cum procedam la plecarea din tara?
Raspunsuri - Pagina 11
DarkBendis spune:
Oare nu ar fi o idee buna ca valicam sa intrebe fetele din Scandinavia ce si cum? Noi putem sa ne spunem parerea noastra, sa venim cu argumente si contra-argumente, dar sa nu uitam ca situatia din SUA/Canada/Germania/Scotia etc e..altceva. Am locuit intai in Romania, apoi aproape trei ani in Norvegia, iar de patru ani sunt in Scotia, si pot spune cu mana pe inima ca atat de multe lucruri se schimba de la o tara la alta... experiente diferite, oameni...societatea, costuri...mentalitati, protectie sociala etc etc De aceea ma gandesc ca daca valicam ar vrea sa stie cum ar fi mai bine, sa aplice varianta 1. sa plece sotul intai si ei pe urma a)dupa 2-4 luni b)dupa 6 luni cand exista un contract care asigura serviciul pentru 2 ani (nu permanent, nota bene) sau varianta 2. sa plece toti odata...persoanele care trebuie intrebate sunt fetele din Suedia, care cam stiu cum merg lucrurile acolo.
Oricum, mult succes orice ati alege!
Dark Bendis
"Ye harm none, do what thou wilt shall be the whole of the Law"
principe spune:
vali,
sigur esti o persoana responsabila si iubitoare,si pe desupra foarte stresata. uneori poate este mai bine se ne ghiem dupa ce ne spune inima ,o fi si asta ceva,daca tu vrei sa pleci ai tot dreptul sa pleci cu sotul tau ,daca si el este deacord,nimeni nu nu poate spune ca ai sa fracsezi,sti vorba"unde-s doi puterea creste",
eu am fost una care l-a inceput am spus sa stai acasa ,fiindca stiu ,emigrarea ,adaptarea ,nu sunt usoare . am aflat insa ca ai sa pleci in suedia si mi-am schimbat opinia,si din cite stiu de la 2 familii apropiate mie care au emigrat cu copii ,fara slujba fara nimic,s-au descurcat f bine. de multe ori " a cistiga " " inseamna "a vrea cu toata fiinta".
sotul are contract ,inca de cind ajunge,normal companiile care contrateaza te pun in legatura cu agentiile imobiliare si i-ti dau liste cu scolile din apropiere pentru copii,nimeni nu o sa va lase de isbeliste,suedia este o tara cu sisteme social ,educativ f bine puse la punct.probabil sotul tau poate negocia cu compania si chiria casei ,scola copiilor ,de multe ori asa se face.
este bine totusi sa intrii in lista membrilor forumului DC si sa contactezi diferite persoane din suedia ,sa intrebi ,cum stau lucrurile acolo.
multa bafta!! nu te mai stresa!
ai nevoie de forta si energie ,pentru cind ai sa ajungi in suedia.
monica mami de print
virgi spune:
Vali,
Si noi am fost intr-o situatie asemanatoare cu 3 luni de proba in cazul nostru. Din aceleasi motive pe care le-am citit aici, am decis sa plece sotul primul. Si pot sa-ti spun ca n-a fost o alegere buna. Pentru amandoi a fost foarte greu pana am reusit sa ne adunam.
Sfatul meu este sa plecati toti odata. Nu te mai gandi la ce va fi, gandeste pozitiv, toate au o rezolvare pana la urma. Mi-e greu sa cred, ca sotului tau nu-i va fi prelungit contractul. Eu stiu ca daca esti serios, si-ti faci treaba, este imposibil sa nu fii acceptat. Aici am invatat ca in viata trebuie sa si risti putin, altfel poti sa pierzi multe. Nu mai stau sa desfac firul in patru, daca simt ca trebuie sa fac ceva, o fac si gata.
Si noi avem o fetita de un an, traim intr-o tara unde nu inteleg limba, in 3 ani n-am invatat decat 50 de cuv. care nu-mi folosesc la nimic, si m-am chinuit o vreme. Prin semne rezolv totul.
Mai stiu ca daca maine ar trebui sa ma mut intr-o alta tara si s-o iau de la zero, as face-o fara sa ma uit in urma, daca acolo stiu ca ar putea fi putin mai bine pentru noi.
Iti doresc numai bine. Incerca sa-ti urmezi instinctul si sigur nu vei da gres.
Aprilie spune:
Pleci in Suedia deci...nu stiu pe nimeni acolo.
Cred ca cele mai avizate sa-si dea cu parerea sint fetele de acolo!
Pe ele ar trebui sa le inviti sa-si spuna opinia.
