Am ajuns si aici...in doi mergem mai departe!

Raspunsuri - Pagina 11

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Porumbita spune:

espiritu eu cand ziceam de custodie comuna aveam un caz in minte in care fata a ramas la mama dar tatal are drept zilnic de vizita daca vrea..
insa dreptul ala a fost platit destul de scump; el a cedat fostei casa in care locuiau (o vila cu parter si etaj - casa care era a lui de dinainte de casatorie) cu cdt ca acea casa sa revina exclusiv fetei in cazul in care mama ar deceda, indiferent de ce copii ar mai avea ulterior...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns flaviutza spune:

Adina eu inteleg de la tine asta. ca initial tatal nu a fost interesat de fetita asa cum erai tu. tu ai primit custodia,ai trecut peste divort si comunicati spre binele copilului.copilul are parte si de mami si de tati. te intreb doua lucruri:
-ce ai fi facut daca la divort,in conditiile de atunci, instanta i-ar fi acordat custodia tatalui?

-ce ai face acum, daca tatal(Doamne fereste) s-ar hotari brusc sa ceara custodia copilului si ar mai si obtine-o in instanta(presupunere absurda, nu se intampla asa ceva)

Eu inteleg doar ca tu esti cu custodia,cu painea si cutitul in mana...si normal ca esti relaxata si ii acorzi tatalui drept total de vizita si de integrare in viata copilului. dar la o adica,daca cumva ceva se schimba...TU HOTARASTI.




Alexia 02.05.2004(filmulete)
mami si Ale

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns MissParker spune:

quote:
Originally posted by Porumbita

quote:
Originally posted by Adina Iulia

Stiu site-ul Espritu, si eu am circulat cu fii-mea doar pe baza hotararii de divort.
Insa nu e acelasi lucru la stabilirea domiciliului in strainatate - despre asta vorbeam pe-aici.

PS: La fel poate sa zica si ea, ca iti da drept de vizita zilnic.

Hai sa-ti mai povestesc o data istoria cumnatului meu (cel casatorit cu sora lui exu', ca sa fie mai clar).
Avea un copil de 5 ani - dintr-o relatie neoficializata. Mama copilului a plecat de acasa cand copilul avea 1 an jumate. Pana la 5 ani l-a crescut exclusiv tatal cu bunica paterna.
Cand a facut copilul 5 ani, mama a inceput sa dea tarcoale. Si-a tot dat...si-a tot dat...pana s-a hotarat ca-l vrea ea. Cumnatul meu a fost distrus. Se invartea ca tine, ca un leu in cusca (de aia zic ca am inteles perfect prin ce treci).
Mama s-a apropiat de copil, incet, incet...astfel incat in nici jumatate de an copilul si-o dorea mai mereu alaturi...pana la urma zicand ca el vrea sa stea cu mama, nu cu tatal (chit ca tatal il iubea orbeste, chit ca el l-a spalat si l-a culcat ani in sir, chit ca la tata acasa avea conditii mult mai bune decat la mama la tara)...pustiul a zis ca si pe tati il iubeste, dar el vrea CU MAMA.
Tu ce intelegi din asta, Espiritu?

Adina + Olivia 04.03.2004



eu inteleg ca tipa respectiva e mare nesintita... a lasat grjia primilor ani pe umerii soacrei si ai tatalui copilului si dupa cand a venit si s-a bagat pe sub pielea copilului... nu e prea greu de manipulat un copil de 5 ani care nu a crescut langa mama...
repet, o mare nesimtita... dar copilul ala va mai creste si daca ea nu va reusi sa ii otravesca complet mintea copilul isi va aprecia tatal asa cum merita...

si da mi se pare ca lega in Ro e stramba cand da mai mereu copilul mamelor.. sunt atatea femei care cu greu se pot numi mame si atatia tati care fac cat 10 mame... si am avut de-a lungul timpului cateva expemple in jurul meu... nu generalizez, dar probabil multora le e greu sa recunoasca asta lucrurile nu sunt mereu albe (mamele super) si negre (barbatii nenorociti); se mai poate si invers, cititi numai va rog subiectul de la generale "o altfel de mama"

si dupa cum spunea cineva mai sus daca userul se chema "espirita" nu espiritu pariu ca 95 la suta din postari erau indemnuricum s lupte sa nu piarda copilul pe care l-a crescut...



