o poveste pt.revistele siropoase...

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns toanca spune:

Si te admir si imi place modul in care gandesti

Toanca si Matei Alexandru 06.01.2006

poze

http://www.dropshots.com/toanca
http://www.dropshots.com/toanca1
http://www.dropshots.com/toanca2

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns szivarvany spune:

Mirela
o imbratisare si din partea mea si multi


Daria & www.webshots.com/user/giulia16" target="_blank">GIULIA_(2004_08_16)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns acina spune:

Mirela, sigur s-a intamplat ceva cu relatia voastra , fara sa-ti dai tu seama.Trebuie sa existe o explicatie pt tot ce face.Gandeste-te la ce ati facut , imposibil sa fie o reactie de moment.
SI inca o intrebare, voi in afara ca va ocupati de copii, mai aveti timp si pt voi? Aveti cu cine sa lasati, o data pe saptamna de exemplu, copiii ca sa faceti o plimbare numai voi doi sau sa iesiti la un restaurant , sau sa va vedeti cu prietenii?

Anca mami de Buburuz Andrei (13.02.2006)
Pozele Noastre
Buburuzul Mic
Povestea Nasterii
http://www.copaculdehartie.ro/home.html

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Nu cred ca este o solutie buna sa pleci. Adica este riscanta. Poate sa provoace o reactie exact contrara. In loc sa aplaneze cred ca va acutiza problemele.
Eu in locul tau daca as fi cred ca as planifica mult mai precis viata comuna sub toate aspectele ei. De al copii, la viat de familie in general, la sarcini si rpobleme de rezolvat, as incerca sa echilibrez relatia sub toate aspectele si ca si obligatii cat si ca si beneficii. Daca vei fi calma, clara decisa in ceea ce doresti, daca vei discuta deschis fara lamentari dar si fara retineri exista sansa ca lucrurile sa revina pe fagasul dorit. A fugi nu este o solutie. Daca este un om de caracter te va aprecia infinit mai mult pentru felul tau de a fi de a pune problema de a propune si de a solutiona. Daca insa nu este acest gen de om cred ca nu aveti acelasi drum. Am sa mai recitesc ceea ce scrii si am sa ma gandesc la ceea ce vei scrie.

Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro
Anul 2006 /Anul 2007 /Serbarea Ioanei
Pagina legislativa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns XIO spune:

Nici eu nu cred ca e o idee buna plecatul.
Gandeste-te ca ideea "miraculoasa" cu divortul i-a venit tocmai cand erai plecata.
As accepta senina treaba , ca deh , nu o sa obligi omul sa stea cu tine , te porti frumos cu el .
Ai trecut prin atatea intamplari triste , chestia asta nici nu se compara cu greutatile acelea.
Te admir pt. ca pastrezi o relatie civilizata, asa este si normal.
Repet , ca la alt topic: daca e sa fie , veti fi impreuna , daca nu,nici o problema , ca barbati sunt , si dragostea o intalnesti de mai multe ori in viata.

http://pg.photos.yahoo.com/ph/gia_devil/my_photos

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cmirela35 spune:

quote:
Bluel Posted - 10/07/2007 : 12:08:35
--------------------------------------------------------------------------------
Doamne prin cate a trebuit sa treci! eu am 34 de ani, dar n-am trait nici un sfert din ce povestesti tu aici. Imi pare rau ca acum cand viata voastra parea sa reintre in normal, Mr. a cedat si si-a gasit fericirea in alta parte. Dupa cum spuneam si la alt topic, de multe ori barbatii aplica principiul "Rabbit run!", dar la el e ciudat ca n-a facut-o atunci cand a fost cel mai greu si culmea, acum cand totul se rezolvase pentru voi. S-a inecat ca tiganu' la mal cum se spune. Nu esti nici prima nici ultima careia i se intampla asa ceva. In orice caz fii sigura ca nu in astea 2 saptamani s-a schimbat el in rau, ci acum a luat decizia finala. Tu chiar n-ai simtit nimic pana acum?

