Ati trecut vreodata pe langa moarte?
Raspunsuri - Pagina 2
patou spune:
experienta mea nu se compara nici pe departe cu a ta Miss Parker,a fost foarte simpla si m-a pus doar cateva zile pe ganduri.
era iarna, iesisem de la servici si mergeam spre casa. La un moment dat o persoana m-a oprit sa-mi ceara niste informatii, si asta m-a intarziat cu cateva secunde, Ulterior mi-am dat seama ca au fost foarte importante -o bucata de gheata se desprinsese de pe acoperisul cladirii pe sub care treceam si as fi avut mari sanse sa-mi pice drept in cap. din fericire a cazut in fata mea si am scapat nevatamata. N-as putea spune insa ca intamplarea m-a marcat, ceea ce m-a schimbat pe mine a fost alergia baietelului meu .
Ce n'est pas l'inconnu qui fait peur, mais la peur de se libérer du connu.
Dariucha spune:
Buna !
Tocmai ce am salutat moartea vineri seara cind era cit pe ce sa intram intr-un idiot care nu s-a asigurat si a trecut pe rosu .Dar ce face intimparea mai interesanta este ca(virgula ) cu vre-o 10 minute inainte noi am vazut un accident pe contrasens si ne-am apucat sa comentam pe marginea lui si sotul era cam nedumerit de cit de usor poti fi accidentat orcit de bun sofer ai fi ,si se gindea el oare cum s-o fi intimplat ,ei bine replica mea a fost ceva de genul '' ai grija ce-ti doresti pt ca sa-r putea indeplini '' si uite ca ni sa intimplat, S-ar fi putut sfirsi rau tare daca soferul neatent nu s-ar fi oprit la timp pt ca noi eram intr-o masina mica ceva gen Tico (pt ca a noastra e in service )si sigur s-ar fi facut praf pt ca aveam 70h . A fost ca in filme ,cu o secunda inainte l-am oservat si dupa ce am frinat brusc l-am ocolit asa pe doua roti si dusi am fost ,nici macar nu am oprit pina acasa si abia dupaia am vorbit unul cu altul ,prima vorba care mi-a spus-o a fost ''te rog eu mult nu mai cobi .......'' .
I-am multumit lui Dumnezeu ca ne-a lasat zile sa ne crestem gargarita si am invatat lectia cu '' Ai grija ce-ti doresti .........''
tora97 spune:
..de vreo 3 ori si de fiecare data m a uimit linistea cu care primeam "sentinta". Niciodata nu m am "zbatut", nu am regretat Poate de aceea nu mi este frica de Marele meu Final. Dar de cel al celor dragi mie, imi sta inima doar la gindul cu pricina... iar de cind mi am pierdut mama, ma cuprinde o frica cumplita la acest gind: sa pierzi pe cineva ce valoreaza mai mult decit propria ti viata!!!
poze multe cu noi
Ana a implinit un an 20062007
"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez
betiana spune:
Cred ca nu exista fiinta umana care sa nu fi avut o experienta terifianta.Eu am fost de multe ori prin apropierea Mortii.Prima experienta foarte dura a fost in SUA pe autostrada intr-un 4x4, in noaptea de Revelion.Mergeam cam cu 120 pe ora, cand deodata am simtit ca ne clatinam usor.Intreband ce se intampla mi s-a raspuns ca bate vantul,dar m-am uitat la copaci si erau tare linistiti.In dreapta noastra era un track (un fel de TIR enorm),in stanga un pod si un sant care desparteau sensurile de mers.Soferul truck-ului a sesizat ca se intampla ceva, asa ca a incetinit.Am depasit si podul.Si apoi, nu mai stiu.... M-am trezit intr-o clinica cand imi taiau lucrurile de pe mine.Toti ocupantii masinii am scapat.Eu am fost un fel de Van Gogh feminin.Si-n noaptea aceea de Revelion un chirurg estetician mi-a recusut urechea.Am aflat ca zburasem prin parbriz si ca din masina nu s-a ales nimic.Fusese o explozie de anvelopa.Cineva acolo sus tine la mine.Asa cred.
adi69 spune:
Veneam de la plimbare cu fetita mea,avea vre-o trei ani,ne intorceam de la un parc din centrul orasului,pe o straduta ingusta,trotuar de juma de metru,case pe stanga si pe dreapta pana in marginea trotuarului,ma opresc cateva secunde sa-i citesc fetitei ce scrie pe o placa comemorativa lipita pe una din case..nu stau mai mult desi fetita punea intrebari si voia sa-i mai citesc.
