Captiva in inchisoarea sufletului
Raspunsuri - Pagina 3
flaviutza spune:
quote:
Originally posted by Clover
Sa recapitulam: ti-ai parasit prima dragoste, te-ai maritat cu altcineva si acuma tanjesti dupa ceea ce nu s-a finalizat cu prima dragoste? De ce te-ai maritat cu sotul tau daca exista dragostea asta intensa?
Daca dragostea asta transcende fizicul, ceea ce e normal avand in vedere varsta la care s-a intamplat totul, de ce te chinuie iubirea asta? De ce nu te poti duce la spital daca vrei? De ce durerea ta e mai mare decat a persoanei pe care o iubesti si care trece printr-un moment greu?
Grow where you're planted.
prima parte nu o comentez pentru ca nu tanjesc dupa nimic,nu stiu cum sa-ti spun...nu ai inteles nimic din ceea ce am spus eu. daca tanjeam dupa ea,plecam in secunda 0. in orice moment. stiu foarte bine ce vreau si ce simt .
Am explicat cat am putut de frumos cum e cu dualitatea asta. nu vreau sa-mi fie comentate deciziile luate,presupuse si rastalmacite cu cuvinte ca TANJESTI...pentru ca daca tanjeam,sunt de o sinceritate crunta si spuneam exact acest cuvant...desi stiam ca la asta ma expun,o sa incerc sa evit sa mai comentez genul asta de explicatii
Am expus tot contextul ca sa se inteleaga mai bine de unde vine neputiinta mea si cum s-a cladit inchisoarea asta.
Am cerut niste sfaturi...cum poti iesi din cochilia din jurul tau...ca asta vreau sa fac.cat mai repede.
Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale
Elise spune:
Felicia,
iubirea nu doare, intr-adevar.
N-are de ce sa doara.
Sint alte lucruri care dor.
Atunci cind comunici tot dintr-o privire de fractiune de secunda, cind poti sa termini orice fraza incepe celalalt, pentru ca stii deja ce vrea sa spuna, cind incepi sa simti ce simte - de atunci nu mai poti sa ridici barierele dintre tine si el.
Incerci, disperat, si nu poti.
Cred ca asta spunea flaviuta cu "n-ai unde sa te ascunzi".
Relatile sociale sint facute sa deschizi si sa inchizi cai de comunicare, verbale si non verbale.
Ce faci daca nu mai poti sa le inchizi?!
Ce faci daca pornesti ceva ce nu mai poti sa opresti nicicum?
Daca intensitatea dintre voi devine periculoasa, e in oglinda si se transmite de la unul la altul si nu poti sa spui "stop" - care e solutia? Daca vrei sa te dai doi pasi in spate si nu poti pentru ca n-ai controlul, esti intr-un angrenaj care functioneaza independent de tine?
Nu stiu daca ti s-a intimplat, dar situatia asta e inspaimintatoare in sine. O percepi ca pe o fortare, ca pe o intruziune...
Reactia normala, naturala, ancestrala, e sa te invalui repede in mantia ta si sa pleci. Prin natura noastra sintem fiinte meschine. Nu sintem creati sa umblam cu sufletul la vedere, falfaind dupa noi. Intervine instinctul de conservare, si el chiar doare. Doare al naibii de tare.
Bine, mai exista varianta sa spui "ce o fi o fi".
Dar pentru asta trebuie sa iti asumi "ce o fi" la o intensitate dubla - inclusiv deceptiile posibile, inclusiv o cadere de foarte sus, inclusiv o fericire care iese din caldut si firesc. E intr-adevar genul de relatie care, daca nu ucide, transforma.... Creaza un precedent.Si niciodata n-o sa te mai multumesti cu jumatati de masura. O sa incerci intottdeauna, chiar daca pleci, sa vezi ce ar fi fost dincolo de limitele de sigurantza.
So... poti sa o consideri dependentza - relatie toxica e precis - dar crede-ma ca nu poate sa apara DIN VINA cuiva, apare tocmai atunci cind toate lucrurile sint nemaipomenite si nimeni n-are nici o vina. Asta e partea cea mai mizerabila dintre toate. Ca trebuie sa renunti la cel mai bun lucru care ti se intimpla ca sa poti sa mergi mai departe, pentru ca ai depashit pragul dintre "foarte bun" si "prea bun". Te apropii de perfectiune, iar perfectiune nu exista.
Psihedelic, dar asta e....
Stiu ca n-am reushit sa sintetizez prea bine, e un subiect nu prea sintetizabil.
dianaintruder spune:
flaviutza, e posibil sa pricepi ce vreau sa sciu acum e posibil sa nu fiu foarte coerenta, dar iata ce spun eu: da fiecaruia ceea ce stii ca are nevoie la momentul potrivit si astfel nu ai sa mai traieshti cu senzatzia ca ii nefericeshti pe cei pe care-i iubeshti, dar tzine cont si de ceea ce se poate da, ceea ce e posibil in contextul respectiv.
Stii ca sotzul tau are nevoie de tine in modul in care are el nevoie. Bun cand vezi ca tanjeshte dupa tanretzea ta, si tu chiar vrei sa fi lasata in pace, deschide gura simplu si spune-i exact ce simtzi. Scutr si la obiect, ceva gen: <<te iubesc mult mult de tot, ash mushca din totzi si din toate pentru tine, dar trec prin nishte momente grele din cauza... si ash vrea putzin spatziu, cand imi va trece voi veni singura la tine, hai, te rog, acorda-mi putzina rabdare zilele astea, chiar am nevoie, asha imi potzi fi alaturi>>
diana
MissParker spune:
Elise si flaviutza, mai fetelor suratelor scorpioancelor!!! 33 de ani am trait dupa exact aceleasi reguli ca si voi: sa-l parasesc eu ca sa nu ma paraseasca el, sa ridic repede zidul (nu cumva sa ma prinda vreunul cu garda jos si sa-mi simta slabiciunile, imperfectiunea!!), sa controlez eu situatia intotdeauna si sa nu depind nici 1% de nimeni, nici emotional, nici financiar, nicicum, sa mi se ghiceasca gandurile si sentimentele (ca eu nu le spuneam nici picata cu ceara!), sa ridic bariere peste bariere ca sa nu vada nimeni cum e cu adevarat in sufletul meu si sa nu ma poata rani etc. Nimeni nu ma cunostea cu adevarat. Dar oare asta e viata?
Ba am regasit in anumite jurnale ale mele de acu' vreo 18 ani comparatiile pe care le faceam intre toti barbatii si acel primul, scriam chestii de genul "X nu ma tulbura ca primul", "Y nu ma face sa simt ca sunt bolnava de fiinta lui, ca primul", chestii la care acum imi vine sa plang, cand vad cat de oarba eram.
Dar stiti ceva? Se poate si altfel, fetelor! La 33 de ani l-am cunoscut pe cel cu care se poate si altfel, cel care cu iubirea lui mi-a daramat toate barierele, mai bine zis mi-a dovedit ca nu mai am nevoie de acele bariere. In el pot avea incredere deplina fara sa ma simt dominata. El ma ajuta si sa ma vad mai obiectiv decat ma vedeam inainte, cand eram oarba de perfectionism si obsedata de control. El ma iubeste si vede in mine chiar mai mult decat vad eu insami.
Si inca ceva. De curand am inceput sa-mi prelucrez trauma avorturilor pe care le-am facut, despre care (pacaleala psihicului) pana acum as fi bagat mana in foc ca nu m-au afectat nici cat negru sub unghie... Am avut insa in ultima vreme niste vise atat de concrete incat mi-am dat seama ca imi reprimasem toata suferinta legata de experienta respectiva si acum incerc sa fac pace cu faptul ca am ucis (de nevoie, dar le-am ucis) niste suflete care asteptau sa vina in viata asta... Sper ca prin asta voi fi dupa aceea mai pregatita sa apara un nou suflet in viata mea.
In fine, ce vreau sa spun este ca in acest proces mi-am amintit intens de tipul cu care ramasesem prima oara gravida, despre care acum stiu ca a fost primul cu care am avut o legatura sufleteasca autentica (spre mare deosebire de acel primul cu care eram mai mult codependenta). Ei bine, povestindu-i sotului meu despre acel tip si despre faptul ca pe vremea aceea ma simtisem totusi iubita de el si ca a jucat un rol f. important in viata mea, mi-au scapat niste lacrimi. Bogdan m-a luat in brate si m-a mangaiat si m-a consolat si mi-a spus: "E normal, Feli, sa te doara inima si acum, a fost o parte importanta din viata ta, nu o poti arunca asa la gunoi, cum ai crezut tu ca ai facut cu avorturile! Sentimentele ne fac de fapt sa fim cine suntem si nu trebuie sa le negam sau sa le uitam".
flaviutza, poate ca si sotul tau ar reactiona la fel, daca te-ai deschide si i-ai da sansa sa stie ce e in sufletul tau, si daca i-ai spune ce ne spui si noua, ca pe el il iubesti si ca langa el iti doresti sa imbatranesti.