Culmea e ca nu....,nu am simtit nimic.Si nici nu mi-a soptit nimic nimeni "binevoitor".Am avut intotdeauna incredere in el...
quote:
marius Posted - 10/07/2007 : 14:08:39
--------------------------------------------------------------------------------
Nu cred ca este o solutie buna sa pleci. Adica este riscanta. Poate sa provoace o reactie exact contrara. In loc sa aplaneze cred ca va acutiza problemele.
Eu in locul tau daca as fi cred ca as planifica mult mai precis viata comuna sub toate aspectele ei. De al copii, la viat de familie in general, la sarcini si rpobleme de rezolvat, as incerca sa echilibrez relatia sub toate aspectele si ca si obligatii cat si ca si beneficii. Daca vei fi calma, clara decisa in ceea ce doresti, daca vei discuta deschis fara lamentari dar si fara retineri exista sansa ca lucrurile sa revina pe fagasul dorit. A fugi nu este o solutie. Daca este un om de caracter te va aprecia infinit mai mult pentru felul tau de a fi de a pune problema de a propune si de a solutiona. Daca insa nu este acest gen de om cred ca nu aveti acelasi drum. Am sa mai recitesc ceea ce scrii si am sa ma gandesc la ceea ce vei scrie.


Si un raspuns pentru amandoi...
In martie am inceput sa ridicam casa.Pana atunci,viata noastra de familie era aproximativ egala in privinta sarcinilor.Ei,de atunci lui i-au cazut responsabilitatile legate de constructia propriu zisa,iar mie cele legate de hartiile aferente(proiecte,aprobari,etc...),si bineanteles copiii si casa...
El mai facea doar din cand in cand piata.Si nu am putut sa il condamn,era nevoie de el la casa.Urma sa ne mutam in ea la sfarsitul lunii viitoare...
Evident ca timpul petrecut impreuna era prea scurt,ca in weekenduri nu prea mai aveam chef decat de o iesire la vreun prieten(in cel mai bun caz),sau primeam noi pe cineva...Dar multi isi fac casa intr-un timp mult mai mare si cu mai multe sacrificii.Noi am fi avut doar cateva luni mai grele,si fara imprumuturi.Acum sa nu credeti ca suntem "de bani gata",sau ca avem vreo firma(desi nu ar strica).Pur si simplu am avut amandoi cate un apartament dinaintea casatoriei si am vrut o casuta cu curte pentru copii...A fost dorinta mea de care nu am crezut ca va tine vreodata seama,sau ca nu se va incumeta sa mi-o indeplineasca.
Si nici nu mai aduceam vorba de ea.Anul trecut,la ziua de nastere a finutului,fiind vorba de dorinte,le-am spus celorlalti ca eu am 3 vise mari in viata...,si in ordine cam astea ar fi:
1:sa imi vad copiii mari si realizati
2:sa imi pot creste copiii la curte,deci intr-o casuta
3:sa vad Egiptul
Si am fost mai mult decat surprinsa sa imi spuna peste cam o luna,ca vrea sa isi vanda apartamentul lui si sa luam teren pt.o casa si sa incepem sa o construim,iar dupa ce e ridicata in rosu,sa vindem si apartamentul meu si sa o terminam.
Asta acum un an,cand a sarit sa imi realizeze unul din visele cele mai importante....Acum insa...
Acum casa e aproape gata,dar daca vom ajunge la divort,evident ca ii va trebui si lui o locuinta.Desi a facut afirmatia ca el se muta si in chirie,doar sa pastrez casa pt.copii.Nu pot eu sa fac asta...A pus atata suflet,si cred ca in fiecare coltisor l-as vedea pe el.
Nu stiu,dar chiar nu stiu unde e problema...
Nu spune decat ca nu ma mai iubeste,si ca nu mai poate fi cu mine cum a fost inainte.Noi comunicam destul de bine,dar acum...
quote:
SI inca o intrebare, voi in afara ca va ocupati de copii, mai aveti timp si pt voi? Aveti cu cine sa lasati, o data pe saptamna de exemplu, copiii ca sa faceti o plimbare numai voi doi sau sa iesiti la un restaurant , sau sa va vedeti cu prietenii?


