Cu ce gresesc?
Raspunsuri - Pagina 2
ellej spune:
Intre timp ai mai dat unele amanunte, care se potrivesc exact cu parerea mea. Cunosc un cuplu in care el este exact cum e sotul tau: complexat din cauza unei copilarii mai nefericite si a unui fizic nu din cele mai reusite. Din cauza asta banii si cei care fac bani sunt marile valori pentru el. Ambitios, a reusit sa se descurce destul de bine in viata, material vorbind. Isi inseala nevasta (tot din cauza complexelor, ca sa arate ca el e marele barbat) iar cand in fine ea a zis gata, divortam, a facut in asa fel (n-are rost sa intru in detalii, dar a santajat-o material si psihic) incat s-o lege mai mult de el, el bineinteles continuandu-si stilul de viata mai sus mentionat.
Concluzia? Sunt impreuna, daca asta se poate numi relatie, nu stiu ce Dumnezeu intelege copilul ala al lor din viata de familie, mai ales ca e acum adolescent. Probabil va ajunge sa considerea ca mama e acolo pentru smotru si tata face ce vrea el.
Ea s-a resemnat, cred. Dar tu mai ai o sansa, n-ar trebui s-o faci. Bine, teoretic si ea ar putea inca sa plece, dar a reusit sa o prinda cumva in chingi si ar trebui sa aiba o forta deosebita sa plece, pe care nu o are. Si e constienta de tot ce i se intampla, asta e culmea.
Pare un monstru, nu? Si totusi are si parti bune, e un tata destul de bun si un prieten amuzant, un motiv in plus pentru care ea nu pleaca, dar oare asta e viata pe care ti-o doresti pentru tine si copil?
PS: Si i-a pus bete-n roate nevestei cand aceasta a vrut sa urmeze (si a terminat) o facultate (alt motiv de complexe pentru el) si la fel cand a dat examen pentru carnet (si l-a luat). Or fi frati cumva?
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
Bluel spune:
Tu nu gresesti cu nimic sau ba da, ai niste calitati prea nobile pentru lumea in care traim astazi. Pacat ca sotul tau nu le vede! Din cate imi dau eu seama el e "prima generatie in bocanci", complexat, frustrat, acum a dat de ceva bani si putere si te TERORIZEAZA pe tine...."melcul" (apropo, ce zodie esti?). Depinde numai de tine sa scapi de sub teroarea lui, o sa fie greu in conditiile in care tu spui ca nu ai pe nimeni (nici parinti), dar nu imposibil. Esti tanara, ai toata viata inainte si, in plus, ai un copil caruia trebuie sa ii asiguri un mediu de viata normal. Cu te incalzeste ca are tata, dar el trebuie sa traiasca intr-o atmosfera otravita? Ce va invata el, cum i se vor dezvolta personalitatea si comportamentul? Tu stii raspunsul, esti educatoare, apropo tot meserie nobila 
mihuta spune:
Claudia, in primul rand, o imbratisare din partea mea ! Imi pare rau de ce ti se intampla si iti doresc sa iei hotararea potrivita pentru tine si copilul tau.
Cunosc multe cazuri asemanatoare cu al vostru, cu cupluri care au inceput impreuna de la zero, si cu problemele aferente cand unul (si nu intotdeauna barbatul) a urcat la varf si a ajuns sa creada ca celalalt il trage inapoi. In anumite cazuri a fost vorba doar de o etapa, in altele totul s-a schimbat can persoana de la "varf" a sufert un soc, intr-un caz a pierdut totul in altul s-a imbolnavit, evenimente care i-au facut sa isi reconsidere valorile si prioritatile. Am si cunostinte care n-au trcut peste asta, unele au divortat, altele au continuat cu resemnare sa traiasca acceasi viata.
