o (mai) fi posibil sa ne indragostim ?!
Raspunsuri - Pagina 4
elara spune:
quote:
Originally posted by MissParker
Pentru mine personal a se indragosti este un fenomen destul de egoist, in timp ce a iubi este altruist.
Si eu am citit "Arta de iubi" a lui Fromm.
Pentru mine e carte de capatai in ale iubirii. E o carte care mi-a deschis mintea si mi-a adus implinirea in relatie.
"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca
Elise spune:
quote:
Pentru ca, sunt probabil o norocoasa, dar stiu pana unde ma pot intinde cu flirtul si nu am suferit niciodata din pricina asta si nici pe altii nu i-am facut sa sufere (adica nu am avut parte de marturisiri a unei iubiri mai mult ori mai putin imposibile cum se intampla unora) pentru ca am stiut intotdeauna sa o fac (si sa o facem, ca unii din ei sunt insurati/sau angajati in relatii trainice si ii banuiesc eu ca actioneaza cu aceleasi rationamente ca si mine) asa incat sa fie limpede pentru amandoi (si pentru tertzi) ca nu e nimic mai mult decat un flirt menit sa inveseleasca atmosfera si sa ne faca viata mai frumoasa.
Am ajuns la flirturi acum.
Eu ma refeream doar asa, la 2-3 fluturashi nevazuti din mintea fiecaruia, cu "ce-ar fi daca...".
Asta ca sa inteleg intransigentza fata de o poveste ca a flaviutzei, care mie personal mi-a amintit de un episod vechi... si mi-am pus problema ce as face daca as trece din nou prin asa ceva. Mi s-ar duce tot echilibrul pe apa simbetii.
Cu flirturile n-am nici o treaba, nu e stilul meu sa fiu prea amabila si sa dau din gene sa inveselesc lumea.
Elise & BBLisa
A_Iulia spune:
Eu nu cred ca exista o regula generala, dar ca poti sau nu sa te indragostesti tine de modul tau de gandire, de structura ta.
Daca inclini spre partea rationala, no chance sa-ti suceasca mintile careva, in masura in care acasa ai pe cineva cu care doresti sa-ti continui zilele pana la adanci batraneti.
Daca, din contra, rationalul e zero, atunci poti sa-ti pierzi mintile si dupa un pustan de 16 ani, maritata fiind, si cu copii, si in fond nu mai exista limite la nimic, nu ai nici o constrangere morala de nici un fel...sky is the limit.
Probabil ca majoritatea dintre noi suntem pe undeva pe la mijloc. Daca se intampla sa ne treaca vreun fluturas prin stomac, ne ridicam in picioare, ne uitam in jur, speram sa nu fi descoperit nimeni de ce suntem in stare, si mergem mai departe.
Totusi conteaza sa ai acasa acea dragoste nr. 1. Pentru ca ea daca nu exista, vulnerabilitatea este mare, si poti pica ca o gasculita, nefericita de absolut orice in viata asta, in mrejele oricui.
Adina + 
Olivia 04.03.2004
redi spune:
quote:
Originally posted by Elise
Eu ma refeream doar asa, la 2-3 fluturashi nevazuti din mintea fiecaruia, cu "ce-ar fi daca...".
Asta ca sa inteleg intransigentza fata de o poveste ca a flaviutzei, care mie personal mi-a amintit de un episod vechi... si mi-am pus problema ce as face daca as trece din nou prin asa ceva. Mi s-ar duce tot echilibrul pe apa simbetii.
Cu flirturile n-am nici o treaba, nu e stilul meu sa fiu prea amabila si sa dau din gene sa inveselesc lumea.
Elise & BBLisa
Asa am inteles si eu intrebarea ta ELISE , parerea mea e asa, daca ( un daca ce nu il definesc ) apar vreo doi, trei fluturasi imi pierd echilibrul (chestie experimentata ), dar ramane masca ce ma protejeaza (ei, da ,norocos cine o are pan la urma ) si ma retrag acolo pana decid sa ma trezesc . Cum ziceam si dincolo depinde cum si ce spargem prin jur odata cu revenirea in fire .
Culegand cioburile ai revelatia ca de fapt suntem doar oameni ...nu un robinet .
clauditzadennis spune:
Mie mi se intampla un lucru tare ciudat in legatura cu fluturasii de care se vorbeste aici...In fiecare primavara (nu-mi dau seama exact de ce fenomenul se petrece primavara) mi se intampla sa simt fluturasii, sa fiu visatoare mult peste limite, sa fredonez o melodie toaaata ziulica gandindu-ma la el, sa-mi dau seama ca il iubesc de o mie de ori mai mult ca acum 10 ani, sa-mi placa enorm cum ii vine o camasa noua sau sa-i simt parfumul in nari peste tot unde merg...Asa functionez eu, de 10 ani, si in fiecare an ma re-indragostesc de acelasi el...
Inainte de a-l cunoaste ma surprindeam deseori ca mi-era dor sa-mi fie dor...acum nu mi se mai intampla asta, mi se intampla doar sa-mi fie dor desi stiu ca seara o sa ne vedem acasa si zilele mi se par uneori atat de lungi....
ileanna spune:
Raspunsul meu: da.
Si mi se pare destul de simplu. Daca sunt sincope in relatie, daca nu suntem constienti ca relatia se creste, se intretine, se alimenteaza constant ... oricarte dintre cei 2 poate cadea prada unui asemenea sentiment. Daca suntem impreuna de 10 ani nu inseamna ca mintea si trupul sunt proprietatea partenerului sau invers.
Cred ca trebuie sa reinventam mereu romantismul, provocarea, ineditul, comunicarea samd. Mi se pare full time job, ca aceea de mama.
