Cum se trateaza egosimul?
Raspunsuri - Pagina 5
marinaa spune:
Buna!
eu va spun ca egoismul nu se vindeca si dupa ceva ani nu o sa mai poti suporta.
Am avut un asemenea sot.Am fost prieteni 8 ani si 15 ani de casatorie.Pentru ca nu am mai putut suporta indiferenta lui,frustrarile la care ma supunea cu felul lui de a fi,anul acesta in ziua de 1 ianuarie am fost foarte obosita si nervoasa ,i-am spus ca nu mai pot si vreau sa-mi iau fetita si divortez.Pentru aceste vorbe spuse la nervi,niciodata nu m-am gandit sa-mi stric familia, ma chinuie de 6 luni ,dupa o luna jumatate si-a gasit o garsoniera pentru ca are bani si a putut sa inchirieze,traieste pentru el,face lucruri pe care niciodata nu le-a facut cand era cu noi.
Suferinta mea este cumplita,chiar daca nu a stiut sa-si arate dragostea,sa spuna te iubesc ,eu am devenit dependenta de el,m-am uitat pe mine,nu l-am iubit decat pe el asa egoist cum era.
Acum el cere divortul si avem o fetita de 13 ani.Traieste o a doua tinerete, ca la 20 ani chiar daca are 43.
Asa ca fi atenta ,pentru ca un astfel de om nu se schimba ,trebuie sa reusesti sa-l iubesti asa cum e ,sa suporti indiferenta lui altfel peste ani nu se stie....
Iti doresc rabdare si fi puternica
maricar spune:
Draga Marinaa,
Tocmai de asta mi-e teama, de faptul ca ma voi trezi intr-o dimineata si voi spune " nu mai rezist, gata, pan-aici!"...Desi, ca si in cazul tau, ma tem ca ar fi doar niste vorbe spuse asa , aiurea. Il iubesc si mi-ar fi greu sa traiesc fara el.
Incerc sa-mi imaginez ce simti...Rau cu rau, dar si ai rau e fara rau...cred ca asa as descrie starea ta.
Iti multumesc mult ca ai impartasit povestea ta!
Astept sa-mi scrii ce se-ntampla cu voi in continuare. Poate sotul tau trece printr-o criza si e posibil sa-si revina.
Cand altii te cred fericit si tu crezi ca nu esti, ia-te dupa ei!
incognito spune:
Egoistii ramin egoisti.Orice ai face,nu cred ca-i poti scoate din ale lor.Ma uit la mine in casa si...mi-e de ajuns.
Poti sa dai...pina nu mai poti!Pina ramii fara rezerve chiar si pentru tine.Degeaba!
Partenerul meu a avut o tentativa de a deveni altruist.A perseverat in ,,tentativa,,citeva luni bune si cind a vazut ca ceea ce primeste inapoi este nesemnificativ,si-a pus miinile in cap,s-a scos cu o criza de nervi si se iubeste si mai tare pe el insusi.
Nici lectiile de viata nu au ecou.In cazul egoistilor.
Decit altruistii inteleg.
Am impresia ca egoismul nu este numai produsul educatiei,ci chiar o chestie nativa.
E dificil.
Cred ca cel mai corect(eu am inceput sa gindesc asa dupa cele vazute la mine,cu practica propriu-zisa mi-e mai greu inca) este cind iti dai seama ca esti intr-o relatie cu o persoana cu o astfel de trasatura de caracter,mai bine nu incerci sa-l schimbi ci sa gasesti modalitatea de a te securiza pe tine,in ideea de a putea merge mai departe-nu e cazul sa abandonezi,mai ales cind sint valori la mijloc,de exp.la tine MARICAR cel mai important copilul pe care il iubeste- pentru ca se poate construi si cu un egoist,mai greu ce-i drept,dar cu conditia sa afli si sa stii cum sa te aperi de potentialele dureri ce ti le poate provoca.
Ca sa-mi fie mai usor,eu mai imi spun uneori-Ei,si daca am fi fost toti altruisti?Nu ar fi fost nici un cistig!Sint buni si egoistii la ceva!Macar ca ne mai atrag atentia chiar si numai pe muteste,noua,celor care stim numai sa dam sa invatam sa ne mai aparam si interesele personale inainte de orice altceva!
Incognito
maricar spune:
Incognito,
Asa as vrea cateodata sa nu ma mai intereseze altceva decat binele si confortul personal...Dar nu pot, oricat as incerca. Daca imi propun intr-o zi sa fiu indiferenta, sufar ca fraiera toata ziua si-n zoia urmatoare renunt. Asa sunt eu...
