Il iubesc mai mult ca inainte
Il iubesc mai mult ca inainte | Autor: axxa
Sunt 11 ani de cand sunt cu sotul meu, si 9 de cand suntem casatoriti, dar in ultima perioada, am inceput sa imi pun intrebari...La inceput, si multi ani dupa aceea, "simteam" relatia mai sigura, eram sigura si convinsa de iubirea lui, daca greasea ii reprosam si ii parea rau, cauta sa indrepte ce e gresit, era foarte atent cu mine, chestie care a "tinut" multa, multa vreme...ma simteam fara dubii iubita, erau dese momente in care ma intrebam daca merit sa mi se arate asa sentimente, si la asemenea intensitate, chiar daca si eu ii aratam la fel, si el era totul pentru mine..mi-aduc aminte cat de fericiti am fost dupa ce am "reusit" sa ne casatorim (exact asta e cuvantul, am avut impotriva o lume-ntreaga)...si intr-atat de fericiti, incat nu ne-a mai trebuit nimeni si nimic vreme de 2 ani, pana a aparut pe lume fiul nostru..era nebunie intre noi, el fugea de la serviciul pe care il avea, pentru 20-30 de minute, cat era posibil, si asta cu riscuri, ca sa vina acasa, unde pe fuga si ca apucatii faceam dragoste...Nu era zi sa nu imi faca o surpriza, cat de mica, sa nu imi spuna cat ma iubeste si cat ma doreste, si mie mi se parea ca asa "trebuie" sa fie, si ii raspundeam pe masura, iubindu-l ca o nebuna, si renuntand la tot pentru el (am renuntat la prietene, partial la familia mea, la obiceiuri, la serviciu), doar ca sa nu se simta neglijat, ca sa simta ca il iubesc, sa nu aiba vreo clipa sentimentul ca nu ar fi asa...
De ce scriu acum...pentru ca relatia mea cu el nu mai e aceeasi, intre timp el si-a schimbat serviciul, are 3 firme pe care le conduce, pleaca dimineata la 9-10 de acasa si vine seara tarziu, si ii suna telefonul incontinuu, il rog ca macar in acele cateva ore in care stam impreuna, dimineata pana pleaca si seara pana adormim, sa il puna pe silent, sa fim si noi, doar amandoi si copilul, insa nu intelege, a devenit cumva "alt om", extrem de preocupat de afacere, neatent cu mine si copil, ba mai mult, pe Alex il cearta de cate ori are ocazia, mie nu mai imi suporta nici o vorba in contra lui, tipa, are iesiri nervoase, uneori violente, si neaga ca s-ar fi schimbat ceva, cand il intreb daca mai simte ceva pentru mine, imi raspunde tipand, ca "da!!! BINEINTELES!! ce intrebari prostesti pui!!", si cu asta imi inchide gura...eu incerc sa ii aduc aminte de "noi inainte", stie si el cred ca asa e, insa e prea preocupat de altceva ca sa i se mai para si asta important..
I-am spus si zilele trecute: "hai sa nu distrugem relatia asta"..si primesc aceeasi privire mirata, consternata chiar, a lui...i se pare, sau cel putin asa sustine, ca totul e ok, ca restul e in mintea mea...e drept, incearca sa fie la fel de atent, chiar daca uita frecvent amanunte importante pentru noi, chiar daca in fiecare zi astept gesturi frumoase de la el..si stiti cum mi le ofera? stam pe canapea la televizor, dupa ce adoarme Alex, si isi aduce aminte ca s-ar putea sa ma supar si atunci, ma cheama la el in brate, si pe mine ma doare...sau se apropie de mine in general doar cand vrea sa facem dragoste, or eu nu mai inteleg nimic...eu vreau intai dragoste de la el, si apoi dragostea fizica, insa pentru ca il iubesc, trec cu vederea...si facem dragoste, ma tine in brate jumatate de ora si apoi sforaie si se intoarce cu spatele...Poate sunt exagerata, dar stiti unde vreau sa ajung? la faptul ca simt ca il iubesc mai mult ca la inceput, si nu e doar parere, asa cum se intampla de obicei cand te simti oarecum dat la o parte, nu...efectiv asta simt...daca la inceput eram doar fericita si bucuroasa ca vine acasa, ca suntem amandoi, ca imi arata tot timpul ce simte, acum il astept ca disperata, plang cand il sun si este ocupat si nu poate vorbi si apoi astept sa ma re-sune si el uita, il sun tot eu...am incetat sa ii mai reprosez demult amanunte, ma limitez la copil si la el, sa nu ii lipseasca nimic, din nici un punct de vedere...
