DIN GRESELILE UNEI MAME

Am gresit,dar nu mai pot da timpul inapoi,si nici nu vad cum as fi putut face altfel...
Dupa ce am nascut,pe vremea epocii de aur,primul copil,drumurile mele catre serviciu si ale sotului s-au despartit.Daca pana atunci mergeam zi de zi impreuna acum a trebuit sa ne schimbam tura,sa ne intalnim in fuga la serviciu,sa lasam biletele pe masa din bucatarie<cateva le mai am si azi>cu ce mai e de finalizat,cumparat sau spalat.Lucram in 3 schimburi,si sambetele si mai mereu si duminicile.Nu reuseam sa ma mai odihnesc,veniturile nu-mi permiteau sa platesc o bona,aveam rate pte mobila si alte obiecte necesare in casa,pana la urma am decis sa-l duc la camin cand aproape implinea 3 ani,ca sa ma odihnesc cateva ore dimineata cand veneam de la tura de noapte.Nu aveam decat un camin la indemana si dupa 2 saptamani nu l-am mai putut duce caci a inceput sa tipe cat putea cand ma apropiam de camin.Ne-am continuat chinul iar dupa doi ani mi-am luat alt serviciu in 2 ture,era mai usor,crescuse.Apoi am decis sa am al 2 lea copil si a urmat concediu fara plata,caci regimul dorea muuulti copii dar nu crea conditii.Am lucrat la domiciliu broderii de ocazie,printre picaturi.Asa i-am crescut pana cand am considerat ca pot sa-mi iau iar serviciu.Dar o mama cu copii mici creeaza probleme,am mai lucrat ca agent de vanzari cosmetice si de asigurari,colaborator,anii au trecut.Deodata m-am pomenit ca nu mai reusesc sa ma angajez cu carte de munca.Toti vor sa le muncesti program prelungit,fara weekend-in cele mai multe cazuri-si ma intreb ce am sa ma fac la batranete fara minimul de vechime,desi am muncit mereu pe unde am gasit.Am facut un sacrificiu,ca multe mame in tara asta,sa cresc in conditii bune copii dar raman pe drumuri la batranete,voi fi o povara financiara ptr.copii mei,ceea ce nu-mi place.Ma simt ca o leoaica care a infruntat multe greutati in viata ca sa creasca puii si acum sunt invinsa,doborata de regimul actual.UNDE AM GRESIT,SI CUM PUTEAM SA EVIT?CUM POT REMEDIA SITUATIA?Sunt multumita ca am 2 baieti mari sanatosi si bine educati,dar...cui ii pasa ca am dat tarii,societatii doi oameni normali,n-am avut nici-un sprijin cand erau mici,nu voi avea nici la batranete din partea statului.

miereamara spune:

Din pacate nu esti singura care se confrunta cu aceasta situatie!
Ai toata admiratia mea pt faptul ca ai reusit sa cresti doi copii in conditiile descrise de tine.
Am o sugestie pt tine, incearca sa iti faci o pensie privata si sa mai acumulezi niste ani de vechime. Mergi la Casa de Pensii si intereseaza-te, eu inainte de a pleca din tara am fost contabila si stiam cateva persoane care aveau contract individual cu casa de pensii si in felul acesta le mergea vechimea (era cazul unor patroni care nu erau angajati la propriile firme, dar cred ca se poate si in cazul persoanelor care nu au un loc de munca). Contributia era ceva in jurul a 35% (mai mult sau mai putin) din salariul minim pe economie, care nu mai stiu cat este acum. Este singurul lucru pe care l-ai putea face in conditiile actuale.
Mult noroc!

“Vietile noastre se incheie in ziua cand ramanem tacuti in privinta lucrurilor care conteaza.”
Martin Luther King Jr.
http://forum.desprecopii.com/forum//photo_album_cat.asp?numeX=miereamara

