o poveste pt.revistele siropoase...
Raspunsuri - Pagina 4
principe spune:
ramona,
nu am zis sa faci tu sau altzii,am spus ce fac eu ,shi am mai spus ca fiecare reactioneaza cum simte.nici eu nu am zis ca ma dau cu capul de peretzi(sa nu exageram ) dar totushi ..."dute in vacantza shi bucurate de niste zile libere" mi se pare nu rece ci teatru in care durerea este personajul principal.
crezi ca-i lipseste libertatea ei???lui da ,sa nu incurcam.
dar de ce trebuie sa nu mai vorbeasca cu el ,este o problema majora,nu este vorba de "shi il pedepsesc ca sa tina minte ,2 zile nu vorbesc cu el"
nici eu multumesc lui dumnezeu nu am avut probleme de acest gen ,dar am avut de alt gen am pierdut bb-ei shi nu exteriorizam neputinta shi nu drenam durerea shi deznadejdea ptru ca eram prea batoasa ca sa fiu un om slab.dar cind sufletul a ajuns numai vinatai am invatat ,cu ajutor dar am invatat.sa tip durerea sa o pling,sa tin "doliu" ptru orice rana adinca, ca sa pot avea sufletul vindecat cind am terminat cu "doliul".
da ..asta era exercituil meu de la terapie sa tip pina ma durea in git, sa lovesc o perna ,sa pling pina ma liberez.
ce nu inteleg eu e de ce suntem sfatuitzi tot timpul sa ne ascundem sentimentele, sa ne inabushim lacrimile sa fim rationali....shi cu sentimentele ce facem le ingropam in suflet shi transformam sufletul in cimitir???
Ramona J spune:
Ba eu zic sa plingi, dar nu pe umarul lui. Daca el nu mai e prezent in casnicie nu foloseste la nimic. Dimpotriva.
Iar veni vorba de prefacatorie. Pai repet - nu e prefacatorie. Eu nu as putea sa pling si sa strig la el daca stiu ca e degeaba. Repet, astea le fac atunci cind stiu ca are un impact asupra lui gestul meu.
Ma rog, fiecare avem felul nostru de a fi. Eu nu pot sa strig la luna. Sint prietena mea cea mai buna si pot foarte bine sa pling in perna si sa ma vait de una singura. Deci nu tin in mine.
Eu asa sint - cind e gata, e gata! Una e sa te certi, sa ai neintelegeri (pentru orice motiv). Atunci te lupti, cauti solutii etc. Dar daca vine omul si spune ca e gata, ca nu te mai iubeste si se muta - ce sa fac? Sa-l cert? Pai daca nu mai poate, nu mai are de unde sa dea si gata.
Si nu-mi ramine de facut decit sa-mi vad de ale mele.
Daca nu te superi explica-mi si mie la ce folosesc discutiile in situatia data. Ca el daca vroia discutii, terapie sau mai stiu eu ce - aborda altfel problema.
In douazeci de ani de cind sint cu sotul meu am trecut prin mai multe momente grele. Am tras unul de altul, nu am renuntat. Dar asta pentru ca si eu si el am simtit mereu ca exista resurse, ca mai putem face ceva. Dar daca e sa fie gata eu accept asta oricind. Ca tot n-as avea de ales! Acu' sa bat in lemn!
Acum ma pun eu in situatia lui. Daca as hotari intr-o zi ca nu imi mai iubesc sotul si vreau sa plec cit mai repede din viata lui, ar fi un mare "turn-off" sa il vad ca se agata cu disperare. Mi-ar fi mila de el, dar atit.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
Ramona J spune:
quote:
Originally posted by principe
ramona,
nu am zis sa faci tu sau altzii,am spus ce fac eu ,shi am mai spus ca fiecare reactioneaza cum simte.nici eu nu am zis ca ma dau cu capul de peretzi(sa nu exageram ) dar totushi ..."dute in vacantza shi bucurate de niste zile libere" mi se pare nu rece ci teatru in care durerea este personajul principal.
[font=ArialNu e teatru, e vorba de zile libere in care ea sa-si incarce bateriile. Sa nu fie in casa LOR, sa se detaseze putin de situatie, sa poata lua hotariri cu capul limpede. [/font=Arial]
crezi ca-i lipseste libertatea ei???lui da ,sa nu incurcam.
