Luptator,bataios, etc...pro sau contra?

andre_ea spune:

Flaviuta, nu prea cred sa fie vorba de timiditate datorata varstei. Nu prea sunt copii de varsta lui in parc asa timizi.
Cat despre cauza, o stiu sigur: ereditatea. Vinovata: moi. Eu mi-s emotiva de cand ma stiu, si tocmai de aceea caut solutii ca al meu copil sa nu fie asa, sau macar nu asa rau ca mine.

Mostra de emotivitate: Eram la tara (acum o saptamana). Copilul se juca pe ulita cu o masina. O vecina cu copilul ei (1,4 ani) ne vad acolo si vine sa socializeze. Copilul ei la fel de timid ca al meu (se gasisera). Bun, Tudor ii vede venind, lasa masina in mijlocul ulitei si vine sa se ascunda dupa mine, dar urmarind cu atentie noii veniti. Copilul celalalt n-are curaj sa se atinga de masina desi e abandonata in mijlocul ulitei si-i cere mamei lui sa puna ea mana (am trecut si noi prin faza asta, inca nu sunt sigura ca am scapat, si l-am incurajat de fiecare data sa mearga singur, ca-i dau voie). Il intreb pe Tudor daca-i da masina copilului. Zice "da" si merge sa o ia de jos si i-o intinde. Dar e asa grabit sa scape ca n-are rabdare sa se uite ca celalalt n-o ia si evident cade jos. Si fuge sa se ascunda din nou dupa mine.

L-am lasat si sa se descurce singurel, dar nu cred ca am procedat tocmai bine. La noi in parc jucariile stau imprastiate peste tot si toti copiii se joaca cu ele. Tudor n-are obiceiul sa se bage peste alti copii. Ia doar jucariile abandonate de ceilalti. Daca insa se intampla sa vina alt copil sa-i ia jucaria din mana Tudor INTOTDEAUNA pierde. N-am intervenit niciodata in ideea ca nu-s jucariile lui (desi de multe ori nu-s nici ale celuilalt). Noroc ca-si indreapta repede atentia spre altceva. De curand a inceput sa mai traga si el putin de jucarie, sa protesteze putin. Ei, si l-am surprins de 2 ori cand, dupa ce un copil i-a luat o jucarie, al meu de furie a luat nisip de jos si-a aruncat in celalalt copil. Evident ca n-am aprobat comportamentul si l-am luat imediat de acolo. Dar ma intreb cum am ajuns in stadiul asta? Pentru ca eu n-am intervenit mai devreme. Dar cum? Ce ar fi trebuit sa fac eu? Astea-s intrebarile care ma macina.

---

Andreea, mami de Tudor- 10.08.2005
Delu Prichindelu'

Andrada spune:

quote:

---

Originally posted by andre_ea

Andrada ma intereseaza foarte tare exercitiile astea. Pot sa le gasesc undeva? O carte?
Copilul meu n-are inca 2 ani, dar sunt sigura ca se gasesc exercitii potrivite si pentru varsta asta.

---

De cele mai multe ori le inventez dar cred ca sint si pe internet daca google asertivitate.
La 2 ani cred ca invata mai mult prin imitare. Creaza tu situatiile cheie si incearca la inceput sa le rezolvi cu el. De ex la faza cu nisipul ii poti explica ca nu aruncam cu nisip dar spunem un ferm NU eventual o mina intinsa cu palma desfacuta sa opreasca celalalt copil la distanta (miscarea fara atins). Repeta cu el si NU si miscarea intinsa cu mina. In citva timp va trebui oricum sa il inveti despre spatiul fizic din jurul lui, ca strainii nu se pot apropia decit la o distanta de o mina de el (cind spatiul permite) etc.
Mai tirziu poti incerca alte scenarii si alte metode de descoperire impreuna.
Nu uita copiii asa mici retin comenzi simple, 1-2 succesiuni, nu mai mult.
A


www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu

corinadana spune:

quote:

---

Originally posted by Sabina

Sa-l duca pe munte



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

---

oceanul e ok?!

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corina mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

flaviutza spune:

Din cate descri este totusi un comportament datorat varstei, ANdreea. am trecut si noi prin asta,tot in jurul varstei de 2 ani.a mea nu vorbea cu strainii,copii,adulti, nici s-o pici cu ceara. a trecut cu varsta si cu incurajari repetate.

Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale

andre_ea spune:

quote:

---

Originally posted by flaviutza

Din cate descri este totusi un comportament datorat varstei, ANdreea. am trecut si noi prin asta,tot in jurul varstei de 2 ani.a mea nu vorbea cu strainii,copii,adulti, nici s-o pici cu ceara. a trecut cu varsta si cu incurajari repetate.

Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale

---

Doamne ajuta!
Sincer, nu mi-a trecut prin cap ca ar putea fi datorat varstei, eu stiindu-ma cu musca pe caciula. Mai ales cand vedeam alti copii de la varste mici dornici sa prinda alti copii de mana, cerand jucaria x (prin tipete) fara pic de jena, am zis ca m-a mostenit copilul. Sper din tot sufletul sa ai dreptate.

A, avem o vecina in bloc mai mica cu vreo 2 luni, care tot alearga dupa el sa-l imbratiseze, si el nu stie cum sa se fereasca.

---

Andreea, mami de Tudor- 10.08.2005
Delu Prichindelu'

simali spune:

quote:

---

---

Daca insa se intampla sa vina alt copil sa-i ia jucaria din mana Tudor INTOTDEAUNA pierde. N-am intervenit niciodata in ideea ca nu-s jucariile lui (desi de multe ori nu-s nici ale celuilalt). Noroc ca-si indreapta repede atentia spre altceva. De curand a inceput sa mai traga si el putin de jucarie, sa protesteze putin.

quote:

---

---

Si noi am trecut prin asta. Eu sunt timida si baiatul meu e timid. Ce incerc sa fac si vad ca da rezultate foarte bune pe termen lung: ii dau eu insami un exemplu de cum ar trebui sa fie tratat de ceilalti:
- niciodata nu-i iau ceva din mana cu forta
- niciodata nu-l oblig sa faca ceea ce vreau eu pentru ca eu sunt mai mare si mai puternica (daca totusi este ceve ce trebuie facut explic INTOTDEAUNA de ce trebuie facut asa)
- ii cer mereu parerea si incerc sa tin cont de ea;
- il las sa hotarasca cat mananca, cat doarme, ce mananca (ofer cateva alternative sanatoase din care el face combinatia)
- daca vine si-mi spune "ce zici sa facem astazi niste macaroane" eu spun "ce idee grozava, hai sa facem" chit ca nu am nici un chef de asta;
- daca vine si-mi propune diferite actiuni cat de cat posibile reactionez cu entuziasm si incercam sa le punem in aplicare (de exemplu mi-a propus sa facem o aventura nocturna - asta inseamna sa plecam la o pimbare cu masina pe la 10 PM si am acceptat intr-o sambata seara).

Ideea e ca daca copilul vede ca este respectat in familie, ca ideile lui sunt considerate valoroase, ca este ascultat atunci cand are ceva de spus, va considera normal sa fie astfel tratat si de restul lumii si va prinde curaj. Pentru ca daca tu nu esti convins ca meriti respectul altora nici altii nu vor avea o opinie diferita.

alice

flaviutza spune:

Andreea ,incepand de la 18 luni incepe acea perioada de dependenta exagerata de mama. copilul devine umbra mamei pur si simplu. e legat de fusta ei. la unii se manifesta mai evident,la unii mai putin evident.la fel ca si complexul lui Oedip(scapai de el,Doamne ajuta!) .

uite de exemplu noi suntem la varsta lui "eu singura". aproximativ fiecare incercare de a o ajuta e barata implacabil cu un "nuuuu,eu singula" .daca ii explic adevarul ca e inca mica sa poata reusi anumite lucruri,cum ar fi de exemplu sa lege sireturi, se jeleste de-i plangi de mila. se duce la tocul usii, se mai masoara odata,linge un castron de papa in plus ,se chinuie sa bage 3 fructe in ea si apoi iar se masoara la tocul usii"crescui? prinsai putere? ".sloganul ei este "eu sunt mare" sau"ma fac mare si puternica ca gabi".

Acelasi copil la doi ani fix era la fel de energic la urcat topogane, in schimb se baga dupa fusta lu mami atunci cand era intrebata "cum te cheama".

sunt etape si etape. trec prin anxietatea de separare de la 6 luni,tot la 6 luni frica de straini incepe sa se arate,copilul nu mai trece asa usor de la unul la altul,incepe sa chiraie la vederea strainilor etc. inspre 3 ani incepe sa devina un curios extrem ,te seaca cu "de ce-urile" ,chit ca pana atunci a fost un copil mai putin vorbaret(cazul nostru).de cand a inceput cu "de ce"-urile zici c-a dat in logoree..vorbeste inclusiv in somn.daca ar tace 5 minute as fi in culmea fericirii...si la doi ani ma rugam de ea sa lege doua cuvinte.

si crede-ma...e groaznic uneori. ma apuca pandaliile cand o vad cocotata pe nenorocirea aia de gonflabil, printre picioarele tuturor,fara sa accepte sa urc si eu sa o ajut, cand pierd o jumate de ora pana isi baga mandra sandalele in picioare, sau se spala, sau se imbraca si trage juma de ora de chilotei ca nu reuseste sa si-i ridice...

Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale