Vrea sau nu vrea copil??
Raspunsuri - Pagina 2
claudinna spune:
fecian, 
si ma bucur ca te-ai mai linistit
am vazut ca-ti cunosti foarte bine sotzul si iti arata ca un "copil mare"
probabil ca el nu si-a trait inca viata de tanar cu cariera si fara copii, ii e greu sa treaca la stadiul urmator: de tanar cu copii!
ar fi interesant de vazut si daca el e foarte atashat de parinti...
imi cer scuze daca am intervenit intr-un moment nepotrivit, intrucat am sesizat ca raspunsul tau duce cumva la incheierea subiectului, dar cred ca este o situatie des intalnita, mai ales la cuplurile cu o viata profesionala importanta (se poate intampla si invers, nu? adica sa vrea el si ea sa o dea cotita) si ar putea interesa
oricum, sunt alaturi de tine si sper din tot sfletul sa ti se implineasca visul intr-o zi, pentru ca, intr-o oarecare masura, ca si deznodamant, povestile noastre se aseamana: multe ne dorim din tot sufletul copii si ei intarzie sa apara - doar motivele sunt altele - si ne este foarte greu...
http://tt.lilypie.com/FLgTp3.png ianuarie 2007
Clover spune:
Fecian, dupa cum vezi rational nu ai incredere in el sau in ce spune. Aia cu sa folosim prezeravtiv ca sa nu mai faci dus cine naiba o crede, in mod normal ar sari de bucurie ca sunt senzatiile mai intense natural.
Eu zic sa faci copil doar daca esti pregatita sa cresti doi si eventual sa ramai singura si sa iti cresti copilul asa. O concluzie buna am tras si eu in existenta mea: pe barbati nu avem cui sa-i educam noi. I-au educat mamele lor si noi ii luam ca atare.
Keep the promises you make to yourself.
fecian spune:
quote:
Originally posted by Clover
Fecian, dupa cum vezi rational nu ai incredere in el sau in ce spune. Aia cu sa folosim prezeravtiv ca sa nu mai faci dus cine naiba o crede, in mod normal ar sari de bucurie ca sunt senzatiile mai intense natural.
Eu zic sa faci copil doar daca esti pregatita sa cresti doi si eventual sa ramai singura si sa iti cresti copilul asa. O concluzie buna am tras si eu in existenta mea: pe barbati nu avem cui sa-i educam noi. I-au educat mamele lor si noi ii luam ca atare.
Keep the promises you make to yourself.
Foarte adevarat ce spui draga Clover
Totusi copilul asta nu e deloc rau. Iar mama lui e o dulceata de femeie. Totusi pot sa spun ca are multe din "genele" lui taica-su...
Insa, spre deosebire de taica-su el chiar se straduieste sa se schimbe. Daca e sa iau la rece lucrurile niciodata nu o sa ie asa cum vreau eu. Sper numai sa schimb acele lucruri care sunt esentiale pentru ca relatia noastra sa mearga inainte. Tot ce pot sa spun e ca are multe parti proaste, da' se trateaza
. Din aceasta intrebare "Vrea sau nu vrea copii?" vroiam sa vad daca statistic vorbind doar al meu e asa de ...nu stiu ...nu prea am cuvinte sa decid ce e... dar ati inteles voi...Insa se pare ca mai sunt destui ca el...
Nu ma consoleaza faptul ca sunt si altii, chiar din contra deplang situatia, dar cel putin stiu ca nu sunt nebuna, ca nu mi se pare si mai ales ca nu exagerez.
Acum ca e plecat pentru vreo 2 saptamani o sa am si eu timpul necesar sa ma adun, sa imi refac puterile, sa muncesc pana la epuizare, nu stiu...orice...sa mai termin si eu cu vaicareala si sa redevin puternica si mai ales in toate facultatile mintale.
V-am pupat pe toate si sa aveti grija de voi
Felicia
elara spune:
quote:
Originally posted by fecian
Din aceasta intrebare "Vrea sau nu vrea copii?" vroiam sa vad daca statistic vorbind doar al meu e asa de ...nu stiu ...nu prea am cuvinte sa decid ce e... dar ati inteles voi...
Felicia
Te rog foarte frumos sa nu te superi pe mine, insa eu chiar nu am inteles.
NIMIC! Si ma doare sa te vad ca suferi, sa te vad cum te resemnezi... fara o explicatie plauzibila, pertinenta....