Nu de libertate e vorba, ci de ceea ce am spus mai sus.
dar de ce trebuie sa nu mai vorbeasca cu el ,este o problema majora,nu este vorba de "shi il pedepsesc ca sa tina minte ,2 zile nu vorbesc cu el"
Ce pedeapsa? Se menajeaza pe ea, nu pe el. Mie mi-ar fi greu sa tot dau ochii cu el cind totul e atit de proaspat.
nici eu multumesc lui dumnezeu nu am avut probleme de acest gen ,dar am avut de alt gen am pierdut bb-ei shi nu exteriorizam neputinta shi nu drenam durerea shi deznadejdea ptru ca eram prea batoasa ca sa fiu un om slab.dar cind sufletul a ajuns numai vinatai am invatat ,cu ajutor dar am invatat.sa tip durerea sa o pling,sa tin "doliu" ptru orice rana adinca, ca sa pot avea sufletul vindecat cind am terminat cu "doliul".
da ..asta era exercituil meu de la terapie sa tip pina ma durea in git, sa lovesc o perna ,sa pling pina ma liberez.
Imi pare rau pentru pierderea ta. Abia astea cred ca sint lucruri extrem de dureroase. E normal sa plingi, sa suferi. Nu foloseste insa la nimic sa plinga pe umarul lui, cind el nu stie cum s-o ia mai repede la goana de acolo. E injositor si atit.
ce nu inteleg eu e de ce suntem sfatuitzi tot timpul sa ne ascundem sentimentele, sa ne inabushim lacrimile sa fim rationali....shi cu sentimentele ce facem le ingropam in suflet shi transformam sufletul in cimitir???
In situatia data se poate vaita la luna si la stele, in perna, la parinti/prieteni... Eu m-as simti foarte nasol daca ar fi sa ma vait unei persoane care casca sau se uita la ceas. Intelegi ce vreau sa spun, plingi pe umarul unei persoane careia II PASA. Altfel as alege perna.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
Ramona J spune:
Scuze pentru literele alea enorme, rosii. Nu stiu ce am facut, nu reusesc sa schimb cu ceva decent...
The best thing you can do for your children is to love your wife.
principe spune:
pai vad ca interpretezi lucruri care eu nu le-am zis .
nu am zis sa plinga pe umarul lui sau sa-l foloseasca drept perna ptru pumni.
sa vorbeasca ,este normal daca nici cu barbatul nu potzi vorbii despre probleme atunci cu cine sa mai vorbeshti.am intzeles ca ia zis ca nu o mai iubeshte( shi eu am spus-o ,nu ma mai iubeam nici pe mine dar pe sot shi eu vroiam sa fug de castorie de tot daca sotul meu o lua de buna,ramineam shi fara sotz ,shi fara copil shi obosita shi cu inima franjuri.uneori trecem prin probleme shi nu stim sa ne orientam spre adevarat ieshire,gasim o lata usha shi credem ca ne eliberam.dar nu este adevarat.shi sotuzul cameliei poate chiar nu are pe altcineva,poate este intr-o stare de depresie shi asta simte
ca vrea sa fie liber ca este obosit.de ce sa nu cerceteze cami, fiindca o explicatzie logica asta nu este...ok obosit ,obosit dar cu o saptamina de vacanta te refaci shi trece oboseala nu trebuie sa divortezi.vrea libertate?? cind a adus un copil pe lume sau cind a adoptat a fost constient ca pierde anumite libertati??? cred ca da .nu m-ash certa dar ash vrea sa vad ce se intimpla,cum gindeste, daca putem ameliora ceva ,daca putem " trage" de relatzie cum ai spus tu shi sa ieshim la iman,daca pot sa-l ajut cu ceva.
pina shi la tribunal ,cind divortezi iti da un timp de gindire ,ptru o eventuala reconciliere.
este normal sa lupt sa-mi salvez casnicia mai ales daca iubesc,doar nu o sa stau cu miinile crucish de dragul respectului fata de mine shi cu capul vijiindu-mi de intrebari shi cu gura inchisa.
deci cum vezi eu nu spun cum sa faca camirela,nici in primul mesaj nu am spus ce shi cum sa faca ,fiindca este ffff greu sa faci ce spun altzii ,fiecare face cum simte,shi da este bine sa fcai cum simti ,sa te lashi indrumat de suflet fiindca el este cel care sufera shi tot el este cel care are nevoie de vindecare.
defapt cami a scris ca sa-shi verse oful ea stie ce are de facut.
bafta cami!o zi mai buna ca cea de ieri!
cmirela35 spune:
quote:
Rufus Posted - 10/07/2007 : 20:29:28
--------------------------------------------------------------------------------
Chiar daca iti va fi greu, un singur lucru sa nu faci: sa te temi. La ce ai trait pana acum, sanatosi sa fiti. Ca o sa faci tu fata...
Rufus,mi-au placut intotdeauna postarile tale.Chiar daca nr.mesajelor mele sunt putine,sunt membra a forumului de multisor...,si stiu mute din discutiile de pe forum.Timpul nu mi-a permis sa raspund decat rareori...