Diferentele sint mari,de la tara la alta,daca pleci cu Loteria Vizelor ,contract (temporar sau nu),stapinesti limba(sau nu),ai drept de lucru sau nu,ba chiar daca ai carnet de sofer...am intilnit recent niste fete (+30 si +40 ani)care au emigrat in USA fara sa stie conduce o masina!!
Nu te poti compara cu Simina,care a venit cu Loteria,cu toate drepturile in buzunar...ea si-a putut gasi job in 24 de ore (chiar si fara engleza)si implicit intretine ;plecarea ei a fost definitiva - deci -riscuri 0 !
Personal iti inteleg perfect dorinta de a pleca imediat (si eu abia am asteptat s-o sterg din Romania, chiar daca a trebuit s-o fac tirziu ; la 17 ani mi-am dat seama ca asta e ce doresc si am ajuns in USA la...36 de ani !), am trait sentimentul...
Eu am plecat din tara cu copilul,fara sot,cu viza de turist...am sosit aici in sept - dar aveam citiva asi in mineca! Aveam Toefl (engleza zbirniia).
Stiam EXACT ce trebuie sa fac pt. a obtine greencardul,cunosteam toate portitele...si s-a intimplat cum am planuit din tara! Mi-am rezolvat actele (dupa 2 ani,timp in care am muncit la negru),copilul a mers la scoala de a doua zi iar sotul a venit anul viitor...dupa ce am "deschis" o portita si pt. el .
Dar eu am fratele aici si daca (prin absurd) ar fi trebuit sa ma intorc, as fi lasat copilul sa termine anul scolar aici (cls 6-a);el fusese la o clasa cu predare intensiva de lb engleza, incepind cu cls 1-a (prima promotie la Cluj,Scoala Bob),deci era dupa 5 ani de engleza (plus ore particulare,plus eu ocupat de el).
S-ar fi intors la Liceul de Engleza din Cluj cu engleza imbunatatita,deci nu pierdea nimic.
Fixul tau cu plecatul impreuna l-am avut si eu...dar diferit : eu n-as fi plecat din Ro nici o sec fara copil! Nu suportam ideea sa-l las "singur" (adica fara mine 
)...eu m-am ocupat de el cu lectiile,cu sportul,cu toate activitatile.
Printr-un mare noroc, a luat baiatul meu viza (apoi eu) si am plecat imediat amindoi...viza am luat-o intr-o zi de joi,ap l-am vindut peste 2 zile iar miercurea viitoare eram amindoi in avion!
Ca sa intelegi dorinta mea de a pleca ...rapid .
Barbatu-meu a ramas fiert dar in mom in care am ajuns aici am inceput sa caut o cale de a a-l aduce si pe el.Si - spre surprinderea generala, inclusiv a mea - l-am adus dupa 6.5 luni!
Dar trebuie sa admit ca inca inainte de a pleca din tara aveam destul de clar in minte ce si cum sa fac...pot sa-ti spun ca a fost mai greu decit ma asteptam dar totul s-a rezolvat pina la urma...
Acuma, ca m-am "impaunat" cu toate realizarile in domeniul emigratiei sa revin la realitate : asta a fost destinul meu si cel care m-a sprijinit si mi-a dat succes pe aceasta cale a fost DUMNEZEU !
Vreau sa-ti mai spun ca sint berbeaca (deci luptatoare) si mai mult-un exemplar tipic! Energii nelimitate...
Ori la tine nu am vazut asta - am vazut lamentari de genul - fara sot ,eu si copiii nu ne putem intretine,nu pot invata limba ca e prea grea si am abandonat,clachez emotional, nu ma descurc fara el...
Te gindesti ca ce mare ajutor o sa-i fii daca stai acasa,speli si cosi ... dupa mine, ar trebui sa gindesti - cum sa fac sa invat mai repede limba,sa-mi iau un job si eu...
Impresia mea e ca tu esti prea dependenta de el si ca n-o sa-l poti ajuta prea mult,din contra, el va trebui sa se implice si in adaptarea ta ... in loc sa-si canalizeze toate energiile in directia contractului...pt. ca nu-i va fi deloc usor sa incerce sa devina medic acolo...
Mult noroc va doresc in Suedia si Domnul sa va ajute si sa va indrume!
