Captiva in inchisoarea sufletului

MissParker spune:

flaviutza, controlul asupra sentimentelor nu il vei avea niciodata, asa ceva nu e posibil.

Dar poti avea foarte bine controlul actiunilor tale care pornesc din anumite sentimente sau impulsuri.

Asta e tot ce e posibil.

Work with it! Live with it!

Felicia

Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

BalMascat spune:

flaviutza, parerea mea este ca esti nesigura pe tine, faptul ca ti-ai amanat examenul in ideea ca vei face mai bine, denota ca te subapreciezi, e mereu loc de mai bine, niciodata nu putem fi perfecti. dar tu te temi de aceasta imperfectiune (de ce?) si incerci sa o controlezi.

apoi a fost suficient ca un profesor sa nu vina la examen, sa iti schimbe un pic "armonia" cu care tu insati ti-ai premeditat actiunile, ca sa clachezi.
asta (in conceptia mea) denota ca nu poti face fatza situatiilor in care ceva nu merge cum ai planuit. de ce? pt ca nu putem fi in control absolut asupra vietii noastre.
si tu nu poti accepta asta. pt ca daca ai accepta ca nu la tine sta controlul, nu ai putea merge mai departe. de ce? pt ca esti prea nesigura pe tine. ce faci tu, fara sa fii in control?
te pierzi complet si nu mai esti in stare sa te regasesti decat prin intermediul altcuiva.
exemplu, ti-ai sunat prietenul pe care il iubesti diferit decat pe sotz. si probabil ai considerat sfarsitul lumii ca nu a fost dupa cum ai planuit tu.

parerea mea ca in spatele acestui perfectionism pe care ti-l doresti, se ascunde nesiguranta si vulnerabilitatea. nu esti stapana pe tine, desi probabil ca asta e imaginea pe care o proiectezi la cei din jurul tau. tu stii asta, dar vrei sa pari ceea ce nu esti, de aici si conflictul interior.

marci spune:

Ceea ce m-a uimit pe mine in ultima ta postare a fost verbul a poseda.Iarta-ma, dar de unde dorinta asta de a poseda?
Eu cred, nu detin adevarul absolut, ca ai putea pt inceput sa renunti la dorinta de a poseda. Cred ca acest verb este generat de dorinta de a controla.
Am si eu o pura curiozitate? Crezi in Dumnezeu?
Daca da, incearca sa intelegi ca el controleaza totul, la noi este doar o iluzie controlul, mai ales cand vrem sa controlam mintea, sufletul celor de langa noi.

marci spune:

Apropo de fac de psihologie, tb sa-ti selectezi cu mare grija materialul si sa nu iei de bun tot ce spun profesorii.
In acesti 4 ani de fac ai fost atenta la profesorii tai, ai remarcat ca viata multora dintre ei e varza, ca multi dintre ei si-au nenorocit bietii copii aplicand teorii peste teorii pe ei?
Ai remarcat cata siguranta au cand pretind ca citesc in sufletul oamenilor, ca ei stiu tot, motiv pt care pot manipula, dar nu pot fi manipulati?
Sa nu se inteleaga ca am ceva cu psihologii, chiar eu am recomandat pe aici sa se consulte un psiholog in unele cazuri,dar nu pot sa nu-mi pun intrebarea fireasca in cazul unora: cum poti sa ma ajuti pe mine sa ies din paienjenisul in care ma zbat cand al tau e mult mai dens? Cum poti sa ma ajuti pe mine in relatia de cuplu cand tu zaci intr-o relatie abuziva de n-spe mii de ani (cred ca se stie la cine fac referire aici).

principe spune:

eu credeam ca asceaste baricade ,ziduri pe care le cladesti in propiul suflet pentru a te ascunde, sunt proprii adolescentei ,primei iubiri ,cind ti-e teama de ce inseamna dragostea si spui "pleaca" ,cind defapt ce vrei sa spui este"vino",dar dupa cum vad,este mai mult decit o problema adolescentina.
eu am trecut prin asta cind eram la prima dragoste ,dar am iesit din nimfa ufffff, demult si cred ca este mult mai bine in stadiul de fluture decit in cel de viermisor .chiar in ziduri de matase,tot ingradit esti.este timpul sa cresti ,rupe gogoasa ,darima zidurile.
nu vad motivul ptru care sa nu fi tu ,sa fii inchistata,sa te deghizezi,doar poate, daca tu vrei sa vezi in oglinda un alt persoanaj decit cel care esti in realitate.cred ca are mult deaface cu ce esti si ce vrei sa proiectezi,cu nesiguranta ca ce esti nu merita interes ,nu are valoare ,nu are umor,nu este demn de iubirea celor din jur .in doua cuvinte self-esteem.