Imi face lucruri uneori urate, este nervos, tipa, urla, si nu mai am nici puterea sa stau suparata, ii trec cu vederea imediat, ma dau batuta pe loc, am devenit suspicioasa, paranoica chiar...imi dau de gandit si momentele intime, in care si-a schimbat comportamentul...adica nu mai e acel "delicat al meu", face doar sex, si cu asta basta, ba mai mult, in clipele lui "maxime" spune porcarii, care mie imi taie elanul, si nu pot sa ii spun, mi-e teama sa nu il fac sa creada ca nu imi place...
Stiu ce o sa spuneti...sa stau de vorba cu el, dar asta nu se poate!!! se irita imediat, tipa si striga ca el nu intelege ce am in cap, el e LA FEL ca si pana acum!! Spuneti-mi cum sa fac, nu vreau sa duc pe apa sambetei o relatie frumoasa, nu vreau sa ne transformam in doi straini, nu vreau sa isi gaseasca pe altcineva, caci si asta mi-e una dintre temeri..
I-am povestit si mamei ce e cu mine, ma vede trista, dar nu intelege, ea il vede din afara, si oricum, din punctul ei de vedere, un barbat care aduce bani, un barbat care nu te bate si un barbat care nu bea este suficient de bun..insa chiar si ea, la conceptiile ei, m-a intrebat de ce din fata increzatoare si fericita ce era am ajuns asa cum sunt, tot timpul incordata si deprimata..
Spuneti-mi, eu il iubesc mai mult ca niciodata, mi se pare ca nu-l merit...cum sa fac sa revin la normal, sa tratez lucrurile ca atare, sa fiu relaxata si sa il inteleg asa cum e acum, in speranta ca va fi din nou ca inainte?
Raspunsuri
axxa spune:
wow, cat am scris, nu stiu cine va avea rabdarea sa citeasca atata
reiki spune:
Daca nu poti vorbi, atunci scrie.
Transcrie ce ai scris aici si da-i sa citeasca. Sa citesca pe indelete, sa poata lua ce ai scris a doua zi la el. Sa mai rupa din timp sa citeasca din nou si sa-i lasi timp de gandire inainte sa reactioneze. Sa aiba timp sa rumege.
La mine asa cred ca ar merge. 
Vreau sa spun ca asa mi-ai atrage atentia cu adevarat...
mcrmiki spune:
Cred ca foarte multe persoane sunt in situatia asta, dar el trebuie sa constientizeze ca, pana la urma familia este cea mai importanta si il iubeste cel mai mult. Probabil este foarte prins cu munca si ii scapa o groaza de lucruri, care i se par nesemnificative, sau chiar nu le mai observa din cauza lucrului. Poate o scrisoare i-ar prinde bine asa cum spune si Reiki, in care sa-i spui tot ceea ce gandesti si sa accentuezi ca familia este cea mai importanta si ca degeaba face bani mai multi daca voi nu sunteti fericiti, ca pana la urma pentru voi lucreaza, cel putin cred ca asta iti spune.