Sotul tau este o persoana complexata si frustrata. Atata timp cat nu avea nimic tu erai pansamentul lui, mandria ca esti frumoasa si ca l-ai ales pe el se combina cu frica de a te pierde sau de a-ti depasi conditia (si pe el implicit). In momentul cand a capatat validare de pe urma banilor castigati si a carierei, nu ai mai corespuns. Ai devenit o povara, fara de care ar fi avut si el ocazia sa traiasca ce n-a trait cand era mai tanar si sarac. Puterea e un drog pentru multi, mai ales pentru cei slabi care isi hranesc orgoliul cu frustrarile propriei neputinte si cu ce ar face ei daca lucrurile ar sta altfel. Dar faptul ca ii place sa umileasca spune multe despre el, cum este acum.
Nu stiu daca te mai iubeste sau nu, probabil ca nu. Poate o sa aiba un revelatie si o sa-si dea seama ca va pierde si se va schimba. Poate va da peste o persoane din categoria mult admirata de el, care sa il bage si in seama si atunci poate va va lasa el. Nimeni nu poate sa stie. Din pacate nu exista o reteta de urmat cu rezultat garantat. Orice alegere e mai buna decat nici o alegere.
Daca ceea ce hotarasti este sa pleci, nu-ti fie frica, cand se inchide o usa se deschide o fereastra. Obligatiile lui fata de copil continua, asa ca probleme financiare majore nu ar trebui sa ai. Faptul ca nu ai pe nimeni in lumea asta e foarte greu, dar nici pe el nu il ai, iar copilul tau nu te are decat pe tine. Daca tu nu lupti pentru tine si copil, nu va avea cine sa o faca.
Nu cred ca poti lupta de una singura intr-un cuplu. E foarte greu si cand ambii incearca, daramite cand unul si-a inchis complet ambasadele. Probabil ca ai incercat cam tot ce se poate, de vreme ce ai ajuns la concluzia ca tot ce poti sa faci acum e sa te ajuti pe tine sa-ti recapeti identitatea. 
18s + 
Sophia 80%
mihuta spune:
Acum am vazut ca intrebarea ta era cu ce gresesti tu. Orice calau are nevoie de victima. Daca victima sta de bunavoie si suporta, sa spunem ca poarta si ea o responsabilitate. Poate ca nu stie ca are de ales. Poate ca nu isi da seama ca si alegerea de a suporta e tot o alegere. Care presupune responsabilitate si consecinte. 18s + Sophia 80%
dulcetica spune:
[quote]Originally posted by Aprilie
Dedica-ti mai mult timp tie,relaxeaza-te,du-te la un salon,aranjeaza-te asa cum iti place (daca n-ai resurse, roaga parintii sa te ajute,chiar daca sub forma de imprumut),cumpara-ti citeva lucruri noi (inclusiv o camasa de noapte draguta si un parfum bun)si -f. important- un zimbet pe fata...
Vi se pare normal sa imprumute de la parinti cind au venituri rezonabile?Daca sotia cistiga mai putin eu consider ca e normal ca el sa intretina familia (si viceversa e valabila).
Porumbita spune:
1. copilul e sursa de santaj de regula...
2. inducerea sentimentului de vinovatie: ce nenorocita esti ca nu stii sa apreciezi ce ai, ca rupi copilul de familie etc...
3. plus inducerea sentimentului de inferiotate: nimeni nu o sa te mai vrea pt ca nu esti buna e nimic etc...
cred ca ti-ar prinde bine sa citesti cartea "desteptarea evei" ; sunt sigura ca Miss Parker o poate trimite pe mail
bafta multa pt ca lupta nu e cu el, e cu tine, sa devii o pers. puternica, o pers care aer curajul sa zica nu si sa nu mai tolereze toate mizeriile unui complexat cu aere de superioritate
ellej spune:
Claudia, ti-am trimis un mail (nu ai PM activat).
