Cu ce gresesc?
Raspunsuri - Pagina 3
MissParker spune:
Claudia, 
nu trebuie sa ti se explice nimic, stii si tu prea bine cum stau lucrurile cu adevarat, se vede din ceea ce scrii.
Daca sotul tau e nemultumit cu faptul ca te-ai schimbat datorita terapiei, inseamna ca terapeutul a facut treaba buna. 
Si ai mei parinti au reactionat la fel: pana la 36 de ani ma considerasera cel mai inteligent "copil", vai ce mandri erau de mine si cum se mai impodobeau cu laurii mei, dar cand in urma terapiei am realizat ca ei de fapt nu ma iubeau si m-am rupt de ei, au intors-o la 180°: terapeuta mi-a spalat creierul, dom'le. Auzi, sa nu le mai trimit eu banuti, sa nu ma mai milogesc eu de mama sa primesc 3 scrisori pe an si o felicitare de ziua mea odata la 3 ani? Auzi, sa am eu tupeul sa observ ca nu primesc iubire si ca totul se reduce la vorbe goale?
Cam asta ii pute si sotului tau: ca tu ai inceput sa te dezmeticesti din anestezia la care te supusese el si ai inceput sa vezi adevarul. Ma doare inima sa-ti dau acest sfat (mai ales ca eu si sotul meu ne dorim mult un bebe), dar te rog mult nu face al doilea copil cu acest barbat, asta ar insemna sa te semnezi de bunavoie in puscarie pe viata.
Daca te faci pres, el se sterge pe picioare cu tine. Daca te ridici si-l privesti in ochi cu curaj si-i spui ca nu mai esti fericita cu el si apoi actionezi in consecinta, iti va fi mai bine.
Stii, intrebarea "cu ce gresesc?" denota ca dintre voi doi tu esti cea care este mai echilibrata emotional. Greseala ta este cel mult fata de tine insati.
Psihoza (vezi sotul tau) consta printre altele in lipsa totala a simtului realitatii si mai ales in refuzul obstinat de a lua in considerare un dram cat de mic de responsabilitate pentru propriile actiuni.
Fa in continuare terapie, caci esti pe drumul bun.
Daca te intereseaza cartea de care pomenea Porumbita, da-mi un PM te rog si ti-o trimit. Pe mine m-a ajutat enorm. De asemenea cartea "Femei care iubesc prea mult" (Robin Norwood), in care te vei regasi foarte bine.
Curaj si speranta, nu mor caii cand vor cainii!
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
mihuta spune:
Claudia, probabil ca va ajunge si el la conculzia inteleapta ca familia e prioritatea nr 1 in viata, ca tot ceea ce lasam in urma sunt copii nostri, ca tot ceea ce va conta la sfarsitul vietii este langa cine am trait si cum am trait.
Toate astea le va intelege si el, dar nu acum cat e pe val. Ci atunci cand nu va mai avea banii, cariera, familia si tineretea. 
18s + 
Sophia 80%
principe spune:
claudia,
ai luat decizia cea mai buna,copilul tau este cel mai important ,si are nevoie de tine ,nu-ti mai spun nimic fiindca tu esti o persoana f constienta.
si eu am renuntat la o slujba ff bine remunerata ,la post in conducere intr-o comp puternica ,intr-o alta tzara ,unde nu este ushor totushi sa razbatzi.dar cind s-a pus in tema binele copilului nostru nu am ezitat ,sunt constienta ca nu pot fi un bun profesional si un bun parinte in acelashi timp ,asa ca am ales solutia cea mai buna ptru binele familiei mele,care intotdeauna va fi pe primul loc in prioritatzi.
nu trebuie sa te mai convingi ,fii sigura ca ai facut alegerea cea buna tu stii mai bine ca multzi dintr-e noi ce inseamna o mama linga copilul ei ... o mama ,nu o bona ,nu o bunica.beneficiile sunt imensurabile.
MissParker spune:
Am citit si eu destul din Covey ca sa ma lamuresc ca se adreseaza doar ratiunii, doar constientului. In plus, se adreseaza constientului adultului, un adult responsabil si autonom, asa cum exista prea putini pe lume.