Si sotul meu este foarte silitor la lucru si se agita maxim, lucreaza mult, in conditiile in care noi avem si trei copii si nu apuca sa stea foarte mult cu ei, dar eu pot sta de vorba cu el si el constientizeaza ca, familia trebuie sa fie pe primul loc si incearca oarecum sa impace si capra si varza. Sper ca in curand sa isi schimbe locul de munca si sa stea cat mai mult cu noi.
TREBUIE sa constientizeze ca nimic pe lumea asta nu este mai important decat familia. Bafta!
Un cuvant plin de iubire pretuieste atat de mult si totusi el costa atat de putin." N. Iorga
http://community.webshots.com/user/mcrmiki
Miha&Sorin&Bogdan(24.12.2000)&Vlad(17.11.2003)&Alexandru(29.09.2006)
Rufus spune:
Da, e un scenariu "clasic". Lucrurile astea se intampla frecvent, din pacate.
axxa, trebuie in primul rand sa pleci de la premiza ca, oricum, lucrurile se schimba. Adica evolueaza. In rau, am putea spune, dupa ce vedem unde se ajunge.
Trebuie, deci, sa ne adaptam schimbarii. E nedrept, insa nici unul dintre soti nu se poarta la 40 de ani la fel ca la 30, se schimba conditiile, prioritatile. Dragostea nu se intretine simplu, trebuie sa faci eforturi, iar sotul tau e prea ocupat sa vada ca el nu mai "munceste" si la acest lucru. Sunt convins ca te iubeste si te pretuieste, insa greseste crezand ca pentru tine e deajuns ca ti-o spune, iar tu gresesti ca ai renuntat la proteste, de frica sa nu pui paie pe foc.
Sunt doua modalitati de indreptare: cumva el isi da seama ca greseste si isi schimba radical comportamentul; nu-i greu, dragostea exista, el este matur si stie ca a ajuns pana aici cu tine alaturi. Sau il faci tu sa vada, producandu-i un soc, atunci cand crezi tu ca lucrurile stau la buza prapastiei. Socul poate fi o "plecare la mama" cu copilul, fara cearta, chiar pe neanuntate. Si apoi negocierea. Daca omul e destupat la minte si vrea, trece peste orgoliu si sta sa se gandeasca cum s-a ajuns aici. Te asculta si judeca. Iti spune parerea, poate are si el nemultumiri. Adca discutati...
Daca toate aste nu se intampla, e ca filmul cu final asteptat. Tie ti se umple paharul, cu toata dragostea ta, el devine absent si violent, la tine primeaza siguranta copilului, divortul e dupa colt, gata de folosit. Il mai ocolesti, te sperii de el, dar in final acolo ajungi. Si ti se pare logic sa divortezi, din moment ce ai devenit un obiect sexual, esti repezita, jignita, poate chiar agresata fizic. Si ingrosi radurile mamelor singure, in cautarea fericirii...ceva mai greu acum.
De aceea, cu orice risc, sotul tau trebuie sa "te auda". Daca exista dragoste, o casnicie fericita ca a ta (pana nu demult) trebuie salvata.
poze multe cu noi
Ana a implinit un an 20062007
meg67 spune:
quote:
Initial creeata de axxa
Spuneti-mi, eu il iubesc mai mult ca niciodata, mi se pare ca nu-l merit...cum sa fac sa revin la normal, sa tratez lucrurile ca atare, sa fiu relaxata si sa il inteleg asa cum e acum, in speranta ca va fi din nou ca inainte?
mama lui Alex iubit
de ce ti se pare asta?
Elise spune:
In locul tau cred ca as incerca sa ma detasez putin.
La ora actuala traiesti si respiri prin intermediul lui. E frustrant pentru tine si obositor pentru el.
De ce nu o incerci sa relaxezi putin legatura asta?
Sa ii dai spatiu si sa iti dai si tie spatiul tau privat?
Mie, de exemplu, mi se par minunate relatiile la inceput tocmai pentru ca nimeni nu depinde efectiv de nimeni: placerea de a-l vedea pe celalalt e doar placerea de a-l vedea, fara cramponari inutile gen "am nevoie de tine".