She spune:

Miss Parker!Mi-a facut o teribila placere sa te citesc!
Flaviuta..cred ca citind tot ce ai scris, am reusit sa inteleg dilema sau ce dorinta ai. Desi ai fost ft clara inca de la inceput, eram nesigura. Acum, banuiesc ca am inteles. Nu cred ca tu trebuie sa inveti sa nu mai ranesti pe cel ce il iubesti, poate ca trebuie sa inveti sa iubesti? altfel? Nu stiu, te intreb numai daca te-ai gindit la asta. Exact dualismul tau l-am avut si eu, dar nu era legat de alte personaje ci strict de mine. Dualismul nu aparea cind intersectam iubirea altcuiva ci atunci cind se intimplau alte lucruri, neavind legatura. Poate ca felul in care iubesti este problema. Nu intensitatea! Atentie, intensitatea este buna, dar felul in care o manisfesti. Dragostea. Posesiunea? Cuvinte dure? As fi tentata sa spun ca atunci cind iubesti pe cineva asa de mult cum spui tu ca iubesti, este imposibil sa spui ceva care raneste atit de tare! Si sa o repeti. Si sa-ti fie teama ca se va mai repeta si deci sa preferi sa ridici un zid de teama TA proprie si personala.

Cum adica poti poseda pina la defrisare un suflet dar nu te poti vindeca DE tine insuti? Aici e o mare problema. Cred ca te inteleg pt ca cea mai mare si bestiala lupta in viata nu este cea cu altii ci cea cu tine insuti. Si inteleg si cred ca si tu instinctiv, intelegi de ce in loc sa te lupti cu tine, ori lovesti ori ridici ziduri..Este o miscare "smart" de om inteligent dar nu dureaza in timp. Niciodata! La nimeni..

AS fi tentata sa cred ca asta nu este iubire ci este nevoia egoista de a te ridica sau emana sau reactiona prin altii. Nu conteaza cine sint, numai sa fie "altii" ca sa poti sa ajungi la apogeu sau invers..la nebulaoasa.. AS fi tentata sa iti spun toate astea dar ...poate gresesc...? Polurile diferite de care povestesti le stiu foarte bine:sus sau jos, si jos sint numai eu, nimeni nu are voie acolo pt ca altfel nu mai pot iesi. Instinctiv, retin acolo in "intuneric" si pe cel drag. Deci cunosc.Crede-ma. Crede-ma!! De ce atunci nu inveti sa traiesti cu tine acolo fara sa atragi pe nimeni cu tine? AICI trebuie sa lupti. Sa ai o viata dubla. Una cind esti ok. Si alta cind dispari in tine. Dar sa nu stie nimeni. SE POATE!!
Crede-ma ca se poate! Si poate sa incerci sa nu mai ranesti cind iti este cineva drag. Nu e nevoie sa iubesti cu pasiune ca sa nu ranesti, e nevoie sa te hotarasti:De azi inainte, am terminat, am ars, am aruncat la gunoi si am dat foc la felul asta nesuferit de a ma comporta. Scapam noi oamenii de abstinenta drogurilor puternice, d-apai de un narav prost? Pt ca a rani atit de tare in cuvinte nu este nimic altceva decit un narav prost. Nu are treaba cu psihologia si nici cu filozofia ci este scurt, simplu si adevarat:narav prost!
Si de naravuri praoste ne putem scapa. Nu poti scapa de setea ta de a pleca in lumea ta ascunsa, nu ai de ce sa incerci sa scapi de asta atita timp cit nu faci RAU altora. daca poti controla asta, atunci e ok. dar daca lumea ta interioara la greu devine abis pt un suflet de aproape, atunci esti nimic altceva decit o manipulatoare care nu poate trai fara suferinta celor din jur ca siguranta ca esti iubita..