In caz de nu ... vorba lui vandal, unul dintre cei 2 nu isi mai simte viata plina, nu mai simte ca ceea ce traieste il consuma / alimenteaza suficient, incepe sa ofteze, sa-i fie dor de codru verde, sa-si doreasca sa mai SIMTA ceva puternic. Se intreaba daca mai are valoare, pentru ca nimeni nu i-o mai arata / confirma si uite asa apare un zambet ... cineva cu o privire misterioasa numai bun de consolat si care "are nevoie disperata" de el / ea si numai de el / ea.
si avem mare nevoie sa aiba cineva nevoie de noi, exact asa cum suntem noi (nu pentru ceea ce facem sau nu facem), sa fim ingrozitor de importanti pentru cineva si sa ne-a arate in fiecare zi ...
da, se poate. e fuga dupa himere si sufera toata lumea. asa ca mai bine ii spunem in fiecare zi ei / lui cat de minunati sunt, ce importanti sunt pentru noi etc etc. si il facem sa o simta, nu il lasam sa uite ...
Never say NEVER.
elara spune:
quote:
Originally posted by Elise
Am ajuns la flirturi acum.
Eu ma refeream doar asa, la 2-3 fluturashi nevazuti din mintea fiecaruia, cu "ce-ar fi daca...".Asta ca sa inteleg intransigentza fata de o poveste ca a flaviutzei, care mie personal mi-a amintit de un episod vechi... si mi-am pus problema ce as face daca as trece din nou prin asa ceva. Mi s-ar duce tot echilibrul pe apa simbetii.
M-ai ametzit de tot.
Eu nu am citit povestea Flaviutzei, asa ca nu stiu cat de si fata de ce e ea atat de intransigenta.
Sa inteleg ca nu trebuia sa raspund fara a fi citit topicurile la care ai facut referire si care te-au determinat sa deschizi acest subiect?
Sa incerc a intelege: Ori te refereai la a ne indragosti ori la "2-3 fluturasi nevazuti (ganduri adica, nu? ca mai e si notiunea de "fluturasi" sinonim emotzii) din mintea fiecaruia, cu "ce-ar fi daca..."..???
Desi nu-mi mai e deloc clar, incerc din nou sa raspund:
Da, am avut muuulte ganduri care au inceput cu "ce-ar fi daca..." ..dar numai atat. Insa asta e felul meu.... eu sunt tin foarte mult la acest "ce-ar fi daca"....care apare in diferite aspecte ale vietzii mele...
La capitolul iubire am ramas doar la stadiul asta. De ganduri ipotetice. Pentru ca la o analiza atenta balantza atarna tot in favoarea a ceea ce am deja.
quote:
Originally posted by Elise
Cu flirturile n-am nici o treaba, nu e stilul meu sa fiu prea amabila si sa dau din gene sa inveselesc lumea.
Imi pare rau pt tine. Eu cred ca pierzi ceva foarte frumos si relaxant. Poate fiindca nu stii ca eu, de exemplu, flirtez ca sa ma amuz eu, nu ca sa pup in fund pe unul si altul.
S-ar putea sa avem notiuni diferite despre flirt. Noi, la birou, flirtam in gasca, in gura mare (pana la urechi si imprejurul capului chiar
) si totzi stim ca e doar joaca. Poate ca acum intzelegi la ce ma refer.
elara spune:
Si fiindca am vorbit destul pe marginea primului meu raspuns si m-am indepartat de la intrebare initiala, raspund si eu din nou, daca nu am spus-o suficient de clar pana acum: DA, E POSIBIL.
Ileanna, a argumentat foarte bine (opinia pe care o sustin si eu), la fel ca si Vandal sau MissParker.
hai, bebitza, vino...
Aspiranta optimista din martie 2007
"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca
Elise spune:
elara,
quote:
Sa incerc a intelege: Ori te refereai la a ne indragosti ori la "2-3 fluturasi nevazuti (ganduri adica, nu? ca mai e si notiunea de "fluturasi" sinonim emotzii) din mintea fiecaruia, cu "ce-ar fi daca..."..???
pai ce e neclar, cam asa definesc eu starea asta de "indragosteala". Cel putin in faza initiala. Niste...fluturi.
Ma rog, niste fluturi in plus.
In rest, relax... n-a zis nimeni ca nu trebuia sa raspunzi... si, la fel, relax, n-are de ce sa iti para rau, pur si simplu eu nu ma distrez flirtind in gaska la birou. Nu am tentinte din astea nici cu prietenii, nici cu colegii. Ar fi penibil pentru mine sa-i cer vreunuia vreun raport in mod languros
- daca vreau confirmari, le caut in alta parte, in lumea larga. Nu la aia de care ma impiedec nspe ore pe zi, in fiecare zi. Degustibus.Elise & BBLisa
Bluel spune:
Sigur ca e posibil, indiferent de varsta, starea civila, educatie, copii, etc,. Ce legatura au fluturii cu rationalul?
Singura problema e sa stii cum ii gestionezi, la nivel ipotetic, mental, virtual, etc, e chiar "exciting", atat timp cat nu pierzi nimic sau sa nu ranesti pe cineva. Daca pierzi controlul, e nasol, mergi la bal sau la spital! Cu fundu' in doua luntrii cica nu se poate, desi eu am auzit de relatii paralele, oare exista asa ceva? Poate ne spune cineva daca a experimentat...
Eu cunosc pe cineva care s-a indragostit iremediabil de barbatul pereche chiar in timpul cununiei ei civile...ce a urmat? O viata nefericita, un copil, drumuri intre sot si el si in final divortul. Dar i-au trebuit vreo 15 ani sa faca asta...