N-ai nevoie - ci iti face placere sa vorbesti si sa fii cu el atunci cind vine.
De ce trebuie sa se transforme asta din placere in necesitate, in final in dependentza si sa ajunga un chin?!
De ce nu poti sa il consideri un lucru bun din viata ta si atit - sa vezi ce iti ofera, nu ce nu-ti ofera?
In fond tu asta traiesti, viata ta care il include si pe el, nu viata lui.
PS: in ce priveste schimbarile pe plan intim, cred ca sint firesti dupa o perioada. Daca nu-ti convine spre ce evolueaza, spune-i clar. Daca insista, da-i "time off" o data sau de doua ori - ii spui "nu vreau in stilul asta, ai chef sa continui asa continua singur, noapte buna."
Trebuie sa fii ferma, ca nu esti jucaria lui pe care o manevreaza cum are chef. Si nu-i faci nici o favoare daca ii dai impresia ca iti place ceva ce de fapt nu-ti place.
Elise & BBLisa
Andries spune:
Daca-mi spui ca are trei firme pe care le conduce in mod direct, eu una ma mir ca mai are timp si de altceva... orice altceva. Eu cred ca tu ai prea mult timp liber si el prea putin, sincer, nu te supara pe mine, dar de obicei asa se intampla daca renunti complet la serviciu si partenerul munceste cat 3.
Caita-ti si tu altceva de facut, care sa fie interesant pentru tine, nu-i mai da toata ziua telefoane peste telefoane, iar la capitolul sex, foarte sincer cred ca 1. este obosit dpdv nervos, ca sa ai chef de "dragalasenii" trebuie sa fii relaxat; si 2. tu esti foarte frustrata de ceea ce se intampla in timpul zilei cand el nu e cu tine, incat nici tu nu mai ai puterea de te relaxa si de a o lua ca atare.
Aaaa si speranta ca va fi din nou ca inainte... poti sa o uiti. Nu va reveni la ceea ce a fost acum 10 ani, oamenii se schimba. Se pare ca la voi numai el s-a schimbat, tu ai ramas "pe loc", la sentimentele si asteptarile de cand erati tineri casatoriti. Lucrurile nu pot reveni la "normalul" de acum 10 ani decatdaca renunti la banii adusi de el, la siguranta sociala, daca el renunta la placerea de a fi sef (la barbati asta e placere de esenta pura )samd. Nu cred ca ti-ar conveni si sint sigura ca nici el nu ar accepta. Al meu de exemplu n-ar accepta sub nici o forma. Asa ca trebuie sa "inventezi o noua stare de normalitate", ma rog... intelegi tu.
Andries
Rosey spune:
quote:
Initial creeata de axxa
renuntand la tot pentru el (am renuntat la prietene, partial la familia mea, la obiceiuri, la serviciu), doar ca sa nu se simta neglijat, ca sa simta ca il iubesc, sa nu aiba vreo clipa sentimentul ca nu ar fi asa...
Aici cred ca ai gresit.
quote:
si facem dragoste, ma tine in brate jumatate de ora si apoi sforaie si se intoarce cu spatele...Poate sunt exagerata
Da, cred ca esti exagerata, multe femei nu au parte de sex deloc, si nici macar de 5 minute de postludiu, esti fericita ca sotul tau are timp/chef de asta in conditiile in care munceste atat de mult.
quote:
acum il astept ca disperata, plang cand il sun si este ocupat si nu poate vorbi si apoi astept sa ma re-sune si el uita, il sun tot eu
Disperarea asta a ta nu e buna deloc, esti dependenta de el (mai ales ca nici nu lucrezi), si el simte presiunea pe care o faci asupra lui si de aia se poarta asa:
quote:
mi face lucruri uneori urate, este nervos, tipa, urla
quote:
in clipele lui "maxime" spune porcarii, care mie imi taie elanul, si nu pot sa ii spun, mi-e teama sa nu il fac sa creada ca nu imi place...