Porumbita,

Ai perfecta dreptate, ba chiar acel copil se va agata mai abitir de acea mama, tocmai pentru ca nu a avut parte de ea!! Tatal a fost acolo, prezent, e luat "for granted", in timp ce mama - in ochii copilului - trebuie castigata. El de fapt asta face: incearca sa obtina cu orice pret iubirea mamei, tocmai pentru ca aceasta lipseste. La tata iubirea e prezenta, nu trebuie sa lupte pentru ea.

Da, ai dreptate, e atat de usor de manipulat un copil cu momeala sentimentelor...


Felicia
Poze cu noi si vacantele noastre

*****************************
Adevar > Autonomie > Identitate

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil !!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

Pai Flaviuta, chiar nu consider ca eu hotarasc, ci ca as avea dreptul sa hotarasc. Dar in practica nu e chiar asa!
Ne consultam la absolut orice legat de copil, dar e foarte adevarat ca am si cu cine s-o fac!

Daca prin absurd s-ar intampla sa pierd custodia (nu vad cum, dar e alta poveste) - sunt convinsa ca si el judeca exact ca mine, adica nu mi-ar limita accesul la copil niciodata! Eu cred ca doi adulti pot sa nu fie chiar atat de nebuni incat sa inteleaga unde e limita intre o relatie personala si o relatie de filiatie, nu?

Porumbita, pai stiu exemplele cu mame care se folosesc de copil ca sa santajeze tatal - dar mi se par penibile si tin doar de educatia fiecaruia - si probabil daca ar fi lasat frustrarile deoparte si arfi stat la discutii sa stabileasca ce poate face fiecare ar fi rezolvat multe. N-am idee daca si sotia lui Espiritu intra in aceeasi oala, vad ca e umblata prin lume...si mai mult cred ca e foarte important ca si el sa priveasca mai rational problema...eu aici vad cheia. Eu nu sunt o doamna ca il las pe exu' sa aiba contact cu copilul, ci as fi fost o dobitoaca daca n-as fi facut-o.

Iar copilul cumnatului meu - este acum bine mersi si fericit! Alaturi de mama-sa, care, poate n-o sa credeti, il considera centrul universului ei, sunt nedespartiti! Cumnatul meu inca mai sufera, dar e mai linistit la gandul ca e copilul fericit. Ce sa mai zic?

Acum ce sa tot despicam firul in patru. Sper sa aiba intelepciunea si Espiritu si nevasta-sa sa rezolve situatia in care sunt, cu consecinte minime.


Adina + Olivia 04.03.2004

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

un om care chiar isi iubeste copilul nu pune problema "eu nu pot sa traiesc fara copil" ci "cu cine ii e mai bine copilului meu."

Este simplu ca buna ziua. Cit timp iei decizii in functie de ce simti TU, TU esti centrul universului si copilul e doar ceva ce TU vrei/TU meriti si variatiuni pe aceeasi tema.

Copiii au tendinta sa considere ca tot ce se sintimpla se intimpla datorita lor. Inclusiv divorturile.
Daca separi copilul definitiv de unul dintre parinti, copilul nu va intelege ca problema a fost intre doi adulti, va intelege ca problema a fost la el.
Pentru copiii mici totul se raporteaza si e cauzat de ei.

Si de aici se poate extrapola ce bine ii faci copilului inversunindu-te asupra celuilalt parinte. Iubirea nu consta in doua vorbe si trei declaratii.


Elise & BBLisa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns A_Iulia spune:

Exact, Elise. Asa a judecat si cumnatul meu cand l-a lasat pe copil sa se duca sa stea cu mama-sa. Copilul vine de cate ori doreste la el, in vizita. Asta e.