Nu as putea sa zic ca nu ma tem...Mi-e teama de toate responsabilitatile care vor cadea pe capul meu.Ma refer la educatia lor,la intrebarile pe care vor incepe sa le puna...,si de ce nu?chiar si de aspectul financiar mi-e teama...Stiu ca voi reusi sa imi cresc copiii,dar mai stiu ca vor avea si sechele...Si asta pentru ca si eu provin din 2 parinti divortati...Intr-o familie fiecare are rostul lui.Si influenta lui...
quote:
principe Posted - 11/07/2007 : 04:16:08
--------------------------------------------------------------------------------
daca vreau sa pling ,am dreptul sa pling ,daca vreau sa urlu ,am dreptul sa urlu,daca simt nevoia sa bat cu pumnul in masa,am dreptul.la ce foloseshte sa ieshi din problema cu orgoliu scrobit shi cu sufletul plin de vinatai.de preferat sa ieshi ragushit ,cu ochii roshii,pumnii vineti shi sufletul eliberat de durere.stiu ca poate multzi spun nu este rational,dar durerea se simte cu sufletul nu cu mintea.
e ca shi cum ai cere unei femei in sala de nashtere sa nu tipe ca sa nu piarda glamurul.
draga camirela,miine este o alta zi!iar dupa furtuna intotdeauna rasare soarele.
ai grija de tine shi de puii tai shi sa auzim numai de bine.
Monica,poate in alta situatie ti-as fi raspuns altfel...
Plang si eu,am plans chiar si in fata lui aseara,dar stiam ca plansul nu va rezolva nimic.Asa cum nici la nastere stiam ca urletele nu ma vor ajuta,ba dimpotriva imi vor seca fortele...Si nu mi s-a auzit vocea...O fi ajutand sa te descarci...Eu,dupa o scurta repriza de plans,aseara,am plans in perna...
quote:
Ramona J Posted - 11/07/2007 : 07:35:47
--------------------------------------------------------------------------------
In situatia data se poate vaita la luna si la stele, in perna, la parinti/prieteni... Eu m-as simti foarte nasol daca ar fi sa ma vait unei persoane care casca sau se uita la ceas. Intelegi ce vreau sa spun, plingi pe umarul unei persoane careia II PASA. Altfel as alege perna.
As face probabil mai mult rau daca as plange pe umarul altcuiva...Nu e destula supararea mea?De ce sa o mai dau si altora?
Adevarul e ca mie ratiunea imi spune una,iar inima alta...Dar am 2 puiuti care nu rtebuie sa ia parte la discutii inutile,la scene lacrimogene care i-ar putea marca....
Asta nu inseamna ca nu am avut si noi discutii sau chiar certuri in fata copiilor.Au fost rare,si as fi preferat sa nu le fi avut,dar oameni suntem si noi...
Acum nu este insa o problema minora,ci una,dupa cum se vede,cu un singur final.Si ei ar trebui acum,la final,sa nu observe discordie intre noi...
As vrea si ca eu si sotul sa ramanem macar amici...,doar va veni sa isi vada copiii.Si ar fi pacat sa deschid usa si sa ii scot pe usa afara fara sa ne intrebam macar banalul"ce mai faci?"
Plansul,da poate elibereaza...,traiasca perna!Problema e cu ochii mei rosii de dimineata care imi tradeaza preocuparile nocturne.
Am timp pana duminica cand va veni sa scoata copiii sa plang,sa incerc sa ma gandesc la eventualele solutii si sa incerc sa ma obisnuiesc cu ideea...
Dar,uf,cat doare!Si va multumesc ca sunteti alaturi de mine...Inseamna,cred eu,mai mult decat orice umar...
dov spune:
Deci pana la urma a plecat? offf, ce trist! am si eu cateva scenarii in cap,dece ar fi plecat, dar sper, sper din toata inima ca e doar obosit, viata n-a fost usoara cu niciunul din voi doi, si poate e secatuit acum, poate isi revine...singurul lucru pe care l-as face ar fi sa nu-i arat cat sufar...pentru ca oricum stie cat il iubesti, iar suferinta ta ii va duce gandul mereu la oboseala aceea(daca despre asta e vorba)...Doamne, cat de rau imi pare.
.
Bluel spune:
El a plecat, exact cum ma asteptam sa si faca! 
Mai stiu si alte cazuri chiar in familie si culmea tot un cuplu tanar cu 2 copii mici si care tocmai isi terminasera de construit casa, se pare ca e un pattern! Ma intreb de ce aproape in toace cazurile doar barbatii pleaca de acasa, au nevoie de "libertate", dar ele nu au?! nu ele au dus greul, nu ele au dat nastere copiilor, nu ele s-au chinuit mai mult noptile, zile intregi, nu ele au avut grija si de casa si de sot? Si tot ele sint parasite si observ ca nimeni nu ii blameza prea mult pe ei, dimpotriva. Daca ar fi plecat ea, ce ati fi zis?!