Pai chiar nu prea avem timp pt.noi.Acum 5 sapt. am avut intalnirea de 20ani de la terminarea liceului,si a trebuit sa lasam piticul cu mama iar pitica am dus-o la nasa ei de botez.Dar in loc sa stam linistiti(amandoi),pe la 21,30 eram dupa pitica si la 22 acasa.
In general mergem cam peste tot cu ei.
Ma voi mai gandi,Marius,in privinta "vacantei"mele...Poate nu judec inca la rece,poate intr-adevar gasesc o solutie...Dar nu vreau sa stea cu mine doar pentru ca bocesc,caci nu ma va vedea,si nici din cauza copiilor...Voi mai incerca o discutie cu el deseara,daca nu va fi prea obosit.Repet,noi obisnuiam sa comunicam f.bine...,candva...Mai nou am fost mult prea ocupati si inafara problemelor zilnice doar duminica daca mai aveam cate o discutie.
Am sa mai revin,eventual cu noutati...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Miramar spune:

Eu nu cred ca sunteti doar 2 in ecuatia asta.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ileanna spune:

Mirela, 1.000 de puncte pentru felul cum reactionezi si gandesti. De fapt ... dupa ce ai trecut prin moartea propriului puiutz - cred si eu ca perceptia si masura reactiilor ti s-au modificat dramatic. Deja ai trecut prin tot ce putea fi mai rau ...

Si acum spun si eu: CEVA S-A INTAMPLAT. Afla ce, chiar daca nu poti schimba nimic. Pentru mine a fost mereu f f important sa stiu ce s-a intamplat, sa inteleg chiar daca nu pot schimba. Asta ca sa pot pleca mai departe.

Mi se pare teribil ca el sa abandoneze tot, acum cand aveti puiutzul vostru. Mirela, voi ati trecut impreuna prin momente de care sa fereasca DD pe toata lumea ... Cum ati trecut prin ele? Poate ca nu ati avut timp sa jeliti suficient ... Ati fost la vreun psholog dupa ce v-a murit puiutzul???

TREBUIE sa-ti spuna ce se intampla cu el. Spunei ca nu vrei sa-l opresti, ca il iubesti si il lasi sa se duca unde il trage inima / frustrarea / spaima ... ce l-o mana. Dar ca esti prietena lui si vrei sa stii ce-i cu el.



Never say NEVER.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Miluna spune:

Mirela, in primul rind toata stima pentru taria ta de caracter si pentru puterea de care dai dovada
Viata v-a incercat greu si e mare lucru ca ati reusit sa treceti cu bine, ca si cuplu, de pierderea puiutului vostru. Nici acum nu va este usor, cu doi copii mici si constructia casei... e greu.
Din tot ce povestesti ca s-a intimplat in ultimii ani, sotul tau pare un om bun, si reactia lui acuma trebuie sa aiba o explicatie. Eu as zice ca sunt doua variante. Prima ar fii ca este epuizat si simte nevoia unei pauze. Daca e asa, e bine sa va separati o perioada, sunt sanse mari sa revina in timp la sentimente mai bune. A doua varianta e ca a intervenit o alta femeie pe fir. Si nu neaparat ca ar avea o relatie cu ea. Sigur ca nu iti va spune, ca nu vrea sa te raneasca. Totusi, tu trebuie sa aflii cumva ce se intimpla cu el, ca sa stii cum sa mergi mai departe.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ileanna spune:

Mirela, eu am mai auzit de cupluri care au ajuns la divort pentru ca s-au apucat sa ridice o casa in timp ce cresteau copii si mergeau la slujba.

Mie si sotului meu ne-a fost teama sa ne apucam de asa ceva ...

Nu stiu daca este cazu tau. DAR ... in cativa ani (putzini), voi ati:
1. nascut un bb
2. inmormantat un bb
3. adoptat un bb
4. nascut un bb
5. construit o casa

............
...............
Eu cred ca dupa o asemenea perioada e greu sa mai stii cine esti, langa cine esti, ce iti doresti ...
Mirela, femeile sunt muuult mai puternice si mai rezistente decat barbatii.
Daca spui ca omul asta s-a apucat sa-ti construiasca casa pe care o visai - te iubeste enorm si pe tine si pe copii. Dar cred ca are sufletul uscat si simte ca nu mai are ce sa dea ...



Never say NEVER.

Mergi la inceput