Aprilie
meg67 spune:
afland ulterior unde te duci si ce meserie are sotul tau cred totusi ca nu e asa rea ideea de a pleca impreuna
inainte sa ma mut in norvegia am locuit in suedia (stockholm)
impresia cu care am ramas este ca medicii romani sunt apreciati acolo si in sanatate e criza de cadre medicale care sunt din ce in ce mai des importate de peste hotare
chiar daca nu isi va putea prelungi contractul dupa 3 ani, nu cred ca va ramane somer ca medic...
ca si emigrant trebuie totusi sa muncesti de cel putin 2 ori mai mult ca nativii (cel putin la inceput...) ca sa dovedesti de ce esti in stare dar daca isi vede de treaba si invata limba repede, o sa se descurce
e important sa invete limba pt ca e un sector de munca important, fiecare vrea sa fie inteles si sa inteleaga ce i se spune cand merge la medic...
probabil ca astea sase luni sunt pretioase pentru voi sa incepeti sa va integrati, sa invatati limba si poate la urma urmei e timp castigat, nu pierdut
nu cred ca veti fi o povara pt sotul tau mai ales ca toti sunteti la inceput si fiecare va trebui se inceapa sa isi vada de ale lui - el nu stie mai mult ca voi asa incat sa inceapa sa isi petreaca timpul "invatandu-va"
oricum o sa aiba plin si indesat cu serviciul...
bafta!
petaluda spune:
intervin si eu acum la spartul targului, dar vroiam sa iti spun si eu parerea mea. Parerea mea personala e ca ar fi mai bine sa plece mai intai sotul. Nu stiu exact care e legislatia in Suedia, dar daca e ca aici, pe perioada de proba contractul se poate desface de pe o zi pe alta si fara nici un fel de motivatie. Adica timp de 6 luni nimic nu e sigur: te pot da afara dupa 1 saptamana, sau dupa 5 luni si 30 de zile, e o perioada de risc. Daca erai doar tu as fi zis sa pleci cu el imediat, dar avand copii trebuie privilegiata stabilitatea lor. Insa asta este ce as face EU. Voi va cunoasteti cel mai bine situatia.
Ce iti recomand sa faci inainte sa decizi daca plecati toti impreuna sau atunci cand contractul e sigur este sa te informezi foarte bine despre:
- ce presupune perioada de proba ( si mai ales ce presupune pt sotul tau, adica daca exista vreo compensatie acordata de firma pt ca este stain, adus special pt post, sau daca pt el se aplica alte reguli )
- daca angajatorii ii asigura o locuinta pt catva timp, daca da daca este doar pt el sau si pt familia lui
- ce salarui va avea, si care sunt costurile in Suedia, cam ce consumati lunar
- tu ce ai putea sa faci, in ce domeniu ai putea sa iti gasesti rapid de lucru.
Te inteleg ca ai impresia ca 6 luni nu vor trece niciodata, mai ales daca nu ati mai stat separati pana acum, dar timpul trece, totul trece pana la urma, si inainte sa iti dai seama 6 luni s-au dus. Sotul tau vrea doar sa asigure confort si stabilitate familiei lui, gandeste-te cum se va simti el daca inaintea celor 6 luni trebuie sa va intoarceti acasa, mai ales ca stie cat iti doresti sa pleci.
Ce varsta au copiii? ei ce ar vrea sa faca ?
in orice caz decizia va apartine voua, si orice ati alege iti urez mult noroc si sa auzim numai de bine
alinutza00 spune:
Avand in vedere ca urmeaza vara, iar copiii oricum sunt in vacanta ati putea totusi sa plecati impreuna....asta numai daca aveti rezolvata problema cazarii.Altfel e destul de greu, casa nu se gaseste asa usor... si cu greu veti face fata cheltuielilor din primele luni...aici de ex agentiile iau 2 luni de chirie comision, 3 sunt garantia, plus luna in curs de plata, e o suma totusi impresionanta...plus ca se platesc deschiderea contractului pe numele vostru la curent, gaz, inregistrarea contractului de inchiriere..va trebui sa cumperi oale, lenjerii etc...cat sa cari si de acasa....plus biletele voastre de avion.Pe noi asta ne a impiedicat sa venim impreuna, asa ca am asteptat cateva luni....e f greu intr adevar, nici eu nu vroiam sa accept sa stam despartiti atata timp, dar a trecut...cu messengerul deschis toata ziua, telefoane in fiecare seara
multa bafta...si o acomodare cat mai usoara
monaz. spune:
Buna!
Nu am timp sa citesc toate raspunsurile la acest subiect si nu stiu daca s-a atins si acest unghi al problemei.
Incerc sa iti spun cam ce inseamna perioada de proba. Sau ce presupune mai bine zis. Angajatorul incearca sa isi dea seama daca angajatul este motivat si nu o sa stea cu ochii pe el efectiv, ca sa il admonesteze la prima abatere. Ca sa fiu ma clara, nu am auzit de nimeni pina acum sa nu treaca de perioada de proba (numai sa ai abateri excesive, stiu eu, sa fii baut la svc, sa fii in conflict accentuat cu colegii , iti imaginezi tu), evident ca l-au angajat pt ca au gasit ca e potrivit pt repsectivul job si ii stiu si lacunele si punctele forte. deci daca nu stie lb, presupun ca stiu si cei de la firma respectiva si astfel sunt dispusi sa il ajute sa aprofundeze lucrurile la care are lipsuri.