Inainte nu era asa? De cand ai observat schimbarea asta? Aici ar trebui discutat aspectul, pt ca daca tie nu iti place, viata voastra intima se va deteriora si mai mult.
Eu am punctat cam ce ai gresit, sau ar trebui sa faci tu.
In rest, sunt de acord cu ce s-a spus mai sus. Da, cred ca esti neglijata, nu e doar impresia ta, dar reactia ta nu face decat sa inrautateasca lucrurile. Ar trebui sa gasiti o solutie ca el sa nu mai munceasca atat de mult, sa fie mai relaxat si sa aiba timp si pt familie.
nume spune:
Axxa, tu ai viata ta sau totul se invarte in jurul lui?
Eu vad situatia exact cum a zis si Elise; ``frustranta pentru tine si obositoare pentru el``.
Relatiile de dragoste evolueaza si se transforma in functie de evolutia celor doi parteneri pe toate planurile. E nerealist sa spunem ca il vrem pe celalalt cum era acum 5-10-15-20 de ani. Gandeste-te o clipa. Nu exista povesti de dragoste in care comportamentul si abordarea partenerilor sa inghete in timp. Probabil ca el nu mai e atat de romantic pt. ca experienta lui actuala spune ca exista mijloace de expresie a iubirii mai concrete. Atat timp cat iubirea nu devine exclusiv responsabilitate e ok.
Faptul ca iti vorbeste ``deocheat``cand va giugiuliti nu inseamna lipsa de iubire sau respect ci lipsa de inhibitii de orice fel; iar asta e foarte bine. Ia-o altfel: in chestia asta sunt implicate toate simturile. Nu avem toti aceleasi simturi dezvoltate la fel, exista la fiecare dintre noi usoare compensari si decompensari. Iar dupa mai multi ani de casnicie e nevoie de acea stimulare personala suplimentata. Pe sotul tau il stimuleaza sa auda. Pentru barbati sexul nu inseamna tandrete. Demersul lui e sincer. Ar trebui sa fii fericita ca stii exact ``ce buton trebuie apasat``. Nu incerca sa schimbi felul lui de a se manifesta cand face dragoste, sa-l ``corectezi``, sa-i refuzi satisfactia. Incearca sa treci peste bariera mentala si sa accepti ca sunt doar cuvinte... care inlocuiesc termenii romantici. Probabil ca el are nevoie de acest tip de stimulare pe cat ai tu nevoie de romantism. Odata ce participi poti sa-i atragi atentia(nu in timpul ce) ca tu ai nevoie de tandrete pe cat are el nevoie sa fie explicit. Impacati intr-un fel nevoile amandurora.
Cred ca solutia sta in implicare si dinamica. Nu deveni pasiva/resemnata. Incearca sa dobandesti un rol activ in primul rand in viata ta si o sa vezi ca isi gaseste un corespondent in viata de cuplu.
Nu cred de loc ca e o solutie sa pleci de acasa ca sa-l fortezi sa faca sau sa vada ceva... Mi s-ar parea pasiv si demisionar...
parerea mea
nume
ellej spune:
Subscriu celor care spun ca lucrurile evolueaza. Oboseala, stresul, responsabilitatile te schimba, nu neaparat in bine sau in rau, dar te schimba si e mai rar cand nu se intampla asta. Nu vad de ce a trebuit sa renunti la familie si prieteni, viata ta nu ar trebui sa fie doar el. Eu cred ca n-as putea fara serviciu, prieteni, viata sociala.
Cred ca esti prea dependenta de el si poate ca si asta il oboseste, cum spunea Elise. Orice om are nevoie de o intimitate strict proprie si personala, detaseaza-te putin, gandeste-te un pic doar la tine. S-ar putea sa se schimbe lucrurile.
Si Dieu nous a faits a son image, nous le lui avons bien rendu.
If God created us in His image we have certainly returned the compliment.