Iti inteleg si zbaterea, flaviutza, dar sa stii ca iubirea adevarata o ai langa tine. Cealalta e mai mult fata morgana. Iar de ziduri nu ai nevoie. Iubirea adevarata implica automat si libertate. Eu si sotul meu ne-am gravat chiar pe verighete motto-ul iubirii noastre: "Freelove". Asta e dealtfel singura iubire care merita traita.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
Elise spune:
felicia,
bun, asta ti se potriveste tie: probabil ideea in sine ca ar exista cineva in fata caruia sa n-am nevoie de masti ar fi incitanta... INSA ce s-ar intimpla dupa ce as digera certitudinea asta?
Iti spun eu ce s-ar intimpla: m-as plictisi, pentru ca pe undeva jocul e interesant asa. Nu poti sa citesti o carte de douazeci de ori. E mai interesant cind stii doar fragmente si incerci sa deduci restul...
Oricum, ce vroiam sa spun in postarea anterioara era altceva fata de ce ai inteles tu.
Elise & BBLisa
Clover spune:
nu ti-am criticat nici o decizie, ti-am pus niste intrebari. Daca te uiti, toate frazale mele se termina cu "?". Eu nu am afirmat nimic.
Una din definitiile verbului "a tanji" este urmatoarea
A suferi mult din punct de vedere moral, a se consuma, a se topi. #9830; A dori mult ceva.
Hai sa vedem: suferinta? Cu prisosinta. Consum? Idem. Topit? Citez: "...acum sunt cu nervii prastie si imi vine pur si simplu sa vomit de bine ce-mi este.." In fine, poate ai tu o problema cu acest cuvant.
Ti-am pus niste intrebari ca sa iesi din ale tale. Tot spui ca privesti lucrurile obiectiv si din afara. Breaking news: traiesti in tine si cu tine si nu ai cum sa fii obiectiva.
De obicei am asa o spranceana ridicata cand Miss Parker analizeaza de 15 ori mai parapsihologic ca mine o situatie, dar in cazul asta cred ca are dreptate: codependenta. Cum scapi din inchisoare? Citeste literatura pe tema codependentei ca macar sa poti spune in cunostinta de cauza ca nu e asta.
Mi-ai citit mesajul pe un ton gresit. Eu nu sunt persoana care sa sara la gat sau sa critice.
Grow where you're planted.
MissParker spune:
quote:
Originally posted by Elise
felicia,
bun, asta ti se potriveste tie: probabil ideea in sine ca ar exista cineva in fata caruia sa n-am nevoie de masti ar fi incitanta... INSA ce s-ar intimpla dupa ce as digera certitudinea asta?
Iti spun eu ce s-ar intimpla: m-as plictisi, pentru ca pe undeva jocul e interesant asa. Nu poti sa citesti o carte de douazeci de ori. E mai interesant cind stii doar fragmente si incerci sa deduci restul...
Oricum, ce vroiam sa spun in postarea anterioara era altceva fata de ce ai inteles tu.
Elise & BBLisa
Sa-ti spun ce vad eu. Vad ca tu folosesti verbe la conditional (ar exista cineva, ideea ar fi incitanta, s-ar intampla, m-as plictisi), dar poate ca o faci tocmai pentru ca nu cunosti o asemenea relatie. No offence, dealtfel asta ai sustinut si tu. Eu o cunosc si o traiesc si de aceea stiu ca un om nu e o carte pe care s-o termini de citit si apoi sa cauti altceva. Viata e schimbare continua, numai moartea (concreta sau doar sufleteasca) e statica. Eu am mai afirmat pe undeva ca si dupa 6 ani inca mai stau de vorba cu sotul pana la 1 noaptea despre subiecte si perspective noi fara sa ne plictisim (nu numai "psihanaliza") Off topic: apropo, va rog incetati cu termenul asta fiindca eu nu sunt fanul psihanalizei si nici al lui Freud, ba chiar dimpotriva, sunt total impotriva teoriei pulsiunilor, iar a analiza nu e tot una cu a psihanaliza si nu toate terapiile au la baza psihanaliza!! ). Sa ne intelegem odata!