Ca sa simplific intr-o singura fraza, cu siguranta sotul tau va trece aceasta perioada de 6 luni fara dificultate.Ca o mica completare, nu stiu cum e la compania la care va lucra, dar sunt unele firme care , in perioada de proba ( 6 luni in cazul vostru), dau un salariu mai mare, asta mai ales pt persoanele venite din strainatate, ca omul sa aiba cu ce si cum sa isi "costruiasca" o viata acolo unde se stabileste. Dar e variabil de la firma la firma.Asta il va ajuta sa preagateasca cu mai multa usurinta amenajarea noii vieti.
Si nu in ultimul rind, ideal e sa il lasi sa plece singur pt inceput, pina cind va reusi sa aranjeze totul in noua casa, astfel incit sa beneficiati tu si copiii de un confort bun. Poate va dura o luna ,poate doua, dar de obicei in 8 sapt are suficient timp sa se ocupe de asta. De fapt la noi a durat doua luni aproape numai pt ca am asteptat ca ministerul afacerilor externe sa ne elibereze actele de sedere in tara in care ne aflam acum. Restul era cit de cit pregatit.Dar lipseau unele si fiind cu un bebe dupa noi, a fost cam dificil. De ex, nu aveam masina inca, asa ca a trebuit sa inchiriem una ca sa mai cumparam diverse prin casa... Nu aveam masina de spalat rufe, mobila de living era comandata insa a fost livrata la vreo luna dupa ce ajunsesem eu cu bebe...Si mutle alte detalii care acum par nesemnificative, dar atunci m-au enervat. Evident ca pus in balanta totul, era f imp ca eram toti trei impreuna. Ti-am prezentat cazul nostru ca sa ai o idee ce presupune totul. Astfel e mai usor sa iei o decizie, stii tu ce primeaza mai mult la voi.
Succes!
conchita spune:
Vali, incerc si eu sa te ajut cu un alt punct de vedere, sper sa nu te confuzez si mai tare. ma gandesc cum as proceda eu in locul tau. as face o lista cu avantaje, dezavantaje, cantarindu-le fiecareia importanta si tragand linie. iar la sfarsit le-as ignora pe toate si as face ce mi-ar dicta instinctul, ca ala nu inseala niciodata. :-))
nu am argumente contra sau pro la ce s-a spus pana acum, doar ca observ ca nu s-au dat solutii la probleme reale si serioase:
- cum se va descurca aceasta familie din punct de vedere financiar? Vali a spus ca salariul ei nu-i va ajunge sa acopere cheltuielile din Romania. Sotul ei nu poate sa se multumeasca totusi doar cu un pat si-o masa si-un hot dog pe zi, caci are munca de responsabilitate si trebuie sa aiba un minimum de confort si sa fie bine hranit. in conditiile astea, chiar nu vad cum ar putea sa economiseasca si sa trimita acasa, atata vreme cat ar cheltui mai mult ca sa tina o gospodarie personala in Suedia - platit pentru curatenie, platit pentru mancare, spalat etc.
- cum se va descurca aceasta familie din punct de vedere emotional?
in primul rand, mie mi se pare important ca vorbim despre o familie din mileniul nr.3, deci nu despre familia patriarhala in care decide sotul de unul singur, nici despre familia secolului 16 cand femeia era considerata o povara. de aceea mi se par cu totul deplasate afirmatiile ca Vali si-ar incurca sotul, ca e prea plangacioasa si ca e ridicola cu dragostea ei pentru barbat. mie mi se pare super normal sa fie asa si cinste lor ca sunt o familie unita in care decid amandoi si in care nu pot trai unul fara altul- nu vad nimic desuet si irational in asta.
nu se gandeste nimeni cat de greu ii va fi sotului din punct de vedere emotional fara familia sa. se stie ca separarea/divortul este stresul nr. 2 dupa decesul cuiva apropiat. 6 luni fara familie pot fi un obstacol si o incercare mult mai dificile decat cautatul unei scoli pentru copil.
