Despre barbatii care inseala si despre femeile ...

A_Iulia spune:

E dureros oricum. Sau in fine, in masura in care afli aceste escapade mai putin amoroase si mai mult "organoase". Nu poate fi placut pentru nimeni sa afle ca partenerul se intinde pe te miri unde cu nu stiu cine si practica chestia asta ca pe un sport de mare rafinament.

Nu cred ca m-as ierta pe mine sa tolerez alaturi un asemenea personaj. El n-are nici o vina, n-am de ce sa-l iert (isi urmeaza saracu' instinctul, ca-n reclama cu Sprite)


Adina + Olivia 04.03.2004

niccooll04 spune:

v-am citit toate mesajele si vreau sa va impartasesc prin ce trec eu in momentul de fata sperand ca voi primi din partea vostra ajutor , pentru ca nu am vorbit cu multa lume despre problemele mele.
Am 34 de ani , si sunt casatorita de 15 ani legal , am doi copii mari 14 si 10 ani , si pana acum o luna si jumatate credeam ca ma numar printre norocoasele femei pe care sotii nu le inseala.Acum o luna si jumatate am vazut o schimbare la sotul meu , era mai vesel , mai fericit , mai neobosit si chiar mai atent cu mine , isi schimbase obiceiurile ( el era cinefil - nu s-a mai uitat la vreun film , era obosit si mergea devreme la culcare si deodata statea la calculator pana la 12 noaptea , era mai atent cu el ), si bineinteles ca am inceput sa fiu si eu mai atenta la ce face si cu cine sta el pana noaptea tarziu la chat , si dupa cum banuiti statea cu o fata , care am aflat ca e colega lui de munca si pe care mi-a ascuns-o de la bun inceput , pentru ca de regula mereu imi povestea de colegi , dar despre ea nimic nici un cuvant.Apoi am observat ca-si stergea arhiva , lucru care m-a facut sa-mi dau seama ca are ceva de ascuns , binenteles ca la o confruntare a negat totul si probabil ca l-am luat prin surprindere pentru ca eu niciodata nu i-am zis nimic , am avut incredere oarba in el , si luat repede a incercat sa ascunda , s-a contrazis, ceea ce m-a facut sa fiu si mai suspicioasa .
Si uite asa a inceput calvarul meu , discutii interminabile , vorbe grele aruncate din ambele parti si chinul meu ca nu aveam certitudinea daca spune adevarul sau daca minte .Toate s-ar fi terminat mai repede , dar el a continuat sa stea pe net , sa se sune in diserare cu motive de servici , si se vedea clar ca exista o apropiere mare intre ei dupa cum vorbeau la telefon.
Mai mult decat atat au inceput vorbele si la servici , si l-am intrebat cum isi poate explica ca niste oameni care nu s-au intalnit si nu au vorbit sa creada acelasi lucru ( respectiv eu cu colegii lui ), si logic ca nu a stiu sa-mi explice.
In fine , dupa ce nu am mai putut rezista am sunat-o pe ea si am vorbit , si fata zice ca el a insistat sa se vada , ca acum zicea ca o place pe internet , apoi fata in fata retragea si spunea ca vorbeste si altcineva pe id-ul lui , si ca au avut chiar si o discutie in care i-a zis ca intre ei nu poate fi nimic .Dupa care nu mi-a fost de ajuns si i-am chemat pe amandoi la o intalnire sa-i pun fata in fata ca sa ma lamuresc despre ce e vorba .Si am inteles in final ca nu a fost mai mult decat un flirt , o iluzie care nu s-a materializat .
Acum ramane o problema , eu nu mai am incredere in el , ma doare ca a incercat si ca s-a ascuns si a mintit , si in capul meu ramane ideea ca el e cu mine inca numai pentru ca ea l-a respins .Chiar daca mi-a spus ca nu a fost decat o chestie de genul " hai sa vad pana unde merge " , asa pentru mine nu schimba cu nimic situatia .
Acum nu stiu daca ma condamnati sau nu ca am decis sa continui aceasta casatorie , dar e tare greu sa dai la o parte atatia ani , a fost primul meu prieten , am crescut impreuna , am impartit si bune si rele , am facut singuri din nimic casa si de toate .Si stiti ce am realizat in zilele astea ? ca inca il mai iubesc si ca uitasem de asta ocupata cu toate cele , sau poate ca sunt confuza si e numai orgoliu ca "doamne cum sa mi se intample mie asa ceva ".
Am ales sa merg mai departe cu el , dar va ramane pe veci ca si pata , ca si chestie intre noi , ca si motiv de amintire cu ocazia unei certe .
De fapt inca nu se stie cum vor evolua lucrurile , pentru ca ei sunt in continuare colegi , pentru ca eu inca sunt suspicioasa .
Ieri am implinit 15 ani de casatorie , am fost invitata la restaurant si am primit un inel de logodna si o noua cerere in casatorie de la sotul meu , dar sincer ca in momentul ala m-am gandit "oare e sincer?", si nu am putut sa-i zic "da" .
Pe de o parte stiu ca e o copilarie sa renunt la atia ani , la toata tineretea si sentimentele mele investite in aceasta casatorie pentru ceva ce nu s-a matarializat , dar in capul meu ramane ca el si-a dorit si a incercat si pentru mine e echivalent cu a fi facut .