Eu, recunosc ca sunt o persoana mai incapatzanata si nu l-as lasa sa scape asa usor. Nu fara aceasta explicatie.
De fapt, te-am si intrebat, dar nu mi-ai raspuns. Ti-am pus cateva intrebari chiar.
Mai exact ce argument aduce el cand intinde mana dupa prezervativ? De ce vrea sa il foloseasca?
Si tu de ce accepti daca ai deja acordul lui ca faceti bebei?
Tu nu il intrebi nimic?
Tu ai gasit raspunsul la aceste intrebari?
Nu e important sa ne raspunzi noua, dar pentru tine, pentru voi, pentru linistea ta si pentru casnicia voastra, cauta raspunsul la ele. Pentru ca nu e drept ca tu sa suferi atat fiindca el se poarta asa. Inteleg sa nu vrea acum copil (exista N motive pe lumea asta) dar sa o spuna. Nu sa spuna una si sa faca alta.
ITI E DATOR CU EXPLICATIE!
hai, bebitza, vino...
Aspiranta optimista din martie 2007 "Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca
elara spune:
In plus, eu cred ca ce te-a sfatuit Aiska, nu interfera deloc cu felul tau de a fi, de a ii spune verde in fata ce crezi. Atata doar ca i-o "spui" prin semne si cu mai multa diplomatie...ceea ce ti-ar creste sansele de a ajunge la o comunicare autentica.
Zici ca ii spui "verde in fata ce crezi". Insa asa crezi tu ca esti.
Daca actionezi asa o data nu inseamna ca exact asta e felul tau.
Mai degraba mi se pare ca negi situatia cand, dupa ce a-ti discutat o situatie, ajungeti in pat, el pune prezervativ si tu nu ii spui ce gandesti. Nici macar prin gesturi... 
La fel cum "te-ai facut" si ca accepti scuza lui puerila cu "sa nu te mai duci la dus". 
Ai recunoscut clar ca nu "ai inghitit " explicatia lui, dar lui nu i-ai zis-o si nici nu ai combatut un asa argument fals.
Principala problema cu care va confruntati voi, nu cred ca este imaturitatea lui (desi nu contest ca este foarte posibil sa existe si problema asta) ci mai ales lipsa de comunicare dintre voi. Lipsa unei comunicari autentice! Degeaba ii dai nota 10 la comunicare. Aici te miniti tu singura.
O problema cu comunicarea o ai si tu (si probabil ca si el). In cazul tau am observat ca, desi ai raspuns punctual tuturor fetelor, mie mi-ai evitat intrebarile. Daca la fel procedati si cand discutati voi doi inseamna ca de aici vine necazul.
O comunicare fara rezultat nu e decat o discutzie goala, sterila... In care va mintiti amndoi pe voi insiva.
El se minte ca vrea copii si iti declara asta (dar nu face nimic concret, ba inca ia si masuri ca nu se va intampla) si tu te minti ca il crezi... pana cand vine momentul sa treceti la fapte... si esti iar dezamagita si nefericita...
Imi pare foarte rau ca treci prin asa ceva...
Poate ca un consilier marital v-ar putea ajuta.
Te pup si iti doresc mult succes.
hai, bebitza, vino... Aspiranta optimista din martie 2007
"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca
elara spune:
quote:
Originally posted by fecian
Instinctul meu imi zice deocamdata asta: Nu il crede, te minte, se minte, asteapta si ai sa vezi. Iar eu imi cred instinctul si o sa ii urmez sfatul.
Felicia
Ma bucur ca ai vazut acest lucru.
Dar nu e suficient. Resemnandu-te si pastrand distantza.
Asa nu vei face decat sa adancesti prapastia dintre voi.
hai, bebitza, vino...
