisimo, eu nu am simtit nici o scanteie. Eram asa de emotionata de evenimentul in sine si atat de plina de ganduri legate de ce urma sa fie, ca nu am mai fost atenta la "clic". Cand l-am vazut prima data pe Mihai, avea un an si 4 luni, era in plina explorare a mediului inconjurator, de-abia invatase sa mearga, iar centrul universului lui era asistenta maternala (si biberonul). Acum are 2 ani (de 6 luni sta cu noi), merge la gradinita, a invatat (mai greu, cei drept) sa spuna 'mama' si 'tata', iar noi suntem topiti dupa el (alaturi de bunici, unchi, prieteni, vecini de la bloc etc).
Asa ca "scanteia" nu e intotdeauna un criteriu. Priveste in perspectiva, in viitor: voi cu ea si ea alaturi de voi. Pustoaica ce zice?
ioana, mamica de boboc
daphnyie spune:
Alisimo chiar daca ai indoieli, nu renunta, mergi sa o mai vezi si iti vei da seama ce simti.
Stiu ca unii ar putea sa spuna ca nu esti ca la piata, ca daca n-ai simtit de prima data ceva inseamna ca nu e sa fie copilul tau, dar si noi am ezitat la inceput iar acum nu exista dragoste si fericire mai mare decat cea pe care ne-a adus-o piticuta noastra.
Alisimo spune:
Multumesc celor care mi-ati raspuns.De fapt noi avem indoieli pt ca fetita este de alta etnie decat noi. E chiar asa de importanta etnia cand adopti un copil? Nu ca am avea ceva cu alte etnii, dar totusi vrem sa ne gandim bine in legatura cu acest pas important. Daca era ca si noi nici nu se mai punea problema sa avem indoieli. Va salut, Alisimo
bird70 spune:
quote:
Originally posted by Alisimo
E chiar asa de importanta etnia cand adopti un copil?
Importanta pentru cine? Pentru copil? Pentru viitorii parinti? Pentru vecini si rude?
Fiica mea are o colega de clasa care a fost adoptata din China cand avea 2 ani, parintii ei sunt australieni. Eu personal nu vad nici o problema. Dar tu trebuie sa fi sincera cu tine si sa te gandesti ce urmeaza sa faci. Daca iti va fi rusine sa iesi cu copilul pe strada si daca simti ca nu vei putea sa faci fata intrebarilor idioate care cu siguranta ti se vor adresa, atunci mai asteapta si cauta un copil cu care te simti mai confortabil.