aiuras spune:

Niccooll04 un sfat imi permit: daca ai ales DA sa ramaneti impreuna atunci ramai si lupta pentru casnicia ta. Indiferent de ce a ramas este cu tine si mai aveti o sansa.

Nu cred ca este numai vina lui ca s-a intamplat asa. Este rutina, este disperarea varstei, curiozitatea, etc dar poate si anume ceva din relatia voastra.
Vorbiti si vedeti unde trebuie sa mai lucrati si adaugati la relatie, construieste-o din nou, evalueaza si lupta pentru familia ta. Dar sa vorbiti cu inima si cu dragostea si mai ales nu obosi sa-i spui ca il iubesti , daca il iubesti dar mai ales intareste-i faptul ca desi increderea ta a fost serios zdruncinata ii acorzi o noua sansa izvorata din iubirea voastra.

Ridica-te si lupta nu mai plange daca asa ai decis. Adica nu mai pierde timp cu lucruri neconstructive. Daca vreti sa continuati atunci inseamna a fost si este ceva puternic si autentic intre voi, asa ca luptati sa reusiti fara reprosuri si fara mandrii false.


Casnicia voastra desi va fi in continuare celei de pana acum va fi altceva, diferita, asa ca incepe sa va faceti o noua zestre de amintiri, trairi.

Timpul va mai sterge acutele dar nu vei uita prea mult dar daca ii permiteti va poate ajuta sa adaugati multe pagini minunate peste cea mizerabila si sper ca la sfarsit sa consideri ca a meritat.
Eu iti doresc din toata inima succes!

Adriana_N spune:

Iti inteleg disperarea si durerea....e cumplit sa fii inselat! Pana cum un an la fel ziceam si eu...cat de nemilos sa fii sa inseli pe cel de langa tine. Acum privesc altfel problema..pt ca sunt in tabara cealalta, in tabara celor care insala.
Am un sot minunat...dar mai mult e prieten cu mine decat sot..nu stiu dc ma intelegeti. Si a intervenit rutina...
Si uite asa..incepi sa te uiti in stanga si in dreapta, chiar dc cu ceva timp in urma sustineam sus si tare ca NU! Niciodata nu voi insela! Dar de cand am gasit pe altcineva, sunt mai vesela, mai energica, mai atenta cu mine, mai increzatoare...
Poate o sa va povestesc mai multe dc nu va plictisesc!

MissParker spune:

niccooll04, te inteleg atat de bine... Am trecut aproape prin ce ai trecut tu, numai ca era dupa 4 ani de casnicie si din fericire nu existau copii. Datorita incurajarilor mele el se hotarase sa inceapa o specializare (lucra intr-un depozit cand l-am cunoscut) si sa devina asistent medical. Ei, iar acolo i-a fost stresul prea mare si a inceput tot asa, o "aventura virtuala" cu o colega (italianca, anorexica), isi scriau biletele de amor in timpul cursurilor (!), visau la cai verzi pe pereti si fluturasi pe campie, el o numea "printesa lui" si ii scria chestii de genul "eu eram un animal salbatic, de ce m-ai imblanzit?" (cu toata suferinta mea de atunci, am dat din plans in ras si am ras cu lacrimi citind asta, eu care il cunosteam perfect cat de "salbatic" era el in realitate, adica o labutza trista).