Aspiranta optimista din martie 2007 "Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca
florinad spune:
Pot sa va spun ca si eu m-am confruntat cu problema asta. De felul meu sunt foarte corecta si am apreciat si eu corectitudinea intr-o relatie, insa accept si faptul ca unii barbati (si al meu se incadreaza in ceea ce spun) sunt niste copii egoisti sau pur si simplu nu gandesc la fel ca tine, si gandesc rau. Exista lucruri pe care le fac si nu i le spun, cu alte cuvinte il pun in fata faptului implinit, pentru ca nu pot sa ma impac cu ideea ca din cauza unei copilarii sa renunt la un lucru care mie mi se pare important. Si copiii sunt cel mai important lucru din viata mea, si nu am acceptat sa renunt la gandul de a avea un copil, doar pentru ca el e prea copilaros si egoist sa se gandeasca si la ce-mi doresc eu din tot sufletul. Pentru ca ei nu se gandesc la noi la faza asta, cred ca sunteti de acord cu mine. Asa ca, la trei luni dupa ce ne-am casatorit, s-a intamplat un mic accident si am ramas insarcinata (el se proteja cu... afara, in perioada fertila). Adica, calculasem gresit perioada fertila . Acum am un baietel de 3 ani aproape si nu-mi pare rau nici o clipa ca am procedat asa. Este un tata bun, desi nu pot sa spun ca nu mi-a fost mai greu pentru faptul ca el nu si-a dorit sarcina. Nu mi-a reprosat niciodata, dar era mai detasat si nu era atat de dornic sa petreaca timp cu el, decat daca l-ar fi dorit si el la fel de mult ca mine. Cand aduceam vorba de al doilea copil zicea ca sa vedem daca ne descurcam cu unul ce sa mai facem? Si vreau sa va spun ca nu avem o situatie rea. Asa ca... dupa cateva incercari (fara rezultat) de a-l convinge, s-a mai intamplat un ... "accident" si acum sunt insarcinata in 28 sapt. Si nu-mi pare rau. Si azi dimineata vreau sa va spun ca mi-a dat pupic pe burtica inainte sa plecam la servici. ce ziceti? Merita sa fiu nefericita si sa astept ca el sa se maturizeze, lucru ce s-ar fi intamplat poate intr-un an, dar poate nu. Copiii sunt mult mai importanti pentru mine. Repet, pentru mine. Fiecare dintre voi e altfel si fiecare dintre voi stie ce e mai important pentru voi, ceva ce-ti doresti din tot sufletul sau corectitudinea intr-o relatie. Uneori stiti si voi ca trebuie sa facem in asa fel incat sa fie bine.
fecian spune:
Dragii mei
Va multumesc mult de pareri. Chiar nu mai intrasem la subiectul asta pentru ca ma resemnasem si deja am trecut la alte probleme...
Elara iubita tie iti datorez niste explicatii
In primul rand iarta-ma daca ai crezut ca am trecut peste intrebarile tale, asa ca ratza prin apa. De fapt toate argumentele pe care le-ai insiruit acolo, legat de cum se fac copii...crede-ma ca i le dadusem eu cu 1 zi inainte.si cand le-am vazut am inceput sa rad..Pentru ca i-am bagat toate argumentele...toate credeti-ma ca am incercat sa ii vorbesc ca la copii, ca la oameni mari, pur si simplu uneori nu am cu cine sa vorbesc.
Sa zicem ca discutia pleaca de la copil si ajunge la sfarsit sa fie despre lingurite si farfurii. Incerc sa il tin pe acelasi track, pe aceasi linie a discutiei dar pur si simplu scoate cuvinte din context si incepe sa bata pe ele astfel incat nu mai e deloc discutia care a inceput...
Uneori am impresia ca o sa innebunesc cu copilul asta. Dar face aceasi chestie cu toata lumea. Ceilalti nu vad chestia asta si zic: Mama ce super destept e tipul asta. Insa el nu face altceva decat sa isi construiasca discutia in jururl lucrurilor pe care el vrea sa le discute si nu altele.
Uneori port cu el discutii ca la tribunal. Ai facut aia, da sau nu ? Ai zis aia da sau nu...Credeti-ma ca e o lupta cand discut cu el.
In fine, deja incep si eu sa deviez de la subiect
M-am imbolnavit de la el.
quote:
Daca actionezi asa o data nu inseamna ca exact asta e felul tau.
Mai degraba mi se pare ca negi situatia cand, dupa ce a-ti discutat o situatie, ajungeti in pat, el pune prezervativ si tu nu ii spui ce gandesti. Nici macar prin gesturi...