6 luni pentru copil fara tata mi se pare mult mai grav decat pierderea unui an scolar in Ro, daca ii paste cel mai mare ghinion sa nu se acomodeze acolo. castigul e comparabil totusi, caci vor fi 6 luni intr-o alta civilizatie, invatatul unei limbi straine, etc.
castigul va fi lectia de capatai ca familia ramane unita si impreuna in orice situatie!
daca Vali si copilul trebuie sa stea acasa 6 luni, inseamna ca de fapt trebuie sa ramana 3 ani pentru ca, nu-i asa, daca nu e cert ca vor ramane dupa 6 luni, nu e cert ca vor ramane nici dupa 3 ani.
un alt argument "rational": Vali spune ca i se pare super greu sa ramana singura cu toate atributiile sotului in Ro. Sotului ii va fi greu de unul singur in Suedia. se gandeste cineva ce frustrari se pot naste in astea 6 luni in care fiecare isi va duce povara separat? ce invinovatiri reciproce s-ar putea isca si care sunt riscurile in situatia asta?
mie riscurile presupuse de o eventuala nereusita in Suedia daca pleaca toti mi se par infinit mai mici decat riscurile reale la care ar fi supusa aceasta familie daca s-ar separa, avand in vedere exact caracteristicile de care vorbeste Vali, pentru ca e inutil sa comparam o sotie cu alta si sa dam solutii uneia care se potrivesc alteia. Vali nu e Aprilie, de exemplu, deci ce se potriveste lui Aprilie, nu se potriveste pentru Vali.
deci eu, in locul lui Vali, nu m-as gandi nici o secunda sa imi separ familia nici macar pentru o zi. ma rog, exagerez, hai ca o zi poate ar fi ok. dar mai mult de-atat?! daca tot o sa ne fie greu si nasol separat, mai bine sa ne fie greu si nasol impreuna, ca doar de-aia ii zice familie, ca familia e unita si la bine, si la rau.
plus ca eu mai cred si in Dumnezeu. daca familia sta unita si e increzatoare ca totul va fi bine, apai binele se si intampla.
Vali, Doamne ajuta sa iei decizia cea mai buna pentru tine si familia ta.
************
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
************
Alaptatul Help-Line
************
mami de Sonia Marie (23 ianuarie 2007)
valicam spune:
Va multumesc tuturor pentru raspunsuri, unele mi-au ajuns la suflet si ma incurajeaza.
Am sa incerc sa va raspund pe rand, sper sa nu pierd nimic...
Pe fetele din Suedia le-am gasit si le-am cerut parerea. De ce sa mint, au contat pentru mine foarte mult, dar fiind doar doua fete, am deschis topicul ca sa aflu cat mai multe pareri. Le multumesc inca o data .
Aprilie, intamplator (sau nu) si eu sunt berbec. Nu sunt deloc asa cum ma descrii tu, nu sunt o plangacioasa ca nu ma descurc fara barbat aici in Ro, realmente nu le pot duce pe toate, nu stii ce fel de job am eu si in ca conditii pot sa ma ocup de copii si de restul problemelor cu care raman. Nu vreau sa merg cu sotul meu sa-i spal si sa-i cos, cred ca am mentionat iar daca nu, o fac acum...vreau sa invat limba si am sa merg la cursuri acolo cat de repede posibil, nu am sa fiu o casnica. Sunt o femeie activa si nu am de gand sa fiu o "floricica" 
. Iar faptul ca sunt dependenta de el emotional, asta e, e jumatatea mea si cel mai bun prieten, e doar sotul meu. Nu cred ca e de condamnat. Imi place sa am grija de el ca si de copiii mei, de aceea mi se pare atat de greu sa fim despartiti.
Am subliniat ca aici in tara nu am cum sa invat limba, chiar si sotul meu a fost in pericol sa trebuiasca sa renunte la oferta de job, anul trecut(doua persoane din Iasi au renuntat din acest motiv), pentru ca nu gasea o profesoara de suedeza(nu stam in capitala) si a facut saptamanal, timp de 6 luni un drum de 400 de km dus-intors ca sa faca cursurile. Am spus motivele pentru care eu nu am putut invata cu el odata, dar m-am straduit cat de mult am putut.
Stiu ca nu e usor sa te adaptezi la o alta civilizatie si la o alta tara, nu ma duc acolo sa-i fiu o povara ci sa pornim impreuna pe un drum nou. Asta e viziunea mea, in ideea ca vom pleca impreuna. Poate nu sunt eu foarte explicita, dar stiu ce vreau.
Imi pare rau ca ai inteles altceva...
Copiii au 9 respectiv 3 ani, unul scolar si unul de gradinita.
Multumesc fetelor care mi-au spus despre chirii si cheltuieli, ne vom interesa si vom vedea cum stau lucrurile.
conchita, nu pot decat sa 
in fata raspunsului tau, iti multumesc .