Despre barbatii care inseala si despre femeile ...

Raspunsuri - Pagina 26

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns balanta spune:

lalilu,nu stiu cati ani ai,dar cred ca te inteleg.Din pacate unele casnicii sunt roadele a ceea ce semanam la inceput...au fost ani in care am fost voluntara si am rezolvat mereu totul, pt imi placea sa tin fraiele si le tineam si bine...si incet, incet toate au ramas la mine,dezinteresul de care spui tu nu e neaparat dezinteres fata de tine, ci comoditate,sotului meu nu-i place miscarea de nici un fel,nu ii plac petrecerile de nici un fel, nu stie sa danseze, nu ii place la teatru, nu ii place la cumparaturi si de aici si izolarea la un moment dat.Trebuie si noi sa facem ce ne dorim si astfel ajungem sa facem singure.Te inteleg perfect , nu ai barbat "rau"cum se spune in termeni populari dar simti ca viata trece pe langa tine. Si eu simt asta de multi ani si te obisnuiesti cu timpul, si din cauza varstei si din cauza ca obosesti sa lupti.Asa ca chestia cu incheiatul socotelilor...cum spun unii...lasa-le naibii de socoteli...fa ce-ti dicteaza inima...stii e o vorba si daca o faci si daca nu o faci tot o sa-ti para rau...dar daca o faci,sa stii nu mai tu...crezi ca-i pasa cu adevarat cuiva de trairile tale?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lalilu spune:

BALANTA...



Lalilu-mama Mariei si a lui Luca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MadameBovary spune:

Citat:
citat din mesajul lui balanta

sotului meu nu-i place miscarea de nici un fel,nu ii plac petrecerile de nici un fel, nu stie sa danseze, nu ii place la teatru, nu ii place la cumparaturi si de aici si izolarea la un moment dat.Trebuie si noi sa facem ce ne dorim si astfel ajungem sa facem singure.

Exact asa e mama. Iar tata a acceptat situatia resemnat si si-a facut prieteni doar ai lui, iese singur pe la petreceri, pe la zile de nastere etc. Ea merge doar foaaarte rar pentru ca s-a obisnuit cu viata de femeie de casa, iar la ea liniste si voie-buna inseamna sa fie lasata in pace in fata televizorului ca sa se uite la telenovele sau la diverse emisiuni. Cateodata imi pare rau de ea, dar nu pot sa spun ca nu si-a facut-o cu mana ei. Slava domnului, mergem des la teatru, ne permitem sa iesim la restaurant, la opera, la spectacole... sau oriunde ar vrea ea. Dar cand ii spui, e o corvoada sa iasa din casa. Si ma intristeaza lucrul asta si imi tot spun sa nu cumva sa devin si eu asa!! Sa nu imi pierd dorinta de a trai si altfel decat prin a sta la televizor sau in pat... d-aia admir cumva oamenii ca tine, Lalilu, care reusesc sa se smulga dintr-o stare din asta de vegetatie si sa faca ceva ca sa le fie mai bine. Toti meritam sa fim fericiti si impliniti... si poate atunci cand ne casatorim nu o facem cu persoana cea mai potrivita (fie ca stim, fie ca nu stim asta atunci). Atunci de ce sa ne complacem si sa nu schimbam ceva atata timp cat se mai poate?

I never fake ... sarcasm

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns balanta spune:

MAdameBovary,nu e musai sa devii si tu asa daca mama ta percepe astfel desfasurarea vietii.Parintii mei au trait dupa alt ritm, alte obiceiuri si alte principii. Iar eu nu am luat nimic de la ei,nimic care sa semene cu ceea a ce se spune educatia celor "7 ani de acasa".Mi-am facut un drum propriu in viata care e drept nu e inteles de multe lume.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MadameBovary spune:

Balanta, da, stiu, nu trebuie neaparat sa devin si eu asa doar pentru ca asa e mama. Doar ca am teama asta, sa nu ajung si eu peste 30 de ani sa uit ce imi facea placere acum si sa gasesc placere doar in a-mi plange de mila si in a lenevi, in a fi mereu nemultumita de cate ceva si mereu sa ridic vocea la toata lumea. Ei au trait altfel, eu o sa traiesc altfel, copiii mei vor trai altfel... dar teama de a ma transforma intr-o persoana care mie cel putin acum mi se pare ca nu se bucura de viata, ma inspaimanta!

I never fake ... sarcasm

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lalilu spune:


BALANTA, am recitit postarea ta...Mi-a sarit in ochi faptul ca la un moment dat ai spus " Dupa un timp te obisnuiesti.." asa, sa treaca timpul pe langa tine, cu viata asta...Pe mine ma ingrozeste aceasta perspectiva, ma ingrozeste de-a dreptul. Am 31 ani, daca aveam vreo 50-60, nu cred ca mai conta...Dar sa traiesc urmatorii 30 ani asa..nu as putea, nu vreau, nu cred ca merita...Ori merg mai departe, ori repar ceva acum, dar asa, sub nici o forma.
Poate sunt o exaltata, dar in acest moment simt ca am putere sa-mi schimb viata si la 180 de grade daca e nevoie, sunt adaptabila, si noul nu ma inspaimanta, doar acest major compromis pe care altii il fac , convinsi ca "asa trebuie, asa e viata.."