Legat de chestia cu faptul ca nu ii spun verde in fatza sau ca nu ii spun nici macar prin gesturi... Ei bine, aici gresesti. Stie ce vreau de la el, stie ca vreau (vroiam) un copil cu el. Si stie ca copii nu se fac prin prezervativ ..Cand ajungem la o faza de genul vrea sa isi puna prezervativul...crede-ma ca ramane si cu prezervativul nefolosit si ne.... Cred ca e suficient de directa metoda (metoda pavloviana).
quote:
O problema cu comunicarea o ai si tu (si probabil ca si el). In cazul tau am observat ca, desi ai raspuns punctual tuturor fetelor, mie mi-ai evitat intrebarile. Daca la fel procedati si cand discutati voi doi inseamna ca de aici vine necazul.
Cred ca aici te-ai suparat ca nu ti-am raspuns...De aceea nu voi combate aceast paragraf
. quote:
Poate ca un consilier marital v-ar putea ajuta
hihihi...Nu te supara da' ala o sa fie convins de Cosmin in 2 minute. O sa il aduca in starea sa creada ca el(doctorul) e cel care de fapt are probleme...
Asa ca e exclusa posibilitatea.
Sper ca ti-am raspuns cat de cat la intrebarile pe care le-ai avut.
Si tin sa spun din nou tuturor.
I-am dat toate , dar toate argumentele pe care le-am putut imagina in orice forma posibila...ca la un om matur, ca la un copil, ca la tribunal, ca la piata...cu argumente pro, cu argumente contra.. Cu tot ce vreti.
Dar mai zic inca o data discutiile sunt inutile din moemnt ce celalalt iti spune, ok...sunt de acord cu tine.Hai sa facem. Dar practic, se schimba.
Il vad in stare sa imi spuna da' ce noi am zis ca ne apucam de luna asta? Pai de ce nu mi-ai zis si mie... Stiu deja toate posibilele raspunsuri.
florinad iti multumesc de raspuns
.M-am gandit la posibilitatea asta de nu stiu cate ori. Dar nu am actionat.Pentru ca mi se pare ca i-as insela..
Care e chestia. El a avut un prieten foarte bun care a fost pacalit de o femeie asa. Si el s-a insurat cu ea tocmai ca avea un copil.
Am vazut pe fatza lui dispretul fata de tipa aia.
Chiar daca nu mai e aplicabila situatia nu am sa uit niciodata ce mi-a zis atunci. si mi-am promis solemn ca nu voi face asa ceva niciodata. Nu voi face un copil cu el daca el NU VREA. Doar ca eu vreau ...Nu , nu vreau asa..
Prefer sa astept inca un pic(o luna
). Felicia
fecian spune:
quote:
Originally posted by elaraquote:
Originally posted by fecian
Instinctul meu imi zice deocamdata asta: Nu il crede, te minte, se minte, asteapta si ai sa vezi. Iar eu imi cred instinctul si o sa ii urmez sfatul
Felicia
Ma bucur ca ai vazut acest lucru.
Dar nu e suficient. Resemnandu-te si pastrand distantza.
Asa nu vei face decat sa adancesti prapastia dintre voi.
hai, bebitza, vino...
"Ataseaza-te de cei care te pot face mai bun, primeste pe cei pe care, la randul tau, ii poti face mai buni." Seneca
Felicia
florinad spune:
OK, te inteleg! Ti-am spus, fiecare stie ce are in oala. Ti-am povestit experienta mea, pentru ca, cu toate ca si eu sunt ca tine (imi place corectitudinea si adevarul), imi doream un copil atat de mult incat trebuia sa fac ceva. Si sa stii ca nici in ziua de azi el nu stie care au fost gandurile mele. E adevarat ca sotul meu e putin alfel, mai nehotarat. Si in privinta casatoriei el nu a putut sa se hotarasca,pana cand nu i-am spus ca dupa doi ani el trebuie sa stie daca ii plac cu adevarat si poate sa-si petreaca viata alaturi de mine sau nu, si ca ar fi cazul sa se hotarasca. Iar dupa ce ne-am casatorit recunostea de multe ori ca daca nu eram eu el se hotara foarte greu la pasul asta.
Dar ti-ai pus intrebarea: daca chiar s-ar intampla un accident si ai ramane insarcinata, crezi ca ti-ar reprosa ca ai facut-o intentionat? Daca da, atunci nu ai ce sa faci decat sa astepti, dar... stiu prin ce treci si cat e de greu. Sa treci si sa te uiti la fiecare copil pe strada si chestii din astea. Sunt foarte stresante sa stii. Asa ca... depinde care stres il preferi.
Prietenii aceia ai vostri sunt fericiti, chiar daca s-au casatorit asa?