Adina + Olivia 04.03.2004

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns zepellina spune:

ce multe pagini .....

Acum inteleg de ce au iesit unii de pe Forum....

Espiritu si-a spus problemele in ideea unor pareri nu pentru a-l acuza mai ales ca este intr-o perioada dificila. Nu poti sa nu te gandesti, sa nu tremuri pt copil cand stai zi de zi cu el, nu poti sa nu tremuri cand te gandesti ca nu o sa il mai vezi decat cu program.

Avem intr-adevar aici doar versiunea lui dar de obicei avem doar o versiune si nu mai este o problema. Eu cred ca este important pt o familie sa fii om, sa fii corect, sa ai grija cat poti de copil si familie. Oricate motive ar avea ea, calea aleasa , de a insela, nu cred ca este tocmai potrivita. Aici tocmai ea poate sa reduca la zero un om.
Sfatul meu este sa incerci sa te detasezi si sa privesti problema la rece, sa te incarci cu energie pt ca atunci cand incepe divortul este un stres mare, rasturnari de declaratii...etc, nu este usor pt nimieni.




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

zepellina,

espiritu a inceput subiectul cu un mesaj in care spunea ce mult isi iubeste fetitza: si multa lume asta a facut, a pledat pentru o atitudinea in favoarea fetitzei.
Nu esti de acord cu faptul ca, daca isi iubeste fetitza, ii pasa ce se intimpla cu ea, in primul rind?

Sau ce te-a ""?
O fi asa revoltator ca, intr-o situatie care a degenerat, ca in cazul celor doi, sa te dai un pas in spate si sa verifici daca tu n-ai gresit cu nimic?
Mai ales ca sint atitudini pe care nu le realizezi,si care tind sa se repete in cadrul oricarei relatii... un barbat misogin nu va fi misogin numai cu prima nevasta, iar o femeie care isi pune palma in spate si pleaca lasind familia in pom o va face si a doua oara pentru ca asta e modul in care se raporteaza ea la altii.
Toti avem de obicei de invatat mai mult din neintelegeri decit din situatiile in care totul merge bine. Da' pentru asta trebuie sa iti permita orgoliul sa inveti cite ceva.
Atitudinea "eu am dreptate" este reconfortanta dar inutila.

Elise & BBLisa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns zepellina spune:

m-a mirat numarul paginilor si unele mesaje

ba da, cu datul un pas inapoi sunt de acord, sa inveti ceva , sa vezi ce a fost si sa nu mai repeti greseala. Cred insa ca este ft greu acum dar nu imposibil.
Eu m-am linistit mai mult dupa divort si am privit mai relaxat situatia insa am avut accese egoiste fata de tatal care nu avea grija de copil si doar tipa.
de asta cred ca trebuie ajutat sa vada mai clar situatia. Sigur greseste fiecare, dar unii parca o iau rau pe langa...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anelis4u spune:

Espiritu,ca sa-ti mai ridic un pic moralul sa sti ca noi avem un prieten de familie caruia instanta ia incredintat nu unul ci ambii baieti..Ea a plecat de acasa de un an si jumate ,mutandu-se cu altcineva..Prietenul nostru a ramas cu baietii(unul de 7 si unul de 9 ani)si instanta ia incredintat ambii copii..Asa ca cine stie,poate vei avea si tu norocul asta...Dar exact cum a spus Elise ,eu una cred ca in astfel de cazuri parintii ar trebui sa se gandeasca cum va fi cel mai bine pt.cel mic,fara orgolii si resentimente chiar daca uneori e imposibil...
te imbratisam si iti tinem pumnii

Mircea(02.07.2002) si Anne

POZE
POVESTEA NOASTRA
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=9c26bf2cb852e748ad50f" target="_blank">Mircea
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=9c7152888cafc1187f281" target="_blank">DownSindrom.RO

Lacrimi pentru Paul

Mergi la inceput