Sezatoarea canadiana (64)

elenacristina spune:

Buna, fetelor

Vad ca toate sunteti veterane in canada.
Eu am fost intotdeauna refractara la emigrare, nu i-am inteles prea bine nici pe cei care plecau la munca in alte tari (desi am si eu in familia largita foarte multi care au plecat).
De ceva vreme insa simt ca nu mai pot suporta romania, saracia de aici si lipsa de perspectiva. cu caldurile care se anunta si de acum inainte, in verile viitoare, in conditiile in care tara noastra a fost un colt de rai din punct de vedere climatic iar oamenii nu-si faceau probleme de seceta, ma gandesc ca in loc sa ne "civilizam", dimpotriva, parca toate se pun de-a curmezisul si vom trai din saracie in saracie.
Pentru prima data mi-am pus serios problema ca a ramane aici nu e chiar un eroism, ca a trai decent, intr-o tara civilizata, nu ar trebui sa fie doar un vis frumos... bun doar pentru altii care nu se pot adapta la noi in tara...
am trei copii si m-am saturat sa le tot spun ca ce vor ei - si nu luna de pe cer, sa nu credeti asta - nu se poate, ca nu avedm bani...
pentru prima data mi-am pus problema emigrarii. si nu oriunde, ci in canada.

intrebarea vine acum. Poate cineva sa emigreze si sa traiasca decent, fara a fi nevoit sa inceapa cu lucrul la spalat vase, in conditiile in care nu are studii informatice si nu e programator ci, dimpotriva, cu studii socio-umane?
se poate gandi cineva ca va avea un salariu din care sa-si permita taxe de scolarizare pentru copii, asigurari medicale, chirie si toate cele ce mai trebuie?
se poate astepta cineva sa nu fie tratat "ca roman" - in sensul ori hot, ori prostituata?
in jurul a cati $ se invart veniturile voastre, dupa cati ani le-ati obtinut si la cat se ridica cheltuielile lunare decente?

Pe scurt: merita sa emigrezi in canada?

Multumesc



---
Cristina, Ana, Maria & Teodora
---
"Following the light of the sun, we left the old world"

Cricor spune:

quote:

---

Originally posted by elenacristina
Pe scurt: merita sa emigrezi in canada?

---

Se merita, daca emigrarea e pentru tine. Din pacate nu poti sa stii asta decat dupa ce emigrezi.

Mult succes orice hotarati sa faceti!

Corina

columbiana spune:

quote:

---

Originally posted by elenacristina

Buna, fetelor

Vad ca toate sunteti veterane in canada.
Eu am fost intotdeauna refractara la emigrare, nu i-am inteles prea bine nici pe cei care plecau la munca in alte tari (desi am si eu in familia largita foarte multi care au plecat).
De ceva vreme insa simt ca nu mai pot suporta romania, saracia de aici si lipsa de perspectiva. cu caldurile care se anunta si de acum inainte, in verile viitoare, in conditiile in care tara noastra a fost un colt de rai din punct de vedere climatic iar oamenii nu-si faceau probleme de seceta, ma gandesc ca in loc sa ne "civilizam", dimpotriva, parca toate se pun de-a curmezisul si vom trai din saracie in saracie.
Pentru prima data mi-am pus serios problema ca a ramane aici nu e chiar un eroism, ca a trai decent, intr-o tara civilizata, nu ar trebui sa fie doar un vis frumos... bun doar pentru altii care nu se pot adapta la noi in tara...
am trei copii si m-am saturat sa le tot spun ca ce vor ei - si nu luna de pe cer, sa nu credeti asta - nu se poate, ca nu avedm bani...
pentru prima data mi-am pus problema emigrarii. si nu oriunde, ci in canada.

intrebarea vine acum. Poate cineva sa emigreze si sa traiasca decent, fara a fi nevoit sa inceapa cu lucrul la spalat vase, in conditiile in care nu are studii informatice si nu e programator ci, dimpotriva, cu studii socio-umane?
se poate gandi cineva ca va avea un salariu din care sa-si permita taxe de scolarizare pentru copii, asigurari medicale, chirie si toate cele ce mai trebuie?
se poate astepta cineva sa nu fie tratat "ca roman" - in sensul ori hot, ori prostituata?
in jurul a cati $ se invart veniturile voastre, dupa cati ani le-ati obtinut si la cat se ridica cheltuielile lunare decente?

Pe scurt: merita sa emigrezi in canada?