Sa inteleg ca tu te-ai plictisi daca nu ar mai exista nevoia de masti? Dar de unde stii, daca nu cunosti starea asta? Eu vorbesc din ceea ce cunosc. Poate ca pe tine bariera aia mare te impiedica sa-ti si imaginezi ce frumos ar fi fara bariera. Stii cat de frumos este fara bariera? Stii cat de frumos este fara controlul ratiunii, fara interventia creierului, fara temeri?
Uite, vreau sa te inteleg.
In ce conditii intensitatea dintre doi oameni care se iubesc ar putea deveni periculoasa? Ca eu nu simt asta.
In ce conditii si in ce fel de iubire se poate simti cineva lipsit de control si intr-un angrenaj care nu depinde de el? Ca eu simt ca abia acum, cand ma simt iubita cu adevarat, pot lua decizii bune pentru mine si nu mai depind de altii care ma foloseau.
Sorry, cred ca am deviat de la topic, dar eu ii spuneam flaviutzei sa-si deschida inima, sa vorbeasca despre sentimentele ei, sa nu lase nimic neclar fata de sotul ei, mai ales daca acele sentimente exista. De ce sa se teama? Altfel se invarte ca si cobaiul in rotita lui si incearca innebunita sa iasa dintr-o inchisoare care de fapt nu e nici o inchisoare.
flaviutza, sufletul tau se simte bine acolo unde este? Atunci nu este in nici o inchisoare. Iar faptul ca "iubirea" fata de celalalt mai vechi nu are nici o conotatie sexuala este inca o caracteristica a codependentei, deoarece o iubire adulta este in acelasi timp si o iubire genitala, nu una infantila (in care sa cautam un surogat al unor vremuri trecute). Termenii "iubire genitala" versus "iubire infantila" sunt din psihanaliza (Vera Sandor), mea culpa, dar definitiile se potrivesc de minune.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
MissParker spune:
flaviutza, de ce crezi ca nu te poti ierta pe tine insati? De ce intoleranta asta fata de tine insati? Ce rau ai putut face la viata ta de te condamni atat de crunt?
Imi amintesc ca asa eram si eu la inceputul terapiei. Contextul era altfel, dar odata cand am vorbit asa despre mine, terapeuta m-a intrebat: "Considerati ca asta e o atitudine iubitoare fata de dvs. insiva? Unde ati invatat rolul asta? De ce va autoflagelati?" si m-a ajutat sa recunosc ca integrasem foarte mult din modul cum ma vedea si ma trata mama in copilarie.
Poate la tine cauza e alta, dar rezultatul din pacate e acelasi. Si ar trebui sa incerci sa schimbi asta, sa-ti construiesti o relatie cu tine insati bazata pe mai multa toleranta si iubire.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
Elise spune:
N-am spus "probabil m-as plictisi". Ci ca m-as plictisi cu sigurantza.
Sigurantza provine din experientza anterioara. Din ceea ce mi-a placut si ce nu mi-a placut la relatiile din trecut.
Am ajuns sa realizez destul de bine de ce tip de oameni si ce tip de implicari sint atrasa.
Si nu-s prea domestici.
Nici ei, nici relatiile.
Nu ma vad sporovaind cu barbatul ani in sir ca intre prietene si despicind firul in patru.
Nu ma vad in situatia asta si nu ma intereseaza.
Prefer sa ne petrecem timpul altfel, ca oricum n-avem prea mult la dispozitie: vreau sa fiu femeia lui in principal, nu prietenul lui.
Si daca i-as povesti cu lacrimi in ochi cum au fost relatiile mele anterioare si m-ar consola de pierdere nu cred ca m-as mai trezi prea multe dimineti linga el.
Asta este felul meu de a privi lucrurile: l-am luat de barbat din pura pasiune, nu ca sa-i pun prisnitze deocamdata.
Si prefer sa pastrez asta.
Atit cit o sa pot.
Nu cauta solutii general valabile, nu exista.
Elise & BBLisa