FRICA LA COPII
Raspunsuri - Pagina 2
giulia71 spune:
Monica, cu siguranta fetita ta se vindeca!!!
Si nu spun asta doar ca sa te incurajez, ci pentru ca asa este!
Numai ca trebuie timp si multa, enorm de multa rabdare cu ea!
Probabil vor intra persoane specializate sa te sfatuiasca ce sa faci in continuare!
Roaga-te la Bunul Dumnzeu , fara El...nu putem face nimic!
Sanatate fetitei!
mami de Calin rasfatzat:)
vilma spune:
Monica, dar asta nu e o boala!!! Orice om poate sa aiba o frica care sa para altui om neintemeiata. Cand esti adult, poti sa-ti controlezi mai mult sau mai putin aceste frici, dar un copil nu are experienta necesara. Psihologul va poate ajuta si sfatui si explica.
Ceea ce poti sa faci tu, pana una alta, este sa iesi tu din starea de anxietate in care esti, sa te calmezi. Vei gasi atunci cuvintele si tonul potrivit ca sa-i explici fetitei ca ceea ce s-a intamplat nu e chiar asa de grav.
Sper sa reusesti sa te calmezi, pentru ca agitatia si starea ta de stres se transmite fetei, iar mesajul nerostit este ca mami crede ca fetita ei are o problema si este speriata si nu stie ce este de facut. Ceea ce vrei tu sa-i transmiti este ca mami si tati sunt alaturi de ea si au grija sa o ajute sa depaseasca cu bine orice obstacol.
O sa fie bine si la serviciul tau. Haide, fii optimista, si jumatate din probleme sunt ca si rezolvate!
Va doresc sa fie totul bine din nou, cat mai repede.
giulia71 spune:
Monica, cum a fost astazi?
Poti sa ne povestesti?
Sanatate fetitei
Doamne cu puterea Ta, ajuta-i micutei Diana sa se faca bine!
giulia71 spune:
NU POT SA CRED!!!
Monica , incearca sa te linistesti!
Imi pare foarte rau de ce ti s-a intamplat, in primul rand pentru fetita ,ca noi oamenii mari le mai ducem !
Aceasta "doamna doctor " ar trebui pusa la punct, dar pentru asta trebuie pile ca deh suntem in Romania, bani si timp de pierdut!
Nu isi merita statutul de doctor!
Sunt asa de bulversata de cand ti-am citit postarea ca nu stiu incotro sa te indrum?!
In niciun caz la spital, copilul ar putea ramane marcat vazand ce e acolo.
Dar nu-ti pierde speranta, sunt convinsa ca vor fi fete binevoitoare sa te ajute cu mai mult decat pot eu!Ai grija de tine si de fetita si in niciun caz sa nu te culpabilizezi!
E doar un doctor ce nu-si merita statutul, dupa felul cum te-a tratat!
Mai vorbim...
Doamne cu puterea Ta, ajuta-i micutei Diana sa se faca bine!
elly_b spune:
Doamneee mare ti-e puterea!
uite cum ajung copii nostrii pe mana unor schizofrenici! chiar am ramas tampita citind ce ai scris tu acolo. chiar nu i-a facut nimeni sesizare acestei oligofrene? daca nu, ar trebui sa fii tu prima. este inadmisibil. probabil alex are o forma de anxietate (dar, cred eu, specifica multor copii la aceasta varsta) dar madama ar fi trebuit sa stie ca, fiind maricica totusi, aratand-o cu degetul nu-i face nici un bine. sub nici o forma nu este de internat. mai mult sper ca nu-i dai nici un medicament pana nu mai auzi cel putin o opinie.
cu permisiunea ta o sa trimit povestea unor persoane avizate.
multi 
si sanatate puiului 
mami de 
annelies (30.06.2005)
urmeaza poze noi :D
elly_b spune:
uite :
Anxietatea de separare
Teama de separare de figura principala de atasament reprezinta un comportament firesc, comun tuturor copiilor in primii ani de viata.
Trasatura clinica esentiala a anxietatii de separare este calitatea reactiei emotionale a copilului la separarea de figura principala de atasament (mama sau alta persoana care ingrijeste copilul). Reactia emotionala are intensitate si manifestari variate in functie de varsta copilului. Diagnosticul de anxietate de separare nu se pune decat dupa varsta de 10-13 luni si numai daca intensitatea si persistenta manifestarilor este severa, cu o durata de cel putin 4 saptamani.
Copilul cu anxietate de separare este ingrijorat si nelinistit cand anticipeaza despartirea, apoi urmeaza proteste prin plans, tipat, apatie. Unii copii au un somn nelinistit cu vise terifiante si pavor nocturn, au acuze somatice diverse, uneori foarte importante (dureri de cap, de stomac, febra, varsaturi si scaune diareice). Copilul mai mare, care a avut deja experienta primei separari, poate avea “ganduri negre” ca s-a intamplat ceva rau parintilor, poate refuza sa se mai duca la scoala de teama ca li se poate intampla ceva rau celor dragi, refuza sa mai plece de acasa.
Copiii cu o varsta mai mica de 8 ani prezinta mai des teama ca s-ar putea intampla ceva rau parintilor in lipsa lor si atunci refuza sa doarma singuri sau sa plece fara ei in alta parte sau sa fie lasati singuri. Ei au mai des cosmaruri si tulburari de somn sau tulburari neurovegetative.