Multumesc



---
Cristina, Ana, Maria & Teodora
---
"Following the light of the sun, we left the old world"

---

Cristina, esentialul in reusita/nereusita emigrarii ramine nivelul de cunoastere a limbii; daca stai prost la engleza(daca vreti pe partea engleza) sau engleza/franceza daca veniti in Quebec (aici se cer ambele) nu va fi cum visati, aici; daca stapiniti limba foarte bine, in schimb, chiar daca meseriile nu-s foarte cautate, tot va veti descurca; aici piata muncii este extrem de variata, si te poti reprofila oricind cu succes.
am scris mai sus in graba, dar continui: mai exista factorul psihologic-foarte important, uneori ajungi aici, te integrezi aparent, material totul e ok, dar realizezi ca nu esti facut pentru emigrare; sotul meu este ca pestele in apa, de cind a ajuns aici, se simte super-bine; eu in schimb, mai aveam ceva cordon ombilical(lucram cu sora mea, eram foarte apropiate, si amindoua de mama), si am suferit la inceput ca naiba; nu spun ca nu ma apuca si acum uneori un dor vecin cu disperarea...; asta desi in patru ani am putea spune ca suntem ok, material o ducem bine, ne plimbam, ne place Canada...si totusi, desi nu m-as intoarce niciodata in Romania de tot, uneori am senzatia de suspendare intre doua lumi-cea de acasa si cea de aici, si simt ca nu apartin niciuneia....
mai conteaza foarte mult cit de mari va sunt copii, si daca bunicii sunt dispusi sa va ajute la inceput sa vina sa stea cu ei vara, sa incepeti amindoi munca/scoala;
Canada are si bune si rele (vezi topicele lui dagobert de la zz), si daca nu-ti place tinzi sa le vezi doar pe cele rele...sau poti sa privesti cele bune cu entuziasm...depinde si de personalitate, si de multe altele...




bafta,

Ana

http://www.floriinro.ro/

Ira spune:

Buna copii,

n-am multe vesti, zi am fost in satu' lu Mos Craciun, a 2-a oara pe anul asta, asa de tare-mi e drag de el. Imi venea sa-l strang de gat dupa ce l-am vazut, urmare a unei cozi de 2 ore, coada de tipete si urlete de copii isterizati. Da' m-am asezat cu Sofia pe genunchii lui si l-am terorizat cum am stiut eu mai bine, ba chiar i-am luat si un fir din barba sa-l ard la drum de seara si sa-l amestec cu ochi de broasca si urechi de peste ca sa fac o vraja cu Sofia, daca de gatit tot nu sunt in stare.

Va pun poze sa va radeti si voi peste vreo 2 zile, acum is ocupata, aiurea, mor de oboseala, ma voi trezi peste 5 zile cred.


Oanaaaaaaaaaaaaaaaa, bine ati venit, asteptam pozele cu explicatiisi descrieri.


Elenacristina, emigrarea e un fenomen individual, integrarea variaza de la familie la familie si nu cuprinde numai aspecte materiale, ci si aspecte sociale si unele ce tin de interiorul si de puterea de adaptre a fiecaruia. Exemplu : poti avea un job f bun, dar nu reusesti sa-ti faci prieteni, sau ai job, prieteni, dar nu-ti place faptul ca aici e multa zapada, sau ai job, ai prieteni, iti place si zapada, dar nu ai chiosc cu paine cum aveai in Romania, sau iti plac toate, dar esti maniaco-depresiv - vezi subiectul de la ZZ. Fiecare simte altfel emigrarea si nu trebuie neaparat inteles sau judecat. Exemplul meu este rudimentar, dar am incercat sa explic cat mai simplist cum vad asta. Nu se pot da reguli si retete, ce e sigur este ca societatea in general este mult mai sigura, mai prospera si ofera valori morale foarte sanatoase.

khristin spune:

