Vrea sau nu vrea copil??
Raspunsuri - Pagina 3
fecian spune:
quote:
Originally posted by florinad
OK, te inteleg! Ti-am spus, fiecare stie ce are in oala. Ti-am povestit experienta mea, pentru ca, cu toate ca si eu sunt ca tine (imi place corectitudinea si adevarul), imi doream un copil atat de mult incat trebuia sa fac ceva. Si sa stii ca nici in ziua de azi el nu stie care au fost gandurile mele. E adevarat ca sotul meu e putin alfel, mai nehotarat. Si in privinta casatoriei el nu a putut sa se hotarasca,pana cand nu i-am spus ca dupa doi ani el trebuie sa stie daca ii plac cu adevarat si poate sa-si petreaca viata alaturi de mine sau nu, si ca ar fi cazul sa se hotarasca. Iar dupa ce ne-am casatorit recunostea de multe ori ca daca nu eram eu el se hotara foarte greu la pasul asta.
Dar ti-ai pus intrebarea: daca chiar s-ar intampla un accident si ai ramane insarcinata, crezi ca ti-ar reprosa ca ai facut-o intentionat? Daca da, atunci nu ai ce sa faci decat sa astepti, dar... stiu prin ce treci si cat e de greu. Sa treci si sa te uiti la fiecare copil pe strada si chestii din astea. Sunt foarte stresante sa stii. Asa ca... depinde care stres il preferi.
Prietenii aceia ai vostri sunt fericiti, chiar daca s-au casatorit asa?
Draga florinad iti multumesc ca ma intelegi. Oricum l-am batut la cap pana sa plece la conferinta si am discutat foarte serios problema, fara sa ne acuzam sau sa tzipam unul la celalt. I-am lasat deja 2 saptamani de relaxare in care nu l-am contactat decat foarte putin, astfel incat sa aiba suficient timp sa se gandeasca la problema asta de unul singur, fara sa il bat eu la cap. Ultima oara cand am vorbit cu el mi-a zis anumite chestii care mi-a dat sa inteleg ca s-a gandit serios...nu stiu ce sa zic, cand va veni o sa vedem (prin fapte) ce a gandit si cat a cantarit situatia.
Daca s-ar intampla un accident in sensul sa raman insarcinata, nu cred ca ar reactiona rau. Poate foarte nesigur pe el, dar cred ca ar face fatza situatiei. Chiar l-am intrebat de cateva ori ca ce ar fi facut el daca as fi facut ca tipa aia(sa raman insarcinata in mod voit si fara ca el sa vrea). Singurul raspuns care l-am primit de la el a fost:"Tu nu ai face niciodata asa ceva!" Deci iti poti inchipui ca nu are rost sa ma gandesc la consecintele acestui act. Acum oricum situatia s-a schimbat , dar avertismentul tot ramane.
Legat de acei prieteni sincer nu stiu ce sa zic, cat de fericiti sunt ei. Nu au fost niciodata foarte fericiti, cel putin el, dar cred ca s-a resemnat situatiei. Atat stiu ca isi iubeste fetita enorm si pentru ea face totul.
Felicia
elara spune:
Felicia, am crezut ca te-am intristat si poate chiar enervat cu insitenta mea si de aceea nu ai mai raspuns, desi eu verificam mai mereu acest subiect.
Regret sincer ca te confrunti cu asa o problema...
Imi pare nespus de rau si iti doresc sa ai putere multa si rabdare pana va simti si el ce simtzi tu. 
Sper sa revina din delegatie cu aceeasi dorintza ca si a ta.
Daca nu va fi asa, atunci poate ca ar fi o solutzie sa nu ii mai vorbesti deloc de aceasta dorintza si sa ii spui ca o sa il astepti pe el, dar ca exista si riscul sa te razgandesti daca nu se decide mai repede..., sau sa nu mai puteti face copii fiindca timpul lucreaza in defavioarea voastra...
Eu asa as proceda si asa astepta un an sau doi... fara sa-l presez ... (asta gandesc acum, nu stiu cat ed puternica as fi sa aplic acest plan). Si as incerca sa il fac sa vada copii mici cat mai des ca sa ii trezesc instinctul patern...pana imi va cere el un copil... As incerca sa il conving indirect...
Referitor la propunerea Florinei, te inteleg perfect. Nici eu nu as putea face asa ceva.. Si eu m-am straduit pana l-am convins si pe sotul meu sa vrea un copil. Si nu de teama ca daca s-ar intampla "un accident" el m-ar banui ca am facut-o intentionat, ci fiinca nu as putea trai eu cu asa un secret.
Nu as avea inima impacata... stiind ca acel copil a fost dorit doar de mine...Chiar de nu ar afla nimeni niciodata...Chiar daca sotul ar decide sa ascunda ca a fost un "accident" eu tot as sti...