Cert e ca il luase apa, incepuse sa-mi gaseasca mie numai defecte, tot ce credea el ca descopera la tipa aia il incanta fiindca era si nou si nici nu se lovise inca de viata concreta cu ea, totul era insa la nivel de iluzie, de "nebunie", deci nu se concretizase nimic intre ei, cu exceptia biletelelor puerile si a unor plimbari si cateva saruturi. Ei bine, totul a inceput sa se strice din clipa cand ea a inceput sa puna presiune pe el sa se desparta. Eu fusesem atat de "amabila" incat sa-i fac bagajele (plecase la sora-sa, care era 3 saptamani in concediu), sa-l ajut sa guste libertatea pe care tot canta ca si-o doreste; in acelasi timp ramasesem calma, nu ii reprosam nimic. Ei, dar cand mandra italianca incepuse sa insiste sa se mute impreuna, iata cum baietelul speriat a revenit unde era caldut si comod: la mine.

Chiar mi-a multumit (!) dupa aceea ca l-am salvat de aia, fiindca in cateva saptamani reusise sa se trezeasca la realitate si nu mai intelegea nici el de ce facuse ce facuse. A avut nevoie de confirmare ca ce mascul feroce e el (confirmarea unui neadevar!), s-a complacut in atentia tipei, s-a complacut sa se simta magulit de interesul ei (care abia ulterior s-a dovedit la fel de egoist ca si al lui, de ajunsesera sa se urasca pe fata la cursuri!!). De, asa se intampla cand oamenii cauta in exterior ceea ce le lipseste in interior.

Acum, privind retrospectiv, stiu ca am facut o greseala acceptand sa-i mai dau o sansa, fiindca dupa alti cinci ani mi-a facut din nou bucata, din nou cu o tipa caruia se simtea si el (in sfarsit) superior si dorea s-o salveze.

Ne-am despartit in 2001, la scurt timp dupa aceea l-am cunoscut pe actualul meu sot, cu care traiesc de 6 ani o poveste de iubire autentica. Soarta mi-a dat atunci un sut in fund ca sa-mi gasesc fericirea. Pentru mine despartirea de fostul a fost cel mai sanatos lucru.

Pentru tine cred ca exista mai multe criterii care vorbesc impotriva unei despartiri. Daca-l iubesti cu adevarat, lupta pentru relatia asta. Insa e bine sa ramai vigilenta. Daca el a avut nevoie de un asemenea "joc nebunatic" ca sa se simta dorit si confirmat in ego-ul lui masculin, e clar ca are o problema mai profunda decat se vede la prima vedere, iar asemenea probleme se pot repeta la intervale neregulate si cu alte femei care i-ar acorda atentie...

Iti recomand (daca vrei si ai cum s-o cumperi) o carte pe care am citit-o eu atunci si m-a ajutat. Se numeste "Hot to get him back from the other woman - If you still want him" (Diane Baroni). Nu e 100% profunda, dar ajuta ca pansament imediat, superficial, ca un mic anesteziant sa spunem. Daca insa relatia e vatamata rau, cartea nu mai ajuta la nimic. Si oricum, drumul spre salvarea unei relatii duce intotdeauna prin comunicarea 100% deschisa, prin sinceritatea absoluta. Orice altceva e un compromis prea mare.

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

vandal spune:

quote:

---

Originally posted by Adriana_N

Iti inteleg disperarea si durerea....e cumplit sa fii inselat! Pana cum un an la fel ziceam si eu...cat de nemilos sa fii sa inseli pe cel de langa tine. Acum privesc altfel problema..pt ca sunt in tabara cealalta, in tabara celor care insala.
Am un sot minunat...dar mai mult e prieten cu mine decat sot..nu stiu dc ma intelegeti. Si a intervenit rutina...
Si uite asa..incepi sa te uiti in stanga si in dreapta, chiar dc cu ceva timp in urma sustineam sus si tare ca NU! Niciodata nu voi insela! Dar de cand am gasit pe altcineva, sunt mai vesela, mai energica, mai atenta cu mine, mai increzatoare...
Poate o sa va povestesc mai multe dc nu va plictisesc!