Nu o lua personal. Imagineaza-ti ca inteleg toate astea pt ca am fost cumva pe acolo..M-am vazut" la timp. inainte sa invat sa ma controlez, am fugit de tot mincind pamintul. despartiri si divorturi...Dar daca ramineam, raneam. Si asta nu mi-as fi iertat-o in veci.
In momentele acelea, ridica-ti privirea . Sau uita-te pe geam. Sau lasa-ti sufletul sa ingenunchieze in fata fricii tale ca poate vei fi parasita daca vei fi TU cu toate fricile si temerile. ce ai avea de pierdut?NIMIC. Decit un personaj care oricum nu te merita. Decit sa te ascunzi toata viata de teama de a nu fi descoperita, mai bine libera....Dar tu ca sa traiesti ai nevoie de pinza aia de paianjan in care sa sugrumi.
This is not love....

Iarta-ma...dar daca vrei, poti. E simplu. E nevoie numai de autocunoastere. Si pasul deja e facut si esti de admirat. dar asta era partea usoara. Mai greu e sa lupti cu tine. Succes si sint sigura ca vei putea.

PS..Parker....Miss:) Cea mai puternica iubire si pt mine, ca si pt Flaviuta, este intimitatea sufleteasca, cea de peste atractia sexuala poate, dar acolo nu ajungi decit cind ai aproape cel mai bun prieten de suflet...sau poate ca este barbatul sufletului?..Poate nici prieten nu este pina la urma, ci asa simtim, dar de fapt este altceva..Poate ca nu are nume. Si ce bine este.

A_Iulia spune:

She, tu tot scorpioanca esti?

Adina + Olivia 04.03.2004

conchita spune:

ete, doo subiecte despre acelasi lucru. deci iti zic si aici ca problema ta e ca nu-ti suni copila, nu ca nu-ti suni ex-ul. caz in care mai bine te-ai uita la filme decat sa citesti carti despre psihologia copilului si sa nu aplici ce inveti. fetita ta se simte abandonata acuma, pe pariu? in fine, te las, ca te vad ocupata cu bla blauri despre ecsi.

Ajutati-o pe Diana
************
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
************
Alaptatul Help-Line
************
mami de Sonia Marie (23 ianuarie 2007)

coraly spune:

Flaviutza, dupa parerea mea, echilibrul si adevarata intelepciune le atingi atunci cand ai suficienta forta sa te dezvalui complet celui de langa tine, fiind constient ca asta iti poate provoca durere, dar totodata stii ca esti suficient de puternic ca sa te ridici si sa renasti doar cu forta ta interioara, indiferent de ce se intampla si de parerea altora despre tine.
Oricum iubirea completa asta inseamna - comuniunea totala. Nu trebuie sa existe bariere intre voi, trebuie sa va cunoasteti pe deplin, cu tot cu slabiciuni si puncte slabe. Dar cum zicea si Miss Parker, probabil nu toate dintre noi ajung sa atinga aceasta comuniune si nu e general valabil.
Si eu sunt scorpion, dar pot spune ca am trecut demult de aceste zbateri interioare. Poate si fiindca am avut norocul sa-mi gasesc perechea (a se intelege omul care ma cunoaste cu toate, bune si rele, ca doar asa poti spune ca o iubire este totala). Si mie imi place sa detin controlul in viata, adica imi place sa stiu ce se intampla, dar oricum am ajuns la o pace interioara cu mine si nu ma intereseaza foarte mult cum ma percep altii.
Poate cursurile de psihologie si intamplarile recente din viata ta te-au dat putin peste cap:) Incearca sa nu mai analizezi totul la milimetru si lasa-te in voia valului, ai sa vezi ca nu e asa rau, chiar daca nu controlezi tu totul:) Cat despre iubiri trecute si pasiuni, pot sa-ti spun ca e bine sa crezi si in destin, te face sa accepti unele lucruri mai usor. In plus de asta, noi scorpionii suntem toti numai o pasiune, dar sa stii ca asta nu e cel mai important lucru in viata. Eu zic ca iubirea calda si cuminte pe care te poti baza e foarte importanta. Nu trebuie neaparat sa te fac bucati cu privirea ca sa fie iubire profunda si adevarata. Pt ca stiu exact ce simti, pot sa-ti zic ca acea senzatie e 90% sexuala. Am avut si eu senzatii din astea in viata cu cateva persoane, dar nu sunt acelea despre care pot spune ca le-am iubit in vreun fel. Ai grija cu partea asta. La noi e foarte exacerbata latura sexuala si pasionala si tindem sa facem confuzie. Iubirea adevarata vine din interior, din comuniunea spiritelor, si cu timpul creste si in latura sexuala, crede-ma! Nu te lasa amagita de senzatia pe care o ai fata de un altul, care ti se pare mai intensa. Eu zic ca e o iubire bazata mai mult pe sexualitate, si poate nefinalizata, de aia te sacaie asa. Poate daca te-ai intalni cu acea persoana in conditii de 'libertate', adica sa nu simti ca te-ar ingradi ceva, ti-ai da seama cu adevarat ce simti fata de el.