Lalilu-mama Mariei si a lui Luca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns balanta spune:

A te obisnui nu inseamna a accepta conditia in care esti acum.
Si eu m-am razvratit, si eu am divortat, cand copilul meu nu avea decat un an si cateva luni.
Am incercat doua relatii constante care nu m-au convins ca trebuie sa raman in ele.
M-am recasatorit, DAR, in timpul asta am trait, mai mult sau mai putin multumita si am tras concluzia personala ca pentru mine, asa cum sunt eu alcatuita,nu s-a nascut, mai bine zis nu am intalnit barbatul care sa mearga pe acelasi drum.
Poate sunt eu o inadaptata, poate sperii barbatii,poate nu stiu sa iubesc...stii nici nu ai sa-ti dai seama cand de la 31 sari la 50. Mai usor mi-a fost sa ma "obisnuiesc" in perioada cand copilul a fost langa mine si altfel ma obisnuiesc acum cand el a plecat la scoala de trei ani si vad golul imens care a ramas.De fapt o mare tacere.
Lalilu, eu sunt ca si tine o femeie plina de viata, mult peste normal, obositoare poate chiar,si sa stii ca si acum intr-un fel nu ma dau batuta.
Dar oboseala vine din faptul ca nu mai am puterea sa mai "cresc" alt barbat, alt barbat si tot asa.Iar ca si tine si pe mine ma ingrozeste din momentul asta inca macar 10 ani asa.

MadameBovary, asta nu depinde decat de tine.
Eu sincera sa fiu, nu am partenerul care sa tina pasul cu mine, dar intr-un fel sau altul mi-am facut propria mea viata.
Daca el vrea sa moara putin cate putin...pana la urma nu cred ca pe altarul casniciei trebuie sa mor si eu langa el.
Copilul meu nu simte ca eu sunt din alta generatie si colegii lui de facultate cu greu au admis ca sunt mama lui. Asa ca evolutia ta depinde de tine.Dar si aici te poate paste un pericol,faptul de a nu te regasi si de a nu fi acceptat de generatia ta la un moment dat.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alfa_anca spune:

Nu stiu ce ma impinge sa postez la acest subiect dar ceva ma intriga.
Daca vine aici o femeie si spune ca nenorocitul si porcul de sot a inselat-o cu nu stiu ce "pipitza" toata lumea sare si ii da in cap "porcului", desi el nu este aici sa isi spuna parerea si sa se poata apara. Poate ca acel "porc" s-a schimbat intre timp si si-a dat seama ca trece viata pe langa el alaturi de sotia pe care si-a ales-o si ca vrea mai mult de la viata si ca in acest compromis in casnicie nu mai poate trai, iar nefericirea lui s-ar rasfrange asupra familiei. Poate ca fata de sotie nu e corect ce a facut (si chiar nu e) si ar fi trebuit inainte sa discute si sa incerce sa isi rezolve cumva problemele si etc.
Dar dc vine o femeie si spune stiti nu mai sunt multumita de viata pe care o am alaturi de sotul meu ca nu mai imi place desi pana acum putin timp a fost viata pe care mi-am ales-o singura si ca urmare am ales sa il insel cu unul ca imi ofera mai multe... atunci ii spunem femeii Da, ai dreptate, tb sa iti faci viata in care te simti bine si in care esti fericita dc el nu vrea sa se schimbe sau de fapt el nici macar nu cred ca a inteles ce se vrea de la el... Si el poate acasa e om de casa si ajuta si in cresterea copiilor si etc ( nu stiu dc e cazul lui lalilu dar sunt convinsa ca sunt astfel de cazuri).
Din punctul meu de vedere oricare parte dintr-o familie inseala este la fel de vinovat indiferent care ar fi motivele obiective sau nu, celalalt nu merita asa ceva dupa atata vreme de casnicie...

Nu stiu dc am stiut sa exprim ce gandesc si sa intelegeti ce vreau sa spun si sper sa nu fi suparat pe nimeni.

Lalilu speer din tot sufletul ca Dumnezeu sa te ajute sa iti gasesti calea corecta in viata atat pt tine cat si pt copiii tai.


Anca de gandacel Elena (03.11.2007) si 7+

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lalilu spune:



ANCA, si eu sper ca Dumnezeu sa ma ajute sa iau cea mai buna decizie.

Si de asemenea, sper, ca tot Dumnezeu, sa nu te puna niciodata in aceasta situatie, in care, eu nu am crezut vreodata ca voi fi pusa..Dar, "niciodata sa nu spui niciodata", este adevarat 100%.

Cand nu treci printr o situatie, iti este greu sa o intelegi, mai ales cand ea contravine principiilor tale..Culmea, chiar si principiilor mele.

Dar astfel de lucruri se intampla in viata..Atunci cand nu te astepti, atunci cand spui.."mie nu i se va intampla niciodata".



Lalilu-mama Mariei si a lui Luca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MadameBovary spune:

Anca, cred ca pe unde ai dreptate: fie ca e barbat sau femeie, oricare dintre ei ar trebui sa poarte aceeasi vina. In special se stie vorba aceea ca daca barbatul are mai multe femei e misto, e cool, daca femeia are mai multi barbati atunci e ... Inselatul e inselat oricare ar fi motivele, nu? Dar fiecare nuantare, fiecare detaliu particularizeaza o situatie si o face sa fie diferita de o alta asemanatoare. Daca e inselat, ar trebui puse in asemenea categorie si blamate femeile care o fac din plictiseala, pentru ca si sotul le inseala, pentru ca nu mai gasesc pasiune in casnicia lor, pentru ca sunt abuzate si atunci cauta ajutor si sprijin in alta parte etc?

I never fake ... sarcasm

Mergi la inceput