---

As zice ca mai bine nu....din 3 posturi (cite ai facut) 2 sint suficiente ca cineva sa te recunoasca (ma gindesc la sot mai ales).

Esti jurista si ai o fetita la Gradinita Happy Planet Kids din Bucuresti. Nu cre ca ploua cu juriste la gradinita aia.

Bineinteles ca nu te cunosc si nu iti cunosc familia dar te simti bine cind ajungi acasa? Ti se umfla ego-ul cit China stiind ca iti bati joc de alti oameni? Sau daca sotul nu stie n-are cum sa ii faca rau? Putin curios....

Tania_01 spune:

doare..doare tare..era singurul om in care aveam incredere..daca imi zicea k nu am mancat de 3 zile k ii era dor de mine il credeam...imi spunea mereu k ma iubeste si nu are ochi pt alta..si eu il credeam chiar dak sunt la 2000 de km distanta de el...pana acum 2 zile cand l-am sunat...ne-am certat...apoi tot eu l-am sunat sa-mi cer scuze, sa-i zic k imi pare rau iar el mi-a zis k nu mai are rost..k ne-am certat de prea multe ori..k io sunt departe de el iar el are 25 de ani si nu se poate masturba...iar eu l-am intrebat dak m-a inselat si cu cine..mi-a zis k da...k a fost cu mai multe, le-a agatat prin cluburi si pe la terase...
imi simt sufletul zdrobit..nu pot sa cred k e adevarat..inca mai cred k au fost vorbe spuse la nervi..si DA..inca il mai iubesc..
nu inteleg..eu am fost doar pt el...el de ce nu a vrut sa fie doar pt mine???? de ce nu pot sa-l urasc si sa-l uit???

MissParker spune:

Are 25 de ani si nu se poate masturba in lipsa prietenei si de aceea agata pe la cluburi si terase??? Lume lume, uite aici barbatul "adevarat", masculul Carpatilor!

Tania_01, fii fericita ca ai scapat de un asa specimen! Doare acum adevarul, dar rana se va cicatriza, pe cand daca ramaneai cu el si aflai dupa 5 ani ca el furniza sperma la vreo 15 cluburi si terase ce faceai???

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

niccooll04 spune:

of doamne , tare greu mai e si stiu ca in adancul sufletului meu nu o sa-l pot ierta niciodata , acum intre timp sotul meu si-a revenit , incepe din nou sa fie dependent de mine , face lucruri pe care mi le-as fi dorit sa le faca la momentul respectiv ( cum ar fi sa demisioneze si sa vina la alt job care i l-am gasit , sa renunte la ascunzisuri , sa-si vada de treaba intr-un cuvant cum a facut toata viata ) , problema e ca mie toate acum mi se par tardive .Si mai e o problema , nu trece nici o zi in care sa ma pot abtine sa nu-i arunc in fata toata povestea asta si sa-i fac reprosuri .Cu toate ca nu vrea sa recunoasca ratacirea lui, pentru ca asta mi-ar conferi un ascendent asupra lui , e constient ca asta s-a intamplat deja si ca de acum inainte nu voi inceta sa-i amintesc .
Sincer inca nu stiu ce voi face , astept sa ma linistesc de tot , sa ma adun si atunci cand voi fi perfect lucida voi lua o decizie finala , deocamdata am ganduri razboinice , mie o ciuda pe el de nu mai pot ca a stricat totul , fara sa aiba vreo certitudine si fara sa fi obtinut nimic in cealalta parte . Asta a realizat , a distrus o casnicie de 15 ani si a pierdut increderea mea si nimic nu va mai fi la fel de acum incolo.
Pe de alta parte sunt constienta ca va trebui sa incetez sa-i reprosez zilnic , dar la momentul asta chiar nu-mi mai pasa de nimic .

tuinea spune:

Draga mea 'niccoolo' asa cum am mai spus: daac poti sa-l ierti iarta-l de finitiv si incepe viata ca si cum ar fi fost doar o umbra trecatoare ceea ce a fost sau nu ramane de loc cu el daca nu mai ai incredere. Daca o sa-i reprosezi in fiecare zi nu ajungi decat la mai multe neintelegeri decat la ceva calm.
Succes!