Eu una i-am spus sotului meu ca daca intr-o zi are chef sa plece, dus este, pt. ca eu n-am de gand sa lupt pt. el, nu vreau sa imi irosesc energia si timpul aiurea.
Sper din tot sufletul ca in cazul de fata el sa fie doar intr-o scurta criza existentiala si sa constientizeze ce are de pierdut si sa se intoarca acasa la familie, dar permite-mi sa fiu destul de sceptica, mai ales daca in ecuatie a aparut si o alta.
cmirela35 spune:
Abia acum aplecat,si-a luat minim de haine si a plecat...Copiii dorm,si am discutat doar vag...
Plange sufletul,plange inima,dar...,stiti ceva?
Poate m-am neglijat in ultima vreme(ca si mamele in cic),poate stiu si eu,am avut vreo vina...
Am luat niste hotarari azi dimineata...Nu am plans,am incercat(desi nu a fost usor),sa fiu calma...Am avut o singura dorinta:sa nu ne caute pana dumunica ce vine dupa copii.
Si,cat pentru el,cat pentru a-mi gasi o ocupatie si a nu innebuni cu acelasi gand...,am luat niste hotarari...
Poate voi imi spuneti daca gresesc...
Mi-am facut deja o programare la un salon de frumusete,si am de gand sa imi iau si eu,intr-un final niste haine noi.Casa,cu sau fara acesti bani,parca mai conteaza?Ori e o familie fericita in ea,ori nu finisam o camera....
Si pana duminica,voi face schimbari majore in ap.pe care oricum il cedam la 1 septembrie.
Nu va ganditi la cine stie ce...
Voi intoarce casa pe dos(ca sa nu imi vars supararea pe copii),poate voi cumpara o mocheta ieftina pt hol,si mai stiu si eu???
A,si,cand va veni duminica dupa copii,va gasi mancarea lui preferata(poate nici nu va vrea sa guste...,dar cine stie?)Si o nevasta cum nu vede decat la evenimente...,dar alta decat azi...
Iar daca nimic din tot ce voi face in urmatoarele 2 saptamani nu vor avea efect asupra hotararii lui,macar voi avea dn nou incredere in mine.
De altfel...,logic....,dupa 1 luna...daca ma obisnuiesc eu fara el???
Oricum,nu vreau sa ma las doborata usor.Asta nu inseamna ca nu am sa plang...Dar am sa iau picaturi pt. ochi,si sper sa nu fac reclama,"visine",am sa incep sa fac sport,si,bineanteles sa ma fardez de buna dimineata,inainte de a veni "laptarul".Caci noua ne aduce cineva laptele zilnic(un mos).Voiam sa spun ca am sa ma pun pe mine inaintea nevoilor lui(care oricum nu mai sunt),dar si copiii vor fi oooooooooook.Ca sa nu zic mai mult.Caci grija fata de mine imi ocupa mult mai putin timp decat de a lui
Ah,ultimele lui cuvinte....
Asa,mai este o sansa...
Nu mare,doart 10%.
Dar mai avem o sansa
Pai acum mi-au urcat mie............la cap.
Pai suntem 4(3 fara el),si el considera tot la 10%???
Fetelor!!!!
Multumesc pentru sustinere.
Vreau ca puiutii mei sa aiba aceeasi mamica(nu ma refer la look)
Iar,Marius,am primit un sfat de la tine...
Nu a mai fost nevoie de el.Poate imi spui acum daca gresesc si daca da,ce ar trebui sa fac?
Barbatii de pe forum(nu exclud exemplele femeilor),voi proceda bine?
Nu conteaza rezultatul...,cel putin pt.voi.Accept orice sfat,si aici ma gandesc la familia fericita care eram inainte...Vreau sa incerc orice mi se pare rezonabil.
Caci daca eram fara copii,altfel puneam problema.
ocebine spune:
Mirela si eu sint complet de acord cu sfatul dat de Vikinga (btw Vikinga, 
)...
El a fost linga tine in cele mai grele momente posibile pentru un parinte si nu te-a abandonat...nu a fugit de responsabilitati si de greutati. Probabil ca acum ii trebuie lui mai multa rabdare din partea ta. Probabil ca abia acum resimte el stresul si apasarea.
Daca e doar o despartire "de proba" incearca totusi sa sugerezi o terapie de cuplu - chiar daca locuiti in apartamente diferite. Spune-i ca tu nu renunti inca la casnicie si ca il astepti sa se hotarasca singur ce vrea.
Tot ceea ce ati trecut voi ar fii darimat 10 casnicii, nu una...acorda-i circumstante atenuante.
Anamaria
"After all is said & done, more is said than done."