Elenacristina, eu acum sint in Romania in vacanta, pt. a doua oara in vreo 6 ani de Canada. Din pacate, asa cum spuneai si tu, a trai in Romania nu mi se pare deloc o perspectiva prea senina, ca sa fiu delicata . Noi venim totusi aici pt. familie, prieteni, atmosfera, dar nu ne-am intoarce sub nici o forma sa traim in RO, asadar ma felicit ca am emigrat. Sint mici schimbari in bine in Ro, dar aproape nesemnificative, ca sa nu mentionez macar domeniul educatiei si cel medical ... Trebuie sa intelegi ca e o mare diferenta totusi intre a pleca la munca in Spania, Italia si emigrarea in Canada. Statutul romanilor din Canada e cu totul diferit fata de romanii ajunsi in Italia sau Spania, deoarece procesul emigrarii filtreaza destul de bine caracterele si mai ales obiceiurile balcanice . Emigrarea nu este un lucru usor (trebuie sa te gandesti ca-ti vor lipsi familia si prietenii destul de mult la inceput), dar depinde de tine ce motivatie ai ca sa emigrezi. Daca vii pregatita profesional si lingvistic, nu ai nici o sansa sa speli vasele, si-ti poti gasi o slujba super decenta. In domeniul umanist, poti sa faci si cursuri de echivalare in paralel si sa lucrezi in acelasi domeniu in care ai lucrat in RO, cu diferenta ca aici vei fi mult mai bine platita Cu timpul, iti poti cumpara casa ta pe credit, sa mergi in vacante oriunde in lume si sa-ti cresti copiii intr-un mediu civilizat. Asta pe scurt ...

Pitilache, n-am ajuns sa-l vad pe Iglesias senior in concert, desi mi-as fi dorit, l-am vazut doar pe junior

Denisa, distractie placuta la petrecere

Oanagabriela, eu de-abia astept sa pui poze cu Sicilia si sa ne impartasesti impresii ... a fost una din destinatiile spre care ne-am fi indreptat in vara asta, dar pana la urma anul asta am optat pt. Franta...

Va pup,

Cristina

noi si poze mai noi

suzana95 spune:

buna tuturor fetelor,
ptr. Podeanu: si noi am fost in aceasta vara la acelasi hotel in Punta Cana, in perioada 30 iunie-7 iulie; a fost superb.

Podeanu spune:

quote:

---

Originally posted by suzana95

buna tuturor fetelor,
ptr. Podeanu: si noi am fost in aceasta vara la acelasi hotel in Punta Cana, in perioada 30 iunie-7 iulie; a fost superb.

---

Noi pe 30 dimineata am plecat. Pacat ca nu ne-am nimerit si cunoscut. M-am imprietenit acolo cu 2 familii de romini din Toronto. Cu una din ele chiar tin legatura des.

Elenacristina, Kristin a explicat ff bine.

As mai adauga doar ca odata traind aici , in civilizatie, cam uiti cum e in Ro si-ti ramin in amintire numai lucrurile frumoase, dupa care tinjesti. Pe toate nu le poti avea pe lumea asta. Eu personal, si familia mea (avem 2 copiii de 12 ani)nu regretam emigrarea, am realizat in 8 ani de zile mai mult decit acolo intr-o viata,avem o casa a noastra (e drept cu credit pe 20 ani), mergem in vacanta sa ne destindem, dar si muncim mult ptr asta. aici concediul incepe cu 2 saptamini si dupa 5 ani ajungi la 3 saptamini. (asta daca nu ai noroc de vreo firma mai buna), intre Craciun si Revelion majoritatea firmelor lucreaza.


Dar daca esti hotarita poti face pasul asta, si dupa ce iti iei cetatenia pleci inapoi , daca asta vrei (poate s-o schimba si Rominia in mai bine) sau in Europa.

Trebuie sa stii dinainte la ce te inhami, asta ca sa nu incepi sa "plingi" ca dragobete la zz.





Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face...

simi spune:

Oanagabriela,bine ati revenit! Haide, povesteste-ne! Vrem si poze! Imi inchipui ca a fost ca-n povesti! Cum i-a placut Antoniei?
Elenacristina, nimeni nu iti poate spune daca "se merita" sau nu sa emigrezi! Depinde de motivatiile fiecaruia. Noi suntem aici de 14 ani si nici o zi, crede-ma, nici o zi nu am regretat pasul facut. O singura data am plans si anume, anul trecut cand m-am intors din Romania, abia atunci am realizat ce mult mi-au lipsit familia si locurile dragi. Dar sa regret, never ever!
Si cum ti-au zis si fetele, n-are nimic de-a face cu partea materiala.Integrarea e un proces complex, care la unii dureaza cateva luni, la altii - ani, iar la altii nu se intimpla deloc! Nu merge! Sora mea,dupa 8 luni petrecute aici s-a intors cu copil cu sot inapoi in tara, nu s-au putut adapta sub nici o forma. Si eu eram aici, o ajutam, dar e ceva atat de individual ca nu conteaza , te pot ajuta 30 de oameni, sa-ti zica toti in cor ca aici totul e minunat, tot degeaba, daca ti-e dor si simti ca trebuie sa te intorci, te intorci si gata!
Deci, trebuie incercat ca sa vedeti daca "se merita" au ba!
Mult succes! Informati-va mult inainte, invatati limbile, cum zicea Khristin mai sus, si nu va faceti iluzii ca veti gasi raiul pe pamant! Veti gasi o societate normala, in care va puteti creste copiii frumos! Asta si vreti nu?