Problemele de incredere in propria persoana vin insa din subconstient, iar ca sa lucrezi acolo e mai greu, de aceea e buna terapia cu cineva competent, care sa te ajute sa-ti dezamorsezi mecanismele inconstiente de reactie in anumite situatii. Regulile/solutiile lui Covey sunt mai degraba ca niste formule, cel putin asa le-am simtit eu, ori in viata situatiile conflictuale care iti fac cele mai mari probleme nu sunt acelea in care poti calcula, rational si calm, alternativele pe care le ai; situatiile conflictuale apar in momente de criza, tocmai cand ratiunea nu te ajuta, cand reactionezi din instinct, din reflex, din matricea emotionala pe care ti-ai format-o in copilarie. Si atunci apar greutatile.
La fel, sfaturile referitoare la gestionarea conflictelor si a crizelor. Cand apar aceste crize, de obicei ne aflam in starea de constiinta a copilului, reactionam pripit sau naiv sau rusinos sau cu frica sau agresiv, pe scurt reactionam irational. De aceea trebuie sa lucrezi in terapie la mecanismele automate, aflate dincolo de ratiune, fiindca de fapt - oricat ne-ar place sa credem contrariul - in viata cel mai mult ne conduce subconstientul. De multe ori avem reactii inadecvate, ne miram doua secunde si ne spunem "Oh, dar nu-mi sta in fire sa reactionez asa", dupa care de cele mai multe ori uitam totul si la urmatoarea criza reactionam exact la fel. Asta pana reusim sa-i dam de urma acelui mecanism si sa-l constientizam. Dupa aceea se va produce, incet-incet, schimbarea si la nivelul subconstientului.
Altfel e ca si cum am invata pe de rost declinarile latine ca sa incercam sa ne salvam cu ele cand da trenul peste noi.
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
MissParker spune:
quote:
Originally posted by claudiakb
Domnul sotz a inceput sa-si schimbe atitudinea, mai nou imi spune "Pisi" si tot mai spera ca vom face al doilea copil. Imi place cum se comporta, dar acum am retineri fata de el. Ma intreb schimbarea lui de atitudine de unde vine? Stiu ca nu prea mai are siguranta locului de munca, pentru ca firma urmeaza sa se vanda. Nu-i nimic, sanatosi sa fim. Pentru mine asta n-a contat niciodata. Insa cu increderea cum ramane? Pentru ca greu pot uita cum s-a comportat pe vremea cand era el mare si tare. I-ar fi prins bine sa aiba macar asa, pentru scurt timp, o nevasta materialista care sa inceapa sa jeleasca dupa cei peste 1000 de euro pe luna. Eu l-as iubi oricum, si dac-am trai intr-o cocioaba, dar sa nu ma faca iar sa sufar, caci omul conteaza, nu banul. Cum imi poate garanta acest lucru?
Domnul sotz a simtit ca-i cam fuge pamantul de sub picioare: una cu firma, a doua ca tu nu te mai lasi folosita ca pres emotional.
Ramai in expectativa, Claudia, mai lasa lucrurile sa se aseze si asteapta sa te convingi cum vor evolua. Tine-l sub observatie o perioada, fara sa-l anunti cumva. Dar in nici un caz, in nici un caz nu te lasa constransa sa faci un copil ca sa-i mai pui in mana o arma de santaj si sa-ti dublezi lanturile care deja te leaga intr-o anumita masura de el.
Copilul pe care-l ai deja are nevoie de o mama fericita, echilibrata, multumita de ea insasi, gandeste-te la asta ca la prima prioritate. Daca-ti va fi tie bine, ii va fi si copilului. Altfel va infundati si mai mult in mlastina compromisului.
Imi pare rau ca nu-ti pot scrie ceva pozitiv despre casnicia ta, dar iti pot scrie ca tu personal ai cele mai bune sanse de a iesi din cercul vicios. Stii vorba aia: "lasa casnicia, salveaza-te pe tine!".
Mult noroc si putere si curaj!
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
ileanna spune:
Claudia, dupa cum spunea Felicia ... nu ai nevoie de noi sa-ti spunem ce sa faci
Never say NEVER.
goldi spune:
Subscriu la ce spune Ileanna: esti puternica, coerenta si hotarata.