Copiii de 9-12 ani isi exprima cel mai des teama si nelinistea in momentul despartirii, iar cei de 13-16 ani refuza sa plece de acasa si sa mearga la scoala de teama de a nu pleca de langa parinti si prezinta acuze somatice.
Tratamentul acestei tulburari cuprinde tehnici educationale, tehnici de psihoterapie si uneori este necesara si interventia psihofarmacologica.
mami de annelies (30.06.2005)
urmeaza poze noi :D
elly_b spune:
si mai mult :
Tulburarea reactiva de atasament – caracterizata printr-o relatie sociala inadecvata dezvoltarii si perturbata considerabil, care apare in mai multe contexte si este asociata cu o ingrijire flagrant patogenica;
Tulburarea de atasament reactiva a copilariei apare la copii sub 5 ani. Se manifesta prin teama excesiva, hipervigilenta, lipsa de raspuns la mangaieri; nu se joaca cu copiii de varsta lor, fiind posibila si oprirea cresterii. Expresia fetei celor mici este abatuta, privirea fixa, au reactii de retragere, raspunsuri agresive.
edit: era cu diacritice. nu se intelegea nimic
mami de annelies (30.06.2005)
urmeaza poze noi :D
Marilen spune:
Doamne,nu-mi vine sa cred!!!Auzisem eu ca medicii psihiatri au si ei pb... dar nici chiar asa!
Si eu ma confrunt cu asemenea frici la fetita mea si nu stiu in ce masura pot sa dau sfaturi...dar...parerea mea este sa NU incepi nici un tratament medicamentos copilului!Eu am vazut-o pe nepotica mea(ajunsa la un medic psihiatru pentru aceeasi pb.)cum dupa 3 zile de tratament era ca o leguma,nu cred ca lucrurile acestea se rezolva cu medicamente.Pana la urma a apelat la un psiholog si dupa o terapie de un an a devenit un copil normal.
Cauta un psiholog bun in orasul vostru, nu mai stresa copilul cu drumurile pana la Bucuresti!
In cazul nostru,eu mi-am dat seama ca felul meu de-a fi(fricoasa) a influentat-o f. mult pe fiica-mea.Apoi stirile de la TV(eu schimb programul cand e cazul dar tot mai "prinde" cate ceva cand e cu tatal sau care nu prea tine cont de prezenta ei atunci cand se uita la TV.Apoi desenele animate(unele)pot crea asemenea stari.Incearca sa afli cand este cu doamna daca nu cumva este expusa(fara sa-si dea seama)unor asemenea influente negative.Fiica-mea(are 8 ani) de la o vreme a inceput sa refuze sa mai iasa afara pretextand ca e obosita.Nu intelegeam ce se intampla,refuza cu atata inversunare ceea ca pana nu demult ii facea cea mai mare placere,sa iasa in parc!
Am aflat motivatia intr-o zi cand am fost la tara la cineva si a stat acolo mai mult in casa.Ii era frica de albine pentru ca doamna invatatoare le-a spus ca de la o intepatura de albine se poate muri(cei alergici si se gandise ea ca fiind alergica la intepaturi de tantari...).
Ce pot sa-ti mai spun ca pe parcursul timpului au disparut o parte din frici si au aparut altele.Pe la 5 ani avea pb. ca eu o sa imbatranesc si o sa mor!Aceea a fost cea mai cumplita perioada ,plangea in fiecare seara,am rezolvat-o cu ajutorul unul preot(rugaciuni,etc).Explicatia data de dr... cu femeia de 60 de ani mi se pare o aberatie!!Eu am stat cu ea acasa pana la 4 ani!Si tot sunt probleme.Sunt atataia copii care sunt crescuti de bunici si sunt bine merci!Si eu tot aman intalnirea cu un psiholog...dar pana la urma cred ca e cea mai buna solutie.
Sanatate !
Si nu m-as plange de singuratate,ci as binecuvanta aceasta stare fertila si de-a dreptul implinitoare pentru fiinte ca mine care nu vor luna de pe cer,ci cerul senin si intreg in priveliste.Constanta Buzea
giulia71 spune:
Buna Monica,
Eu iti inteleg frustrarea si supararea , dar din toata povestea asta trai numai o singura concluzie:ai dat peste o incompetenta!!!
Stai linistita, sunt cu sutele!!!
Si din pacate gasim multi in acest domeniu al medicinei,psihiatria, unde nu toti cei care ajung acolo sunt nebuni!
Afirm cu tarie ca in acest domeniu ar trebui sa se afle persoane dotate cu multa intelegere si daruire pentru munca pe care o face si in primul rand catre pacient!
Pentru ca nimeni nu a ales sa se imbolnaveasca psihic!
Boala psihica este tot o boala ca oricare alta, numai manifestarile sunt diferite din pacate!
Acum, pentru fetita ta , continua "investigatiile" pana ce dai peste un terapeut de copii capabil sa comunice si chiar sa " simpatizeze" cu copilul pentru ca rezltatele sa fie bune si durabile!
Multa sanatate iti doresc!
Doamne cu puterea Ta, ajuta-i micutei Diana sa se faca bine!