Coraly si Sergiu (3 ian 2005)

poze

Alaptatul - Help Line

Clover spune:

Ia aer in piept si nu te enerva ca iar nu o sa-ti convina ce scriu.

Solutia e foarte simpla: let it go.

Spui in cuvintele tale ca te-ai transformat in idealul de iubire al acestui barbat. Suntem de acord ca asta e un lucru urat si ai dreptate sa iti faci autocritica. Inteleg obsesiile si manipularea pana la o varsta, dar tu esti o femeie maritata cu copil. Ar fi momentul sa te comporti matur. Daca ai face asta probabil ar pricepe si el ca nu esti Madona din icoana si si-ar vedea de viata lui. Trantitul vorbe care dor cand ai tu chef e o practica marsava si ar trebui sa te intrebi pentru ce vrei sa te razbuni cand faci asta. Razbunare fata de cineva care afirmi ca nu ti-a gresit.

Relatia ta cu acest barbat e stranie. S-a consumat fizic aceasta iubire? Iubirile neconsumate fizic de obicei macina mult mai mult decat una in care s-a spus tot ce era de spus si s-a trait tot ce era de trait. Din exterior daca intelegi o persoana cu care te intelegi asa bine(practic suflet pereche) si iti si place fizic concluzia e cam clara. Tu ai ales o cale alambicata de tinut in lesa cu convorbiri la 4 dimineata si ales alt barbat pentru scopuri de impartit o casa impreuna. Pe motiv ca te simteai expusa in fata primului(desi zici ca nu ti-a gresit niciodata, deci nu vad ce e asa rau sa ai pe cineva care sa te cunoasca bine). Si acuma ii reprosezi sotului ca nu are ce are primul(sa priceapa starile tale dintr-o privire). Tu vezi ca ai un comportament un pic neconsistent?

Fragilitatea emotionala excesiva se trateaza prin invatare. Te inveti singura sa reactionezi in anumite situatii, iti construiesti modele. Nu ca sa scapi de trairi ci sa le faci fata. Vestea proasta e ca daca traiesti asa puternic nu ai cum sa traiesti mai putin puternic. Poti in schimb sa eviti situatiile care te aduc pe margine. Poti sa nu mai bei cafea, daca obisnuiesti, sa nu mai citesti psihologie daca in loc sa te lamureasca te agita si mai rau.

Zidurile tale ti le-ai construit singura si cand cineva din exterior ajunge prin ele la tine te panichezi si vrei sa le construiesti la loc(insisti ca e rau sa te citeasca cineva ca pe o carte; insisti ca asta inseamna ca iti pierzi identitatea - ti-ai pus problema ca doar pentru tine pentru ca tii la zidurile tale).

Foarte pragmatic, cum ai vrea sa fie viata ta? Sociabila esti, deci nu viata sociala e problema. Trairile nu ai cum sa le schimbi ca tine de constructia ta interioara, ci doar sa le eviti si sa le faci fata. Ce vrei de fapt? Poate toate cuvintele tale iti par suficiente, dar eu nu inteleg: ce vrei tu de fapt? Si as aprecia daca in loc sa te ataci ai raspunde chiar la subiect.


Grow where you're planted.