Daca ai putea sa-ti citesti cu un ochi strain postarile, ai vedea cum ele devin din ce in ce mai clare si mai mature.
NU ai de ce te teme, indiferent cum te va duce viata. Ai castigat ceva ce nu mai poti si nu mai trebuie sa pierzi :increderea in sine.
El? Daca il mai iubesti suficient, "dreseaza-l" , ai puterea sa o faci, mai ales ca soarta iti sare acum in ajutor.
Daca nu, gandeste-te cum e mai bine pentru tine si puiul tau, indiferent ce ar insemna asta.
Te admir, esti o femeie puternica si desteapta!
MissParker spune:
quote:
Originally posted by claudiakb
Eram copil. Din cauza problemelor din copilarie nu reusisem sa cresc.
Daca tot am vorbit de terapie, imi vine sa rad de mine cand imi amintesc ca la primele sedinte ii luam sotzului apararea: "nu-i adevarat, eu l-am provocar!", "nu-i adevarat, eu sunt de vina, ca m-am plans, ca in ziua cutare nu i-am facut mancare, ca i-am facut un copil pe care nu l-am vrut, ca mai multe zile am fost depresiva si nu l-am facut pe bietul om sa se simta bine". Eu eram de vina!
In sfarsit o femeie pe gustul meu
si 
si un terapeut la fel.Nu spune nimeni ca nu avem voie sa avem probleme si griji si necazuri, ca trebuie sa ne alegem din prima sotii ideali, ca nu avem voie sa facem greseli, DAR pentru ce ma lupt eu este ideea ca avem si posibilitatea sa iesim din cercul vicios al compromisului, avem puterea sa ne desprindem de relatiile toxice care ne mananca ficatii si rinichii. Nota bene, relatiile toxice nu numai cu barbatii/sotii, ci si cu alti oameni.
Si eu rad acum (amar) cand imi aduc aminte ca la prima sedinta de terapie, la intrebarea "Ce tel v-ati propus pentru terapia asta?", am raspuns cu o ingenuitate sublima: "Vreau sa fiu fericita si sa traiesc in armonie cu mine insami" (deci intuiam cam ce-mi lipsea
), "dar vreau in acelasi timp sa raman copilul perfect caruia sa nu i se poata reprosa nimic" (goodbye autonomie, welcome culpabilitate!). Hehehe, dar iata ca m-am desprins de relatiile parazitare, am invatat sa suport sentimentele de vinovatie (am invatat ca nu ma omoara!), am invatat ca ele nici macar nu sunt niste sentimente naturale, care sa tina de natura umana, ci sunt sentimente invatate si inoculate de parinti. Acum stii ce fac? Le iau la cunostinta, constientizez din ce motive apar, apoi le las acolo unde sunt.
Orice terapeut bun iti va spune ca este normal sa ai si mustrari de constiinta (cand incalci regulile nescrise ale relatiilor disfunctionale, care functioneaza aproape numai cu parghia mustrarilor de constiinta si a manipularii). Este normal sa ai sentimente de vinovatie, numai ca nu trebuie sa mai actionezi in conformitate cu ce iti spun acele sentimente de vinovatie. Asta e iesirea din cusca!
Claudia, esti pe drumul cel bun si vei reusi nu numai sa supravietuiesti, dar sa-ti imbunatatesti vizibil calitatea vietii tale!
Jos palaria!
Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre
*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!
giulia71 spune:
Claudia, spune-i tu sotzului tau ca sunt si alte sotii care au renuntat la posturi bine platite pentru a-si ajuta si sustne sotii, iar acestia din urma le respecta si le trateaza a pe adevarate doamne.
Pentru ca meritam!
Eu-s mai "nesimtita" si ii amintesc (desi nu e cazu') din cand in cand asa ca sa nu uite!
nu-sh ce decizie vei lua, doar un sfat poti sa-ti dau:ai grija de tine si implicit de copil!
Sotzul tau...pare ca nu te merita!
Numai bine!
Doamne cu puterea Ta, ajuta-i micutei Diana sa se faca bine!
claudiakb spune:
Felicia, am primit cartea. Multumesc.