Facem un pas,aud o explozie si scartait in spatele meu,instinctiv imping fetita in fata(de fapt i-am facut un branci zdravan..) si fac si eu doi pasi..intorcand in acelasi timp capul..o masina ce venea spre noi a avut explozie de cauciuc si s-a infipt in zidul casei unde stationasem noi cateva secunde mai inainte sa citim inscriptia respectiva..
N-am realizat pe moment prin ce am trecut..am fost ocupata sa sun la salvare,sa vad daca misca oamenii din masina..am oprit un taxi sa-i duca la urgente ca salvarea nu mai venea..
dupa ce s-a terminat foiala..am realizat ca puteam fi zdrobite intre zidul casei si masina si-au inceput sa-mi tremure picioarele..m-am oprit la prima banca intalnita in cale si mi-am imbratisat lung copilul...poate eu scapam doar cu picioarele rupte,dar ea nu era mult mai inalta decat bordul masinii..care nu mai exista..
Mi-am sunat sotul care era la pescuit,i-am povestit prin ce am trecut..stiti ce mi-a spus? El tocmai se uita la la rotile masinii noastre ,si verifica cauciucurile..
alinaxeni spune:
Am trecut pe langa moarte la revolutie,in locul unde au fost calcati cei 13 cu tancul.Eu trebuia sa fiu a 14a.
Cu un minut inainte m-i s-a facut extrem de frig si am rugat-o pe mama sa intram in casa sa ma imbrac mai gros.Stateam chiar pe strada de langa sala Dalles.Ne-am intors cu spatele la bulevard,am facut 10-15 pasi spre bloc si am auzit urletele.As fi fost chiar in locul unde s-a intamplat.Acum probabil ca numele meu ar fi fost trecut pe acea placuta si un loc din Cimitirul Eroilor ar fi fost al meu.
Am scapat,dar de cate ori a trecut moartea pe langa mine am simtit acel frig cum ma invaluie.E greu de fiecare data cand il simt si stiu ca cineva apropiat se va stinge.Nu cred ca e ceva paranormal,ci mai degraba socul acelei intamplari m-a facut sa-mi dezvolt al saselea simt.
-------------------------
In momentele grele trebuie sa gasesti ceva sa te motiveze sa mergi mai departe.
l_carmen2003 spune:
De cate ori?
Mergeam prin Bucuresti, pe jos sa caut o adresa. traversez pe langa o casa care era in renovare, trec la distanta si deodata aud un sunet infundat in spate si un strigat. Si mult praf cad m-am intors. Cazuse de sus de pe schela, inafara gardului de protectie un sac de ciment, de pe la 3 m...
Operatia de cezariana. Eu f. fericita, dusesem la capat o sarcina 'imposibila', nimic rau nu se mai putea intampla. In plus era 15 august... In timpul operatiei imi ating fibromul si se declanseaza hemoragie... cica am fost la un pas infim... apoi a doua zi o idioata de asistenta, imi schimba perfuzia, suna telefonul si pleaca... si curgea la sange din vena mea... si nu se mai intoarce. Nu stiu cum m-am ridicat nu vedeam decat ceata si norisori cu fulgere si am ajuns sa chem pe cineva ca nu raspundea nimeni la sonerie... Asa a vrut Dumnezeu sa ma ajute!
Anul trecut ne intorceam de la Bucuresti cu sotul meu si eram franti de oboseala. Inainte de Bacau pur si simplu sotul meu a aadormit la volan. Am evitat impactul in ultimul moment. Nu stiu de ce am mers cu el la Bucuresti, dar simteam ca nu il pot lasa singur. Si asta i-a salvat viata.
As putea sa imi mai amintesc dar astea sunt impresiile cele mai puternice.
pisi_ella spune:
Da, am trecut o data si ma infior si acum ce am simtit atunci...desi eram doar un copil. Sa fiu avut vreo 11-12 ani. Eram in scara blocului cu alti copii si jucam carti. Mestecam in gura o bucata de fagure. Am tot mestecat acea bucata, nu mai avea miere, dar eu continuam s-o mestec ca pe guma si sa vorbesc si sa rad in gura mare cu copiii. Cred ca v-ati dat seama ce s-a intamplat: o bucatica de ceara mi-a blocat respiratia
Dar stiti in ce hal?? Nu mai puteam respira deloc, nu puteam nici tusi, nu mai puteam face nimic, decat sa scot un fel de horcait Si acum mi se face parul maciuca cand ma gandesc. Nu stiu cat am stat asa...sa zic vreo 10-15 sec?! Copiii se uitau neputinciosi la mine, eu incercam sa respir sau sa tusesc...dar nu puteam nici una, nici alta!!! Nu mai intra aer deloc! Atunci o fetita mi=a dat cateva palme peste spate...nu prea tare, tin minte. Dupa vreo cateva secunde mi-a venit inapoi in gura acea blestemata bucatica de ceara! Nu-mi venea sa cred ca mai traiesc! Am resimtit experienta ca pe un adevarat soc...si acum ma infior.