elenacristina spune:

Multumesc foarte mult fetelor pentru raspunsuri
Podeanu, la asta ne gandim si noi, sa analizam foarte bine situatia, cat se poate de "rece". De aceea ne prind foarte bine impresiile "traite". cand intri pe site-uri cu emigrare, toate sunt aproape roz, spun ca iti gasesti usor de lucru si alte alea;

Am intrat acum pe postarile lui dagobert...
Ce sa zic, pe noi nu ne da nimeni afara din romania si stim de asemenea ca peste tot traiesc oameni - eu personal am mers prin mai multe tari - si am vazut ca si in alte locuri mai vezi chistoace de tigari pe jos, vezi si nespalati - si nu romani - deci nu ma astept sa intru intr-o zona sterila nicaieri pe lumea asta.

Am ajuns insa la un punct la care stim ca romania nu ne poate oferi mai mult. si nu din rea-vointa ci pentru ca nu paote, cel putin la momentul actual. si nu ma refer musai la bani - desi si aici e o mare problema.

ma refer la posibilitatile si deschiderea pe care le putem oferi copiilor; la mentalitate... ei, ma lungesc la discutii

m-ar ajuta sa stiu cum ati pornit - cine v-a ajutat/sprijinit. noi de abia am inceput sa ne gandim la idee, intr-un moment 0, pana la care nici nu ne-am pus vreodata problema ca am putea pleca - romania e cum e, dar e tara noastra; oriunde mergi esti tot pe pamant si tot de oameni dai; aici suntem cat de cat respectati, oriunde am merge ar trebui s-o luam de la 0... - ei, la momentul ala 0 am avut un acut sentiment ca romania nu ne mai incape. ca daca am reusit sa ajungem respectabili prin fortele noastre (cu ajutorul, ingaduinta si mila Domnului, fireste) am putea ajunge oriunde... ca avem "datoria" umana de a "creste" si din pozitia in care suntem, in romania mai mult nu se poate.

---
Cristina, Ana, Maria & Teodora
---
"Following the light of the sun, we left the old world"

maru spune:

pe noi ne-a ajutat fratele sotului

in momentul cand am avut viza in buzunar, au inceput sa faca mici miscari de ajuto. Pana atunci, nu ne-au incurajat, nu ne-au descurajat. Dar au venit de doua ori in tara in 4 ani, si ii vedeam cat de destinsi sunt, cat de relaxati.

cum ne-au ajutat: ne-au ajutat sa inchiriem un apartament, au girat cu noi peste tot, ne-au ajutat sa ne cumparam cele necesare, au mers cu noi cand s-a putut pe la facut de acte. Ne-au sfatuit in privinta magazinelor, ceea ce a contat enorm. Ne-au incurajat sa ne propunem pasi mici si sa ii implinim. Ne-au batut la cap, nu ne-au lasat sa ne plangem in pumni, ne-au scos in oras.

acum cateva luni, o fosta colega de a sotului, colega din alta sectie cu care avea relatii de servici, a emigrat cu familia aici.
ce am facut pentru ei: i-am asteptat cu un van la aeroport, (inchiriat), i-am ajutat sa isi inchirieze un apartament, i-am gazduit 3 saptamani, initial trebuia sa fie numai una, dar pentru ca ap lor se renova la rosu, a mai durat, dar a meritat fiecare zi de asteptare.
primele 10 zile am cumparat mancarea, apoi ea a mers cu noi la cumparaturi si am impartit cheltuielile, si asta ca s-a prelungit mult peste cat stiam ca vor sta
i-am dus ,cand am putut, sa isi faca actele.

nu mai stiu acum, ideea e ca nu am putut sa fac chiar atat de multe cate a facut fratele sotului si familia lui pentru noi, dar nu trebuie sa uitam ca pentru noi au fost complet straini, ii vazusem de cateva ori inainte.
nu regret deloc, imi pare bine ca am facut-o, as mai repeta gestul dar dupa ce ne vom lua o casa.
e mai greu la apartament

Doamne'ajuta!