Ai dreptate si tu, egoismul tine si de educatie, dar e si o chestie nativa.
Cand altii te cred fericit si tu crezi ca nu esti, ia-te dupa ei!
incognito spune:
MARICAR,stii ce am inceput sa fac eu?
S-ar putea sa sune a nebunie,dar cumva trebuie sa traiesc si sa-mi cresc copiii.Foarte bine!Am invatat de la el multe-habar nu are ce profesor bun mi-a fost!-si nici nu trebuie sa stie si chiar daca afla putin imi pasa!
Mi-a facut o gramada de timpenii,mi-a provocat o multime de dureri,mi-a zapacit mintea dar...nu-i nimic.Nu am de gind sa-l parasesc.Ar fi prea simplu si el prea in cistig!Sa plece ii este teama,i-am promis ca-l voi urmari si-n gaura de sarpe si daca vrea scandal cu repercursiuni grave mai ales asupra lui nu are decit sa incerce.
Drept urmare,fata adica eu ii cere socoteala pentru fiecare banut,imi imbrac copiii pe banii lui,cumpar pentru mine pe banii lui,cumpar in casa pe banii lui,datoriile pe banii lui...ca doar el e cel destept,cel care cistiga mult.Adica banii lui sint banii nostri ceea ce nu s-a intimplat nicicind in 14 ani iar banii mei sint doar ai mei si ai copiilor evident!Am decis sa-mi continui studiile si tot pe banii lui!De ce nu?Si el a facut-o pe banii mei,altadata!
Si daca se indragosteste iremediabil de mine in conditiile astea ,zau ca-i treaba lui tot pe banii lui.
Pai nu ca ceva trebuia sa fac,am cam luat-o razna.Dar daca cu frumosul,binele si bunatatea nu am primit decit palme una si una si una dupa alta...Foate bine!Sa plateasca psihiatrul,psihologul...pentru mine evident ca am nevoie,unde vom ajunge,Dumnezeu stie.Dar cu un om care nu a stiut decit sa traiasca pentru el pe spinarea unei fraiere ca mine plina de dragoste si bunatate,nu merita decit sa faci asa.
Crizele lui de nervi...le face,ii trece,o ia de la capat...E egoist.Si ce daca?Eu pot fi si mai si!
Mai sufar si acum,cumplit uneori,trec de la o stare la alta de nu-i adevarat dar...Usor-usor vor trece toate.Am momente de revolta,am caderi...
Capul sus,la altii iata e si mai rau!
Te pup,
Incognito
incognito spune:
Ca un post scriptum,ca am uitat-pentru mine ceea ce ti-am descris a devenit un mod de aparare.Bolnavicios sau nu,nu conteaza.NU,la momentul acesta.Asa cum nu conteaza daca cineva ma va taxa cu vreo remarca nepotrivita,gen-Esti sarita!.
Te pup si va pup pe toate,cu drag,
Incognito
marinaa spune:
Draga Maricar si Incognito,
este cumplit si daca nu mai rezistati.Rau cu rau ,dar mai rau fara de rau.M-am trezit singura,adevarat.... cu prieteni ,dar fiecare are problemele lui, treaba si familia lui,la un moment dat se plictisesc sa te tot asculte si sa te compatimeasca ,cu o fetita deosebita ,cu foarte multe preocupari dar cu care trebuie sa tin pasul.
Povestea mea e foarte lunga.Am venit in Bucuresti acum 7 ani,el cu un an inaintea mea,cu speranta ca o sa ne fie mai bine.
Uite la ce am ajuns,in prag de divort,el il cere,dupa 8+15 ani de casatorie.Acum el e un om puternic,plin de bani,cu functie la o firma mare,laptop,masina,telefon,iar eu o simpla inginera.
Dupa ani de frustrari, de zile in care speram gata uite ca se poate sa ne fie si bine,acum am pierdut si acele zile minunate.
Am incerca imposibilul,m-am umilit,nu intelege ce greseli a facut fata de mine.I se pare si acum ca s-a comportat asa cum trebuie,nu are nici o vina...
Egosistul tot egoist ramane ,acum cu atat mai mult ca norocul e de partea lui.
M-as bucura daca mi-ati scrie pe adresa privata,am nevoie de sfaturi,de prieteni...nici eu nu mai stiu ...nu-mi gasesc echilibrul in viata.
Toate cele bune