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.
mihuta spune:
Draga Claudia,
nu este vorba de vina, ci de responsabilitate. Pe care tu o realizezi, de vreme ce te preocupa ce trebuie sa faci sa te desprinzi. Nu e cazul sa negociezi cu el ce si cat, ceea ce a facut el nu ii apartine ci conform legii, toate castigurile din timpul casatoriei apartin ambilor soti. Fiecare cu responsabilitatile lui, tu te-ai ocupat de copilul tau, de casa, de slujba ta, de gradinita copilului, el s-a ocupat sa aduca grosul banilor in casa. Nu se pune in balanta financiara, pentru ca nu tot se poate reduce la un pret. Asta inseamna familie, ca ambii sa traga impreuna fiecare cu cat poate.
Cand am ceva de facut ce mi se pare insurmontabil, eu incerc sa il impart in bucatele mici, cu lucruri concrete care ma duc in directia dorita. Poate incerci si tu la fel, sa te gandesti la partea concreta, gasire avocat, de exemplu intr-o prima faza.
Daca problema ta este cum sa te desprinzi sufleteste de aceasta casnicie, de planurile facute impreuna, sau de viata comuna, sa stii ca primul pas e cel mai greu. Iar tu l-ai facut, cand ai hotarat ca vrei sa te desprinzi. 18s + Sophia 80%
ileanna spune:
Claudia, tu nu ceri nimic.
Nu consideri ca ti se cuvine nimic. Doar te rogi si speri sa primesti ceva.
Daca tu nu consideri ca ti se cuvine ceva ... spune-mi si mie sincer: de ce el ar trebui sa considere altfel???
Tu te valorizezi doar prin prisma banilor pe care ii primesti la sfarsitul lunii? Pentru ca TU esti prima care face asta si nu el.
TU esti un intreg univers, nu esti doar invatatoarea. Ai sentimente, ganduri, trairi, pareri, intrebari etc etc. Care nu valoreaza mai putin pentru ca ai un salariu mai mic. Depinde de tine cata tarie ai pentru a crede in tine si pentru a nu-ti fi rusine cu tine. ATITUDINEA este totul in viata asta. Daca tie iti este rusine ca esti invatatoare, el se va sterge pe picioare cu tine. Nu numai ca nu trebuie sa-ti fie rusine, dar trebuie sa fii mandra.
Pe vremea cand eram fara bani, prost imbracata si abia strangeam bani de un deodorant Fa (era maare lux) in prima faza imi era rusine de saracia mea si ma comportam ca o sluga. In scurt timp am analizat si mi-am schimbat atitudinea la una de mandrie. Imi purtam saracia aproape cu ostentatie facandu-i sa se simta prost pe cei care aruncau cu bani cand eu calculam cu mare atentie daca pot sa joinez la grupul care se duce la pizza fara sa ma fac de ras cand vine nota. Saracia mea era piatra mea de incercare si sansa mea de a-mi dovedi taria de caracter si de a razbi pastrandu-mi coloana dreapta. TREBUIE SA FII MANDRA DE TOT CEEA CE ESTI. Sigur in cazul in care esti de acord TU cu ceea ce esti (asta nu inseamna ca nu-ti doresti mai mult). Daca nu ... schimba si respecta-te apoi vei primi respectul si de la ceilalti.
Auzi tu la el ... castiga mai mult de 1.000 de euro. Maaaare branza. Si io castig mai mult de atata si nu mi se pare ca am stea in frunte. Aveam un iubit artist, mort de foame si ce iesea din mana lui mi se parea ca aduce valoare lumii asteia mult mai mult decat ce fac io pt aia peste 1.000 de euro.
Never say NEVER.
ileanna spune:
Claudia, nu este usor sa-ti dai seama cine esti tu cand nu esti nevasta lui. Si ce iti place tie cu adevarat atunci cand nu mai incerci sa-i faci lui pe plac (si nimanui altcuiva).
Cel putin nu dupa atata timp ...
Este de-a dreptul creepy sa incerci sa fii tu dupa muuult timp. Doar tu si cu tine, sa stati la taclale in fiecare zi. Sa incerci sa te cunosti din nou, si sa poti iesi in fata stiind cine esti. Am trecut si eu prin asta.
Dar cred ca ai nevoie de asta. 
Never say NEVER.