Dup'aia chiar am auzit de un caz similar, al unui baietel care a murit asa.
Cam asta a fost momentul cand m-am simtit cel mai aproape de moarte! Brrr!!
_Ella,
Emma & 
Matei
Emma-Andreea, minunea mea....
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=11054
Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237
Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.
onitza spune:
Prima data: aveam 6 ani, bunicul meu m-a trimis cu galeata la fantana sa scot apa, am tras de lant cu toata forta, galeata nu se auzea ca a ajuns la apa, nu clipocise, asa ca am tras inca o data cu toata puterea mea, cand am simtit dintr-o data ca ma trage lantul in sus; am avut noroc cu o femeie care venise cu vaca sa o adape , ca a strigat la mine: SARI!!! si am sarit si am cazut pe marginea fantanii
A doua oara: aveam 10 ani, venisem de la joaca, mancasem, si dupa voiam sa ies la joaca; m-am uitat sub frigider sa scot mingea de care eram nedezlipita, si in directia dreapta frigiderului vad o silueta cum se ascunde dupa usa de la baie, am iesit din casa mancand pamantul, am avut luciditatea sa incui usa pe dinafara, nu stiu cum am reusit ca abia ma tineau picioarele, le simteam moi , foarte moi ..stiam ca nu mai are inca un rand de chei in casa...am chemat politia, pe tata de la sv si cand erau toti la usa, s-a miscat clanta, un politist a zis: pregatiti catusele, eu speriata de bombe ca tata descuia usa, nu stiu de ce nu a lasat pe un politist, oricum , ideea e ca NU A FOST NIMENI GASIT IN CASA 
foarte curios de altfel....
A treia oara, mergem linistiti cu masina, cand un mos s-a gandit sa intre pe contrasens si sa ne bage intr-un sans, eu fiind si insarcintata in vreo 4 luni...
Iar ultima: mergeam iar linistiti cu masina, cand un carutas, a schimbat directia de mers, era in dreapta noastra, si dintr-o data a luat-o doar mai putin iniante si a fauct stanga , am vazut calul ala asa apropae de mine ca palisem nu alta,au trecut prin fata noastra la milimtru cred
Deocamdata atat!
Oana 
si 
Paul Constantin (28.11.2004)
www.itmadesimple.ro
PUIUTUL MEU, PAUL
ellinia spune:
O experienta teribila cu un accident de masina, protagonisti patru tineri, printre care si eu, acum fix zece ani, ne intorceam de la ziua unei prietene din judetul Bacau, . Fetele care cunosc Iasul stiu intrarea de la Bucium unde sunt multe serpentine...soferul nu era foarte experimentat si era avid de viteza. A depasit la un moment dat o coloana de patru masini, a intrat in curba, n-a putut pastra directia si am intrat intr-un copac. Avea masina 160 km, s-a blocat si kilometrajul. Foarte multe nu-mi amintesc pentru ca au fost cateva secunde, am vazut crengi in toate partile si o bufnitura ingrozitoare. Cand mi-am revenit eram inca in masina si ma durea capul foarte tare, eram zgariata de cioburi pe fata, in urechi, eram in spate dreapta si geamurile se sparsesera. Stiu ca nu puteam sa vorbesc, asa de mare fusese socul. Cred ca Dumnezeu a vrut sa nu pateasca nici unul dintre noi nimic, ne-a luat cineva si ne-a dus la spital ca masina era zob, scosese si ditamai copacul din radacini. Auzeam franturi de conversatii pe langa masina, gen "ati avut noroc de masina" - era un audi100 model din acela vechi patratos. Atat stiu ca am ajuns acasa si peste o saptamana am dat bacul, inca in stare de soc. De atunci nu ma mai urc in masina decat cu persoane care stiu ca nu se aventureaza si care conduc prudent. Unde mai pui ca mi-e si o frica ingrozitoare de viteza si de abia acum am avut curajul sa incep sa fac scoala de soferi.
Cristina si 
Stefan Costin (25.02.2005)
http://pg.photos.yahoo.com/ph/ellinia_c/my_photos
http://community.webshots.com/user/ellinia_c