Fania spune:

bonamea, nu cred ca esti un caz singular si mai cred ca "datoria" copiilor mai ales in conditiile societatii actuale este de a-si ajuta parintii.
Eu imi ajut mama financiar, ea are o pensie mizerabila din care nu se poate trai, desi a fost si este un intelectual care a invatat si a muncit ani grei, dar cui ii pasa ????
Nu am considerat niciodata ca este o "povara financiara" ci ma bucur ca ii pot lumina anii de pensie si ca ii pot intoarce a mia parte din tot ceea ce a facut ea pentru mine. Cred ca si baietii tai vor sti in sufletul lor cum sa te faca fericita.
Statul? Ma umfla rasul.....
Si daca ai fi lucrat cu carte de munca pe un salariu minim (restul la negru in mana)cum majoritatea patronilor romani obisnuiesc sa faca?
Situatia la pensie era aceeasi!
Varianta pensiei private este o alternativa dar de regula trebuie sa cotizezi cativa ani bunicei....
Mai exista si alte variante la care te poti orienta. Eu am avut o bona cand era baietelul meu mic care muncea pentru a-si completa pensia, o femeie extraordinara pe care apoi am recomandat-o din toata inima unei alte familii.
Sunt convinsa ca la modul cum te-ai descurcat pana acum vei gasi cu siguranta o solutie. Trebuie sa ai incredere in tine si sa nu-ti mai faci procese inutile de constiinta.

poze

lucia52 spune:

Am vechime 33 ani in conditii deosebite si am iesit cu o pensie de mizerie, 450 RON. Se poate trai cu acesti bani in conditiile actuale? Cum sa astepti la mila copiilor cand nici ei nu au o situatie clara, studiile neterminate, inca studenti? Si putini sunt copiii care isi ajuta parintii! Multi sunt la inceput de drum, vor sa-si intemeieze o familie, in loc sa-i ajutam noi pe ei, sa le fim o povara?? Cunosc copii care au salariu destul de bun, si care asteapta tot de la mamele lor, care au o pensie de mizerie sa le puna tot ce e mai bun pe masa. Cinste acelor copii care recunosc ce sacrificiu au facut parintii lor pentru a primi o educatie corespunzatoare!!

bonamea spune:

Ca sa cotizez la casa de pensii sau pensii private trebuie sa am un venit lunar,eu nu am mai reusit de ceva timp sa am asa ceva.Copiii intradevar au problemele lor,nu zic ca nu m-ar ajuta,dar ocazional,ca bona interna,am lucrat de curand cate o luna la 2 familii,cu copii m-am descurcat bine,cu mamele si bunicile nu a mers ceva si am plecat.E greu sa stai la casa altuia si sa fii tratata ca sclava,nu ca bona care asigura cresterea si educarea puiului tau.Caut in continuare un loc de munca...poate imi va surade norocul.Stiu ca e plina tara de femei in aceeasi situatie.Sa auzim numai de bine!

quote:

---

Originally posted by lucia52

Am vechime 33 ani in conditii deosebite si am iesit cu o pensie de mizerie, 450 RON. Se poate trai cu acesti bani in conditiile actuale? Cum sa astepti la mila copiilor cand nici ei nu au o situatie clara, studiile neterminate, inca studenti? Si putini sunt copiii care isi ajuta parintii! Multi sunt la inceput de drum, vor sa-si intemeieze o familie, in loc sa-i ajutam noi pe ei, sa le fim o povara?? Cunosc copii care au salariu destul de bun, si care asteapta tot de la mamele lor, care au o pensie de mizerie sa le puna tot ce e mai bun pe masa. Cinste acelor copii care recunosc ce sacrificiu au facut parintii lor pentru a primi o educatie corespunzatoare!!

---

iubeste si vei fi iubit,iarta si vei fi iertat,fii fericit

mirandolina spune:

Bafta la bac, bonamea!

Este foarte trista situatia in care se gasesc atitea mame si bunici... Noi avem ceva mai multe sanse acum (zic eu), si ar trebui sa fim capabili sa ii sustinem pe cei care ne-au dat viata. Din pacate, de multe ori aceasta este singura solutie. Sansa ta este ca 48 de ani este o virsta la care poti face inca multe lucruri, totul este sa ai incredere in tine. Despre relatia cu mamele copiilor pe care i-ai ingrijit, pot sa iti spun ca si eu am tendinta de a fi dificila, inclusiv cu bunicile (adica mama mea si mama lui), si se poate sa fie o trasatura de caracter specifica unui procent covirsitor de mame. De aceea inteleg cum te-ai simtit si tu

Ce as putea sa te sfatuiesc este sa iti folosesti cunostintele la maximum, fa-ti noi relatii, cauta mamici in parcuri, fii sociabila si locul tau de munca va veni, vei vedea! Iti urez mult succes si o viata buna!

Ella de www.youtube.com/watch?v=deHt6udGM6k" target="_blank">Iulia Maya 16 februarie 2007
Un altfel de ticker cu Maya