Pur si simplu urasc ideea de a lasa secrete sa existe intre noi.... Mai ales secrete atat de importante....
Mi-ar distruge in proprii ochi notiunea de "casnicie".... Pentru mine ar deveni "ceva" condus doar de mine si nu de NOI...O decizie asa de importanta eu simt ca trebuie luata in doi.
Si nu as mai putea sa numesc - acel "ceva" - casnicie...
Dar e doar parerea mea, felul meu de a simti...
quote:
Originally posted by florinad
Este un tata bun, desi nu pot sa spun ca nu mi-a fost mai greu pentru faptul ca el nu si-a dorit sarcina. Nu mi-a reprosat niciodata, dar era mai detasat si nu era atat de dornic sa petreaca timp cu el, decat daca l-ar fi dorit si el la fel de mult ca mine.
Eu nu as putea suporta asa ceva...
Eu as suferi prea mult...
Eu imi doresc sa am cu cine impartasi toata bucuria sarcinii si fericirea de a avea un copil..Sa simt ca traieste la fel ca mine si odata cu mine acea bucurie...
Pentru mine asta inseamna "casnicie" sa poti imparti si rau dar si bun
Multa lume considera ca e foarte important sa ai cu cine trece prin momentele grele... dar eu cred ca la fel de important este sa ai si cu cine sa te bucuri de fericirea ce ti-o da Dumnezeu...Fie ca e vorba de nunta, de casa, de un examen reusit, de un job bun sau de un copil... cel mai de pretz DAR din toate..
Recunosc ca sunt genul de om care vrea ori totul ori nimic...
Eu daca as actiona ca tine, Florina, m-as simtzi SINGURA
in relatie si as suferi prea mult... Toata ideea de cuplu as resimtzi-o ca pe o aparentza... stiind ca de fapt EU , EU SINGURA am decis...Nu as putea trai asa...
Dar e doar felul meu e a fi. Si sunt sigura ca asa cum exista oameni ca mine, exista si oameni care pot trai asa si sunt fericiti si obtzin ce si-au dorit. Un exemplu esti chiar tu si un alt exemplu l-a dat chiar Felicia, vorbind despre prietenii aceia.
Tu spui doar ca ti-a fost greu.
Dar nu regretzi nimic..deci esti fericita.
Depinde de fiecare CE PRET E DISPUS SA PLATEASCA pentru a isi indeplini visul...
hai, bebitza, vino...
Aspiranta optimista din martie 2007 "Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca
fecian spune:
quote:
Originally posted by elara
Felicia, am crezut ca te-am intristat si poate chiar enervat cu insitenta mea si de aceea nu ai mai raspuns, desi eu verificam mai mereu acest subiect.
Draga Elara
stai linistita nu m-am suparat deloc pe tine. Sunt zile sau chiar saptamani cand nu reusesc deloc sa intru pe DC, din vari motive si de aceea nu scriu. Dar asta nu inseamna ca nu voi scrie la un moment dat. Felicia
florinad spune:
elara, ai perfecta dreptate! Intr-un fel pot sa spun ca ma simt singura, dar nu e un tata rau sau care-si neglijeaza copilul. Insa eu pun o oarecare indiferenta la adresa lui, pe seama acestui fapt. Poate daca si el si l-ar fi dorit de la inceput asa de mult, era la fel. Insa exista lucruri care as fi vrut sa fie altfel, de exemplu reactia lui cand i-am spus ca sunt insarcinata (dormea): "Bine!" si s-a intors pe partea cealalta. Sau sa-i placa sa vorbeasca cu burtica mea si chestii din astea. Poate nu le-ar fi facut oricum, insa eu zic ca de aceea a fost asa, pentru ca nu si l-a dorit. Insa sa stii ca nu numai atunci te simti singura. Te simti singura deja cand tu-ti doresti un lucru atat de important ca un copil si el nu, vezi ca incerci sa-l convingi si nu reusesti si te simti singura. Si atunci iti doresti acel lucru si mai mult. Si poate daca as fi asteptat, pana la urma tot l-as fi condamnat ca nu a vrut acel copil atunci cand l-am vrut eu, ca daca-l vroia atunci era mai mare, eram mai tineri... etc. Depinde foarte mult de circumstante si de felul omului de a fi. Poate daca eram in locul tau, fecian, si sotul mi-ar fi spus "Tu nu ai putea face niciodata asa ceva", as fi procedat la fel ca tine. De fapt daca ma gandesc bine, nu as fi facut asa ceva, sa raman gravida ca sa ma casatoresc cu cineva, dar atunci cand esti casatorit eu consider ca este altfel.
Pupici.